ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 august 2005, reclamanta SC M.S. SRL a chemat în judecată pe pârâții A.R.R. și C.O., solicitând anularea deciziei nr. 1087 din 29 iulie 2005 și suspendarea executării deciziei până la soluționarea litigiului din dosarul nr. 1845 de către Tribunalul Vâlcea. În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, prin decizia nr. 1087/2005, pârâta își depășește competența anulând decizia nr. 265 din 15 aprilie 2005, anularea fiind de competența instanței judecătorești. Pe rolul Tribunalului Vâlcea se găsește contestația formulată de către pârât împotriva deciziei nr. 265/2005.

Prin sentința nr. 42/ F-C din 17 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005), Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea și cererea de intervenție și a obligat reclamanta la 1000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului C.O. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, prin decizia nr. 1087 din 29 iulie 2005, pârâta a încetat revocarea din funcția de șef de agenție a pârâtului C.O., dispusă prin decizia nr. 265 din 15 aprilie 2004, restabilindu-i toate drepturile cuvenite. Faptele reclamate de reclamantă și interveniente conturează săvârșirea de către pârât a unor fapte penale care se impun a fi cercetate pe această cale.

Instanța nu poate impune angajatorului selectarea salariaților și sancționarea acestora. Art. 16 din Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea introducerii în cauză a funcționarului public doar în cazul în care se solicită despăgubiri, ipoteză ce nu se regăsește în dosar. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta SC M.S. SRL, intervenientele SC B.T. SRL și SC F.I. SRL. Au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 304 1 C. proc. civ. Recurentele consideră că acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă fără a se analiza fondul cauzei, deoarece instanța a considerat că actul atacat nu este supus contenciosului administrativ, funcționarii A.R.R. nefiind funcționari publici.

Actul de revocare din funcția de șef de agenție A.R.R. Vâlcea nu putea fi anulat decât de instanța de judecată. Recurentele arată și că intimatul C.O. se face vinovat de grave abuzuri săvârșite în funcția de șef de agenție A.R.R. Citarea în proces a intimatului, persoană fizică a fost făcută numai pentru opozabilitate, ca atare, indiferent de soluție, nu pot fi obligate la suportarea cheltuielilor de judecată. Cererea a fost formulată în temeiul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și nu în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, motivarea instanței neavând legătură cu pricina. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și pârâtul C.O., invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Recurentul consideră că reținerea faptelor săvârșite de către acesta ca fiind de natură penală este străină pricinii, oferind părții adverse o satisfacție și posibilitatea de a preconstitui un nou temei pentru reclamațiile viitoare. Judecătorul fondului s-a aflat în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., pronunțându-se asupra legalității acelorași acte. Micșorarea onorariului achitat avocatului constituie o măsură nelegal și netemeinică, deoarece demersurile legale făcute de avocatul său a precedat citării recurentului în proces. Intimata-pârâtă A.R.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă și interveniente, decizia atacată nefiind act administrativ, ci este emisă în calitate de angajator în vederea organizării și funcționării instituției prin care a fost modificată o clauză din contractul individual de muncă al salariatului vizează exclusiv raportul de muncă al acestuia.

Intimata nu figurează în evidențele A.N.F.P. cu funcții publice iar salariații nu sunt funcționari publici. Se mai arată că recurenții nu au dovedit prejudiciul ce le-a fost produs ca urmare a încetării revocării salariatului din funcția de șef de agenție. Recursurile declarate nu sunt fondate. Actul atacat este un act administrativ având ca obiect punerea pârâtului în funcția de șef al Agenției A.R.R. Vâlcea. Instanța de fond s-a pronunțat asupra fondului pricinii, deși a confundat acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 cu cea întemeiată pe dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poată adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.

Prin drept vătămat se înțelege, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, orice drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ. Prin repunerea pârâtului în funcția de șef de agenție nu se aduce atingere vreunui drept fundamental al recurentelor prevăzute de Constituție sau de lege. Chiar și în ipoteza în care există o situație conflictuală între părți, nu are relevanță asupra drepturilor pe care le pot invoca recurentele cu referire la funcția de șef de agenție a pârâtului . Revocarea din funcție și repunerea ulterioară în aceeași funcție țin de raporturile de serviciu sau de muncă ale pârâtului. Recurentele puteau invoca și vătămarea unui interes legitim privat sau public.

Nu este îndeplinită nici această condiție, recurentele neinvocând realizarea unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat sau realizarea unui drept fundamental care se exercită în colectiv. În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul C.O., motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite. Acțiunea reclamantelor a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel încât împrejurările referitoare la nemotivarea hotărârii sau incompatibilitatea judecătorului nu afectează drepturile procedurale ale pârâtului. Instanța de fond a procedat legal micșorând onorariul de avocat pe care l-a achitat recurentul-pârât apărătorului său. Recurentul a invocat demersurile legale făcute de către avocat, anterior formulării cererii de intervenție.

Partea căzută în pretenții are obligația să plătească cheltuieli de judecată făcute în dosarul aflat pe rolul instanței și nu cheltuieli premergătoare. Participarea avocatului doar la un termen de judecată justifică micșorarea onorariului, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de, recurenta-reclamantă SC M.S. SRL Bradu și recurentele-interveniente SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea, SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea și recurentul-pârât C.O. împotriva sentinței civile nr. 42/ P/C din 17 aprilie 2006 a pronunțată în dosarul nr. 8076/46/2005 (3178/COM/2005) de către Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.R.R. București. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.