ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta Universitatea T.M., a solicitat

suspendarea parțială a Hotărârii Senatului nr. 29 din 12 septembrie 2011 până

la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 73819/3/2011, aflat pe rolul

Tribunalului București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

suspendării executării actului administrativ, referitoare la cazul bine

justificat și la prevenirea unei pagube iminente.

Prin Sentința civilă

nr. 96 din 10 ianuarie 2012, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând că acțiunea are ca obiect suspendarea

executării unui act administrativ emis de o instituție privată, de interes

general, constituită la nivel național.

Prin întâmpinare,

pârâta Universitatea T.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr.

1018 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București a respins cererea de

suspendare formulată de reclamantul G.N.M., în contradictoriu cu pârâta

Universitatea T.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că, deși reclamantul invocă încălcarea de

către pârâta Universitatea T.M. a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004,

totuși Legea nr. 1/2011 privind educația națională, ulterioară Legii nr.

554/2004, prevede expres posibilitatea anulării unei diplome de studii, de

către rector, cu aprobarea senatului universitar, atunci când se dovedește că

s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului

de etică și deontologie universitară.

De asemenea, prima

instanță a constatat că susținerile privind netemeinicia hotărârii a cărei

suspendare se cere exced obiectului cererii de suspendare, urmând să fie

analizate de instanța învestită cu fondul litigiului.

Cu privire la

condiția prevenirii unei pagube iminente, curtea de apel a constatat că

afirmația reclamantului potrivit căreia paguba iminentă constă în pierderea

salariului nu este suficientă și concludentă în dovedirea iminenței unui prejudiciu

grav și ireparabil sau greu de reparat.

de reclamant

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs G.N.M., criticând

sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 din

Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de

suspendare a executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 emisă de

intimatul-pârât până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond care

formează obiectul Dosarului nr. 73821/3/2011.

Recurentul arată că

în mod greșit și nelegal prima instanță a respins cererea de suspendare pe

motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

prima condiție cea a existenței unor „cazuri bine justificate” în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurentul arată

că hotărârea a cărei suspendare se solicită a fost emisă în mod vădit nelegal

cu încălcarea principiului neretroactivității consacrat în art. 15 alin. (2)

din Constituția României și în art. 6 C. civ. prin aplicarea dispozițiilor art.

146 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 unor situații anterioare create

sub imperiul legii vechi nr. 84/1995.

În acest sens, a

arătat că raportul de control al Ministerului Educației și Cercetării, întocmit

în anul 2011, are ca obiect verificarea activității Universității din anul

2003, fără a ține cont că Senatul și rectorul Universității au decis să aprobe

efectuarea a doi ani de studii într-un an, în aceleași condiții, din 2002 până

în 2011, în baza dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ale Legii nr. 239/2002 și ale

art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a Studenților

Universității T.M.

În opinia

recurentului-reclamant, Hotărârea Senatului Universității nr. 29 din 12

septembrie 2011 a fost emisă cu exces de putere și fără respectarea formei

cerute de lege, ceea ce conturează un caz bine justificat conform art. 14 din

Legea nr. 554/2004, iar paguba iminentă constă în faptul că este împiedicat

să-și practice profesia.

La dosar

recurentul-reclamant a depus copii de pe soluțiile de practică pronunțate de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în cauze având ca obiect suspendarea executării Hotărârii nr. 29 din 12

septembrie 2011 emisă de intimatul-pârât.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în

cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

privind aplicarea greșită a legii.

Curtea apreciază că

în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în mod greșit prima instanță reținând că aceste

condiții nu sunt îndeplinite.

Suspendarea

executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau de

amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice, menită să

asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea

legalității deciziei administrative de către instanța de contencios

administrativ.

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) litera t) ca fiind împrejurări legate

de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită în art. 2 alin.

(1) litera ș) drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public.

Îndeplinirea celor

două condiții este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o

analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de

drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii

suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Aparența de

nelegalitate nu se limitează la verificarea regularității procedurii

administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, ci poate fi

circumscrisă unor motive ce țin de fondul raportului de drept administrativ, de

legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Esențial este ca

îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ să fie evidentă, să

poată fi decelată cu ușurință printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului,

pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi

dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului

litigiului.

În speță, la nivel

formal nu poate fi identificată o aparență de nelegalitate decurgând din încălcarea

principiului neretroactivității legii, în sensul celor susținute de

recurentul-reclamant, pentru că art. 146 din Legea nr. 1/2011, în vigoare la

data adoptării actului în litigiu, conferă rectorului instituției de învățământ

superior atribuția de a anula, cu aprobarea senatului universității, un

certificat sau o diplomă de studii, atunci când se dovedește că s-a obținut

prin mijloace sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie

universitară. Legea anterioară a învățământului, nr. 84/1995 și legislația

secundară în domeniu adoptată sub imperiul ei se aplică, potrivit principiului

tempus regit actum, numai în ceea ce privește evaluarea motivelor care au stat

a baza măsurii, împrejurările de fapt sau de drept care au fundamentat concluzia

că diplomele au fost obținute prin fraudă.

În acest sens, Curtea

reține că singura neregulă constatată în Raportul nr. 69/CCM/2011, care a stat

la baza anulării diplomelor persoanelor menționate în Hotărârea nr. 29/2011,

inclusiv reclamantul-recurent, este aceea că aprobarea Senatului Universității

și a Deciziei Rectorului nr. 794 din 4 noiembrie 2003 pentru efectuarea, în

perioada 2003 - 2004 a doi ani de studii într-unul (II și III) încalcă art. 16

din Legea nr. 84/1995, care permitea numai cu titlu de excepție ca un student

să poată studia doi ani într-un singur an și intră în contradicție cu propriile

regulamente și cu Nota nr. 115/2000 emisă de rectorul universității.

În ceea ce privește

condiția existenței unei pagube emitente în sensul dispozițiilor art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză este

îndeplinită deoarece prin executarea măsurii de anulare a diplomelor de licență

recurentul-reclamant se află în imposibilitate de a-și exercita profesia de

medic stomatolog, în condiție în care, cu înscrisurile depuse la dosarul de

fond s-a probat că a desfășurat activitate de specialitate conform diplomei de

licență.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va admite

recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea de

suspendare formulată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va dispune executarea Hotărârii nr. 29 din

12 septembrie 2011 adoptată de Senatul Universității T.M. în ceea ce privește

dispozițiile art. 1 poz. 14 privind pe recurentul-reclamant, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.N.M. împotriva Sentinței nr. 1018 din 15 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite cererea de suspendare formulată.

Dispune suspendarea

executării Hotărârii nr. 29 din 12 septembrie 2011 adoptată de Senatul

Universității T.M. în ceea ce privește dispozițiile art. 1 poziția 14, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ