ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4288/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul C.P.S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M.,

a solicitat suspendarea parțială a Hotărârii Senatului nr. 29/2011.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării executării

actului administrativ, referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei

pagube iminente.

Prin sentința civilă nr.

47 din 5 ianuarie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale

și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că

acțiunea are ca obiect suspendarea unui act emis de către o instituție de învățământ

superior, căreia, prin lege, i-a fost acordată personalitate juridică de drept privat

și i-a fost recunoscută utilitatea publică la nivel național, aceasta fiind asimilată,

deci, unei „autorități publice” centrale.

Prin întâmpinare, pârâta

Universitatea T.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 1017

din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare

formulată de reclamantul C.P.S., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M.,

ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, deși

reclamantul invocă

încălcarea de către pârâta Universitatea T.M. a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

totuși Legea nr. 1/2011 privind educația națională, ulterioară Legii nr. 554/2004,

prevede expres posibilitatea anulării unei diplome de studii, de către rector, cu

aprobarea senatului universitar, atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace

frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară.

Referitor

la susținerile reclamantului privind încălcarea principiului retroactivității legii

civile prin Hotărârea atacată, judecătorul fondului a constatat că nu există o aparență

de nelegalitate nici din acest punct de vedere, dimpotrivă, Hotărârea emisă de pârâtă

apare ca fiind în deplină concordanță cu art. 146 din Legea nr. 1/2011 și ea nu

dispune expres asupra efectelor produse până la momentul anulării de actul administrativ

reprezentat de diploma de licență.

De asemenea, prima instanță

a constatat că

susținerile privind netemeinicia hotărârii

a cărei suspendare se cere, exced obiectului cererii de suspendare, urmând să fie

analizate de instanța învestită cu fondul litigiului.

Cu privire

la condiția prevenirii unei pagube iminente, Curtea de Apel a constat că, afirmația

reclamantului potrivit căreia paguba iminentă constă în pierderea salariului, nu

este suficientă și concludentă în dovedirea iminenței unui prejudiciu grav și ireparabil

sau greu de reparat.

Recursul declarat de reclamant

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București, a declarat recurs C.P.S., criticând sentința pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, reclamanta C.P.S. a arătat în esență următoarele:

- În mod greșit instanța

de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și

prejudiciul iminent.

Consideră recurenta că

Hotărârea nr. 29 din 12 septembrie 2011 a fost emisă cu încălcarea prevederilor

art. 1 alin. (6)) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul administrativ unilateral

a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi invocat.

Prin emiterea hotărârii

nr. 29/2011, art. 1. pct. 15, de anulare a diplomei recurentului se încalcă principiul

irevocabilității actelor administrative puse în executare.

- A mai arătat recurentul

că diploma sa a fost recunoscută și echivalată din 6 iulie 2010 de Centrul Național

de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor , a fost certificată de Ministrul sănătății,

și-a produs efecte juridice prin acordarea calității de membru al Colegiului Medicilor

Dentiști din România, și-a produs efecte prin exercitarea calității de medic dentist

angajat cu contract de muncă valabil; Universitatea „T.M.” nu face obiectul nici

unei anchete penale; a fost certificată ca autentică sub semnătura actualului rector.

- De asemenea, a arătat

recurentul că instanța de fond nu poate invoca Legea nr. 1/2001 pentru anularea

unui act administrativ din 2008 fără a încălca principiul neretroactivității legii

civile noi.

- Este criticabilă sentința

de fond, arată recurentul și pentru aprecierea greșită a condiției prejudiciului

iminent, și în aprecierea caracterului prioritar al interesului public în raport

cu prejudiciul recurentului.

În drept, cererea de recurs

se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

din C. proc. civ.

Considerentele și soluția

instanței de recurs

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate cu prevederile

art. 304

1

, Înalta Curte constată că cererea este fondată.

În conformitate cu prevederile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice

care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate

să ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ

unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată

nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează

de drept și fără nicio formalitate”.

Înalta Curte constată

având în vedere circumstanțele cauzei, în mod greșit a apreciat instanța de fond

că nu există îndeplinite condițiile cazului bine justificat și condițiile pagubei

iminente.

Astfel, nu pot fi reținute

dispozițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011, față de dispozițiile art. 1 alin.

(6) din Legea nr. 554/2004, acestea neputând încălca principiile irevocabilității

actului administrativ. Dispozițiile legii contenciosului administrativ consacră

faptul că actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil și

a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea emitentă să solicite instanței anularea

acestuia.

La nivel de aparență,

fără a antama fondul cauzei, se apreciază că anularea diplomei de licență după parcurgerea

unui timp de 3 ani de zile, timp în care reclamantul și-a exercitat activitatea,

înfrânge echilibrul rezonabil între interesul public urmărit și interesele legitime

private cărora li s-a adus atingere, în condițiile în care reclamantul a efectuat

2 ani de studii într-unul prin decizia rectorului din 12 noiembrie 2004.

- Și în ceea ce privește

paguba iminentă se reține că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. s) fiind necontestat

faptul că reclamantul-recurent și-a desfășurat activitatea de la data eliberării

diplomei sale de licență și până la anularea sa timp de 3 ani și prin aceasta reclamantul

va fi în imposibilitate de a profesa, cu consecința diminuării veniturilor sale

și a pierderii clientelei, a necesității întreruperii tratamentelor.

Temeiul legal al soluției

adoptate

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sentința de fond este nelegală și temeinică, în conformitate

cu art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifică sentința

atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată și dispune suspendarea

executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității

T.M. în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 15, până la soluționarea irevocabilă

a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.P.S. împotriva sentinței nr. 1017 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite cererea de suspendare formulată.

Dispune suspendarea executării

Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M. în

ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 15, până la soluționarea irevocabilă

a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2012 .