ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., a solicitat suspendarea parțială a Hotărârii Senatului nr. 29 din 12 septembrie 2011 până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 73819/3/2011, aflat pe rolul Tribunalului București. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condițiile suspendării executării actului administrativ, referitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube iminente.

Prin Sentința civilă nr. 96 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că acțiunea are ca obiect suspendarea executării unui act administrativ emis de o instituție privată, de interes general, constituită la nivel național. Prin întâmpinare, pârâta Universitatea T.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 1018 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul invocă încălcarea de către pârâta Universitatea T.M. a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, totuși Legea nr. 1/2011 privind educația națională, ulterioară Legii nr. 554/2004, prevede expres posibilitatea anulării unei diplome de studii, de către rector, cu aprobarea senatului universitar, atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară. De asemenea, prima instanță a constatat că susținerile privind netemeinicia hotărârii a cărei suspendare se cere exced obiectului cererii de suspendare, urmând să fie analizate de instanța învestită cu fondul litigiului.

Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, curtea de apel a constatat că afirmația reclamantului potrivit căreia paguba iminentă constă în pierderea salariului nu este suficientă și concludentă în dovedirea iminenței unui prejudiciu grav și ireparabil sau greu de reparat. 3. Recursul declarat de reclamant Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs G.N.M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond care formează obiectul Dosarului nr. 73821/3/2011.

Recurentul arată că în mod greșit și nelegal prima instanță a respins cererea de suspendare pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește prima condiție cea a existenței unor „cazuri bine justificate” în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentul arată că hotărârea a cărei suspendare se solicită a fost emisă în mod vădit nelegal cu încălcarea principiului neretroactivității consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României și în art. 6 C. civ. prin aplicarea dispozițiilor art. 146 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 unor situații anterioare create sub imperiul legii vechi nr. 84/1995.

În acest sens, a arătat că raportul de control al Ministerului Educației și Cercetării, întocmit în anul 2011, are ca obiect verificarea activității Universității din anul 2003, fără a ține cont că Senatul și rectorul Universității au decis să aprobe efectuarea a doi ani de studii într-un an, în aceleași condiții, din 2002 până în 2011, în baza dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 239/2002 și ale art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a Studenților Universității T.M. În opinia recurentului-reclamant, Hotărârea Senatului Universității nr. 29 din 12 septembrie 2011 a fost emisă cu exces de putere și fără respectarea formei cerute de lege, ceea ce conturează un caz bine justificat conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar paguba iminentă constă în faptul că este împiedicat să-și practice profesia.

La dosar recurentul-reclamant a depus copii de pe soluțiile de practică pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauze având ca obiect suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a legii. Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în mod greșit prima instanță reținând că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative de către instanța de contencios administrativ. Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) litera ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării. Aparența de nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Esențial este ca îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. În speță, la nivel formal nu poate fi identificată o aparență de nelegalitate decurgând din încălcarea principiului neretroactivității legii, în sensul celor susținute de recurentul-reclamant, pentru că art. 146 din Legea nr. 1/2011, în vigoare la data adoptării actului în litigiu, conferă rectorului instituției de învățământ superior atribuția de a anula, cu aprobarea senatului universității, un certificat sau o diplomă de studii, atunci când se dovedește că s-a obținut prin mijloace sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie universitară.

Legea anterioară a învățământului, nr. 84/1995 și legislația secundară în domeniu adoptată sub imperiul ei se aplică, potrivit principiului tempus regit actum, numai în ceea ce privește evaluarea motivelor care au stat a baza măsurii, împrejurările de fapt sau de drept care au fundamentat concluzia că diplomele au fost obținute prin fraudă.

În acest sens, Curtea reține că singura neregulă constatată în Raportul nr. 69/CCM/2011, care a stat la baza anulării diplomelor persoanelor menționate în Hotărârea nr. 29/2011, inclusiv reclamantul-recurent, este aceea că aprobarea Senatului Universității și a Deciziei Rectorului nr. 794 din 4 noiembrie 2003 pentru efectuarea, în perioada 2003 - 2004 a doi ani de studii într-unul (II și III) încalcă art. 16 din Legea nr. 84/1995, care permitea numai cu titlu de excepție ca un student să poată studia doi ani într-un singur an și intră în contradicție cu propriile regulamente și cu Nota nr. 115/2000 emisă de rectorul universității.

În ceea ce privește condiția existenței unei pagube emitente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză este îndeplinită deoarece prin executarea măsurii de anulare a diplomelor de licență recurentul-reclamant se află în imposibilitate de a-și exercita profesia de medic stomatolog, în condiție în care, cu înscrisurile depuse la dosarul de fond s-a probat că a desfășurat activitate de specialitate conform diplomei de licență. Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de suspendare formulată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va dispune executarea Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M.

în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poz. 14 privind pe recurentul-reclamant, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.N.M. împotriva Sentinței nr. 1018 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată. Dispune suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M. în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 14, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - AZ