ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3068/2012

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată la data de 19 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului București,

reclamantul A.P.S. a solicitat suspendarea hotărârii Senatului Universității T.M.

cu nr. 29 din 12 septembrie 2011 comunicată prin adresa nr. 1132 din 05

octombrie 2011, prin care s-a dispus anularea diplomei din 2009, în

contradictoriu cu pârâtul Universitatea T.M., în temeiul dispozițiilor art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr.

4396 din data de 21 decembrie 2011 Tribunalul București a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Ulterior, Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în temeiul prevederilor art. 49

și urm. C. proc. civ. a formulat cerere de intervenție voluntară în interes

propriu și în interesul Universității T.M. din București.

Hotărârea Curții de

Apel

Prin sentința nr. 759

din 6 februarie 2012 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A.P.S.,

în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M. și intervenientul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul că a fost suspendată

executarea pct. 20 din art. 1 al Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă

de pârât, până la pronunțarea instanței de fond în dosarul privind anularea

aceluiași act administrativ.

Instanța a respins ca

neîntemeiată cererea de intervenție formulată de către Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că potrivit situației de fapt necontestată

de către niciuna dintre părți, prin Hotărârea Senatului Universității T.M. din

12 septembrie 2011, comunicată reclamantului prin adresa nr. 1132 din 05

octombrie 2011, s-a dispus în sensul anulării diplomei de studii din 2009 eliberată

de pârâtă în favoarea reclamantului.

În motivarea actului

a cărui suspendare s-a solicitat s-a menționat că în urma controlului efectuat la Universitatea T.M. din București, control desfășurat ca urmare a solicitărilor Reprezentanței

Permanente a României pe lângă Uniunea Europeană, s-a constatat că reclamantul

a desfășurat studiile fără a fi îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege,

iar pe baza constatărilor Raportului de Control, Universitatea T.M. din

București a făcut aplicarea art. 146 din Legea nr. 1/2011 și a procedat la

publicarea în M. Of. al României, partea a III-a, nr. 310 din 23 septembrie 2011,

astfel cum prevede art. 35 din O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.

În fapt s-a reținut

că reclamantul a obținut diploma de licență (anulată prin Hotărârea Senatului

pârâtei nr. 29/2011) fără a fi îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege

pentru desfășurarea studiilor universitare, diploma fiind obținută fără a avea

suportul unui parcurs universitar firesc.

Astfel, s-a reținut

că reclamantul a fost înscris în anul universitar 2004/2005 la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universității T.M. și a efectuat în perioada

2005/2006 doi ani de studiu într-unul (II și III) în baza Aprobării Senatului

Universității și a Deciziei Rectorului din 31 ianuarie 2006, fără să se încheie

contract de studii universitare de licență, aprobarea fiind dată când primul

semestru al anului universitar 2005/2006 era deja aproape de final.

Pentru reclamant s-a

stabilit ca lucrările practice și cursurile la Facultatea de Medicină Dentară să se desfășoare în sistem „modular", cu program

intensiv, care includea și două sesiuni pe lună, desfășurate sâmbăta și

duminica între orele 08-20, fără ca această posibilitate să fie prevăzută de

lege.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a

autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

Instanța a constatat

că reclamantul a invocat ca motive de nelegalitate evidentă a actului atacat

lipsa motivării actului atacat, lipsa competenței legale a organului care a

dispus anularea, nerespectarea termenelor legale, încălcarea drepturilor omului

și Convenției Europene în materie.

În privința condiției

cazului bine justificat, Curtea a constatat că potrivit art. 2 alin. (1) lit.

t) această noțiune este definită drept împrejurările legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Curtea a reținut că

diploma de licență a fost obținută în anul 2009, fiind emisă de pârâtă și a

produs efecte prin dobândirea calității de medic în privința reclamantului,

acesta angajându-se în raporturi juridice cu pacienții săi, împrejurare

necontestată de pârâtă și intervenient, înscriindu-se în Colegiul Medicilor din

România, organizându-și exercitarea profesiei prin înființarea unui cabinet de

medicină dentară.

Prin hotărârea

Senatului pârâtului din 2011 s-a dispus anularea diplomei de licență motivat de

faptul existenței unor fraude în modul în care reclamantul și-a desfășurat

cursurile în cadrul pârâtei, prin nerespectarea dispozițiilor legale.

Analizând acest motiv

de nelegalitate, Curtea a reținut că întrunește condițiile pentru a se

circumscrie noțiunii de caz bine justificat, în sensul că au fost dovedite împrejurări

legate de starea de fapt (anularea în anul 2011 a unui act administrativ din anul 2009 de către autoritatea administrativă emitentă, ulterior

producerii efectelor juridice specifice de către actul în cauză în favoarea

beneficiarului actului, respectiv diploma de licență, în modalitatea expusă

anterior), precum și de drept (încălcarea disp. art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

respectiv art. 6 și art. 1 din Primul Protocol Adițional la C.E.D.O., în sensul

încălcării prin actul administrativ a principiilor securității circuitului

civil și al așteptării legitime a beneficiarului actului în privința

legalității emiterii diplomei de licență).

Prin urmare, fără a

analiza fondul cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a invocat împrejurarea

că autoritatea administrativă pârâtă a procedat la anularea diplomei sale de

licență, după ce aceasta și-a produs efectele juridice în vederea cărora a fost

emisă, prin desfășurarea efectivă a profesiei de medic stomatolog până la

anularea diplomei acestuia și înscrierea în Colegiul Medicilor din România,

fără a solicita în prealabil instanței anularea acestei diplome întrucât fusese

depășit termenul în care potrivit art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004

autoritatea emitentă putea solicita anularea actului.

De asemenea, Curtea a

reținut că a fost invocat principiul irevocabilității (în sensul imposibilității

anulării de către autoritatea emitentă a actului administrativ emis anterior,

întrucât acesta a intrat în circuitul civil), susținându-se lipsa competenței

pârâtei de a anula, potrivit dispozițiilor art. 146 din legea educației

naționale, împrejurări care constituie un caz bine justificat de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Cu privire la paguba

iminentă, Curtea a constatat, de asemenea, că este întrunită și această

condiție, având în vedere prejudiciul imediat, material invocat de către

reclamant, previzibil, care se va produce în urma anulării diplomei de licență,

respectiv încetarea exercitării profesiei de medic stomatolog și a

tratamentelor deja începute, cu prejudicierea pacienților reclamantului, precum

și afectarea reputației specifice în această profesie, dar și lipsa unor

venituri urmare a încetării acestei activități, împrejurări necontestate de

către pârâtă și intervenient.

Mai mult, Curtea

reține că prezenta acțiune nu poate fi apreciată ca lipsită de interes având în

vedere că hotărârea prin care s-a dispus anularea diplomei de licență produce

încă efecte juridice prin încetarea desfășurării de către reclamant a profesiei

pentru care a obținut o astfel de diplomă, cu consecința încetării raporturilor

juridice aflate în curs în privința clientelei reclamantului, precum și

eventual excluderea acestuia din organizația specifică din care face parte.

În raport de soluția

adoptată, instanța a dispus respingerea cererii de intervenție accesorie

formulată în favoarea pârâtului ca neîntemeiată.

Recursurile declarate

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea

T.M. Împotriva sentinței civile a formulat recurs Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea T.M. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinice în esență pentru următoarele motive:

- în mod greșit a

reținut instanța fondului că cererea de suspendare întrunește condițiile

prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine

justificat, încălcând principiul după care legea specială derogă de la

prevederile legii generale – respectiv art. 146 din Legea nr. 1/2011 a

educației naționale. Se arată că reiese cu evidență că diploma în cauză a fost

emisă cu fraudarea legii.

- în ceea ce privește

paguba iminentă, se arată că aceasta nu este îndeplinită, reclamantul-intimat

nu a făcut dovada prejudiciului,acesta doar afirmând că îi se produce un

prejudiciu imediat și greu de reparat, anume acela de a nu putea să-și exercite

profesia, cu consecințe asupra veniturilor pe care le realizează iar pe termen

lung a pierderii clientelei.

- de asemenea invocă

recurentele concluziile rapoartelor Corpului de Control al Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – în care se spune că

instituțiile de învățământ să-și exercite atribuțiile care le revin în temeiul art.

146 din Legea nr. 1/2011 și să anuleze diplomele emise cu nerespectarea

prevederilor legale.

- în drept cererile

de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamantul-intimat A.P.S.

a formulat întâmpinare la cererile de recurs și a solicitat respingerea

acestora ca nefondate.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente precum și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

, Înalta Curte constată că acestea sunt

nefondate.

În conformitate cu

prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate

si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată

poate să ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în

care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de

60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Înalta Curte constată

având în vedere circumstanțele cauzei, în mod corect a apreciat instanța de

fond că există îndeplinite condițiile cazului bine justificat și condițiile

pagubei iminente.

Astfel, nu pot fi

reținute dispozițiile art. 146 din Legea nr. 1/2011 – față de dispozițiile art.

1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 – acestea neputând încălca principiile

irevocabilității actului administrativ. Dispozițiile legii contenciosului

administrativ consacră faptul că actul nu mai poate fi revocat, întrucât a

intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, urmând ca autoritatea

emitentă să solicite instanței anularea acestuia.

La nivel de aparență,

fără a antama fondul cauzei, se apreciază că anularea diplomei de licență după

parcurgerea unui timp de 2 ani de zile, timp în care reclamantul și-a exercitat

activitatea, înfrânge echilibrul rezonabil între interesul public urmărit și

interesele legitime private cărora li s-a adus atingere.

- și în ceea ce

privește paguba iminentă se reține că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. s)

fiind necontestat faptul că reclamantul-intimat și-a desfășurat activitatea de

la data eliberării diplomei sale de licență și până la anularea sa timp de 2

ani și prin aceasta reclamantul va fi în imposibilitate de a profesa, cu

consecința diminuării veniturilor sale și a pierderii clientelei, a necesității

întreruperii tratamentelor.

Temeiul legal al

soluției adoptate

Față de cele reținute

mai sus, constatând că sentința de fond este legală și temeinică, în

conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor respinge recursurile

ca nefondate, văzând și prevederile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului și

Universitatea T.M. împotriva sentinței civile nr. 759 din 06 februarie 2012 a

Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

ca nefondate.

Obligă recurenții la

plata sumei de 2765,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant

A.P.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 iunie 2012.