ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

25 august 2005, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.R.R. și

C.O., solicitând anularea deciziei nr. 1087 din 29 iulie 2005 și suspendarea

executării deciziei până la soluționarea litigiului din dosarul nr. 1845 de

către Tribunalul Vâlcea.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arătat că, prin decizia nr. 1087/2005, pârâta își depășește

competența anulând decizia nr. 265 din 15 aprilie 2005, anularea fiind de

competența instanței judecătorești.

Pe rolul Tribunalului Vâlcea

se găsește contestația formulată de către pârât împotriva deciziei nr. 265/2005.

Prin sentința nr. 42/ F-C

din 17 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005),

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea și cererea de intervenție și a obligat reclamanta la 1000 RON

cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului C.O.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că, prin decizia nr. 1087 din 29 iulie 2005, pârâta a

încetat revocarea din funcția de șef de agenție a pârâtului C.O., dispusă prin

decizia nr. 265 din 15 aprilie 2004, restabilindu-i toate drepturile cuvenite.

Faptele reclamate de

reclamantă și interveniente conturează săvârșirea de către pârât a unor fapte

penale care se impun a fi cercetate pe această cale.

Instanța nu poate impune

angajatorului selectarea salariaților și sancționarea acestora.

Art. 16 din Legea nr. 554/2004

prevede posibilitatea introducerii în cauză a funcționarului public doar în

cazul în care se solicită despăgubiri, ipoteză ce nu se regăsește în dosar.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs reclamanta SC M.S. SRL, intervenientele SC B.T. SRL și SC F.I.

SRL.

Au fost invocate prevederile

art. 304 pct. 7, 9 și 304

1

C. proc. civ.

Recurentele consideră că

acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă fără a se analiza fondul

cauzei, deoarece instanța a considerat că actul atacat nu este supus

contenciosului administrativ, funcționarii A.R.R. nefiind funcționari publici.

Actul de revocare din

funcția de șef de agenție A.R.R. Vâlcea nu putea fi anulat decât de instanța de

judecată.

Recurentele arată și că

intimatul C.O. se face vinovat de grave abuzuri săvârșite în funcția de șef de

agenție A.R.R.

Citarea în proces a intimatului,

persoană fizică a fost făcută numai pentru opozabilitate, ca atare, indiferent

de soluție, nu pot fi obligate la suportarea cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost formulată în

temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nu în temeiul art. 16 din

Legea nr. 554/2004, motivarea instanței neavând legătură cu pricina.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs și pârâtul C.O., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Recurentul consideră că

reținerea faptelor săvârșite de către acesta ca fiind de natură penală este

străină pricinii, oferind părții adverse o satisfacție și posibilitatea de a

preconstitui un nou temei pentru reclamațiile viitoare.

Judecătorul fondului s-a

aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 27 pct. 7 C. proc.

civ., pronunțându-se asupra legalității acelorași acte.

Micșorarea onorariului

achitat avocatului constituie o măsură nelegal și netemeinică, deoarece

demersurile legale făcute de avocatul său a precedat citării recurentului în

proces.

Intimata-pârâtă A.R.R. a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă

și interveniente, decizia atacată nefiind act administrativ, ci este emisă în

calitate de angajator în vederea organizării și funcționării instituției prin

care a fost modificată o clauză din contractul individual de muncă al

salariatului vizează exclusiv raportul de muncă al acestuia.

Intimata nu figurează în

evidențele A.N.F.P. cu funcții publice iar salariații nu sunt funcționari

publici.

Se mai arată că recurenții

nu au dovedit prejudiciul ce le-a fost produs ca urmare a încetării revocării

salariatului din funcția de șef de agenție.

Recursurile declarate nu

sunt fondate.

Actul atacat este un act

administrativ având ca obiect punerea pârâtului în funcția de șef al Agenției

A.R.R. Vâlcea.

Instanța de fond s-a

pronunțat asupra fondului pricinii, deși a confundat acțiunea întemeiată pe

dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu cea întemeiată pe

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, se poată adresa instanței de contencios administrativ

și persoana vătămată  într-un drept al său sau într-un interes legitim

printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de

drept.

Prin drept vătămat se

înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, orice drept

fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce o atingere

printr-un act administrativ.

Prin repunerea pârâtului în

funcția de șef de agenție nu se aduce atingere vreunui drept fundamental al

recurentelor prevăzute de Constituție sau de lege.

Chiar și în ipoteza în care

există o situație conflictuală între părți, nu are relevanță asupra drepturilor

pe care le pot invoca recurentele cu referire la funcția de șef de agenție a

pârâtului .

Revocarea din funcție și

repunerea ulterioară în aceeași funcție țin de raporturile de serviciu sau de

muncă ale pârâtului.

Recurentele puteau invoca și

vătămarea unui interes legitim privat sau public.

Nu este îndeplinită nici

această condiție, recurentele neinvocând realizarea unui drept subiectiv viitor

și previzibil, prefigurat sau realizarea unui drept fundamental care se

exercită în colectiv.

În ceea ce privește recursul

formulat de pârâtul C.O., motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., nu sunt îndeplinite.

Acțiunea reclamantelor a

fost respinsă ca neîntemeiată, astfel încât împrejurările referitoare la nemotivarea

hotărârii sau incompatibilitatea judecătorului nu afectează drepturile

procedurale ale pârâtului.

Instanța de fond a procedat

legal micșorând onorariul de avocat pe care l-a achitat recurentul-pârât

apărătorului său.

Recurentul a invocat

demersurile legale făcute de către avocat, anterior formulării cererii de

intervenție.

Partea căzută în pretenții are

obligația să plătească cheltuieli de judecată făcute în dosarul aflat pe rolul instanței

și nu cheltuieli premergătoare.

Participarea avocatului doar

la un termen de judecată justifică micșorarea onorariului, conform art. 274 alin.

(3) C. proc. civ.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va

respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

formulate de, recurenta-reclamantă SC M.S. SRL Bradu și recurentele-interveniente

SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea, SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea și recurentul-pârât C.O.

împotriva sentinței civile nr. 42/ P/C din 17 aprilie 2006 a pronunțată în

dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005) de către Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata-pârâtă

A.R.R. București.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 februarie 2007.