ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

17 mai 2006, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând

aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere pentru pârâtă începând cu data de 8 mai 2006 până la punerea în

executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 133/ F din 8 noiembrie 2005 și

încheierii din 13 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 258/CA/2005 de

Curtea de Apel Brașov.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâta refuză executarea sentinței rămase irevocabilă.

Reclamantul a ridicat

excepția nelegalității O.A.N.V. nr. 6041 din 2 mai 2006, care a fost invocat de

către pârâtă în apărare.

În opinia reclamantului

ordinul este nelegal, fiind dat cu încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr.

188/1999.

Prin încheierea din 27

noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 269/CA/F/2006, Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ a admis excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 6041

din 2 mai 2006 emis de pârâta A.N.V.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel a reținut că, dovada îndeplinirii/executării din partea pârâtei

a dispozițiilor instanței (sentința nr. 133/F/2005) este dată de Ordinul nr. 604/2006.

Însă, Ordinul nr. 6041/2006

nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Prin Ordinul nr. 6041/2006

s-a dispus mutarea definitivă și numirea în funcția publică de manager a

reclamantului.

Pârâta, prin noul ordin,

trebuia să prevadă expres „mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment

și în altă localitate”, dar în fapt aceasta nu a cuprins în ordin mențiunile

obligatorii.

Dacă legea (O.U.G. nr. 90/2006)

a fost aplicată prin sentința nr. 133/2005, aceasta din urmă are la rândul ei

valoare de lege.

Pârâta nu a respectat nici

legea sus-menționată privind mutarea reclamantului și nici hotărârea

judecătorească definitivă și irevocabilă.

Instanța de fond nu a ținut

seama de apărarea pârâtei în sensul inadmisibilității excepției invocate de

reclamant în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2006, întrucât excepția este

un mijloc de apărare într-un proces și poate fi utilizată de partea interesată

oricând.

Instanța de fond a apreciat

că ordinul are legătură cu soluționarea cauzei pe fond, așa încât legalitatea

acestui act sau nelegalitatea pot influența soluția în cauză.

Chiar dacă Ordinul nr. 6041/2006

emis de pârâtă a fost atacat și pe cale separată, instanța a apreciat că

datorită rolului de mijloc de apărare a acestei excepții ea poate fi invocată

și pe calea specială prevăzută de art. 4 din legea contenciosului

administrativ.

Din verificarea acțiunii

pentru anularea Ordinului nr. 6041/2001 ce face obiectul Dosarului nr. 279/F/2006

rezultă că motivele excepției de nelegalitate nu se suprapun motivelor din

prezentul dosar.

Împotriva încheierii din 27

noiembrie 2006 a formulat recurs D.R.V.B. în nume propriu și ca reprezentant al

A.N.V.

Recurenții consideră că

excepția nelegalității ridicată este inadmisibilă.

Recurenții apreciază că O.A.N.V.

nr. 6041 din 2 mai 2006 este dovada executării din partea acestora a

dispozițiilor sentinței nr. 133/2005.

Obiectul acțiunii îl

reprezintă aplicarea unei amenzi, ca urmare a neexecutării hotărârii

judecătorești.

Legalitatea sau

nelegalitatea ordinului nu influențează fondul dreptului prezentei cauze, ci a

altei cauze.

Este și motivul pentru care

acest ordin a fost atacat pe cale separată, iar acțiunea formulată a fost

respinsă și ordinul menținut (sentința nr. 198/2006, dosar nr. 279/2006).

Recursul este fondat.

Obiectul acțiunii îl

reprezintă executarea unei hotărâri definitive și irevocabile, în temeiul art. 24

din Legea nr. 554/2004.

Excepția de nelegalitate

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi ridicată numai în cazul în

care actul atacat a fost emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate s-a

cerut.

O altă condiție pentru

admisibilitatea excepției de nelegalitate este aceea că de actul administrativ

să depindă soluționarea litigiului pe fond.

Condițiile de admisibilitate

enumerate nu sunt îndeplinite.

Fondul cauzei nu are ca

obiect anularea unui act administrativ, ci reprezintă o cerere de executare.

Mai mult decât atât,

reclamantul-intimat a acționat pe cale separată, solicitând anularea Ordinului nr.

6041/2006.

Deși textul art. 4 din Legea

nr. 554/2004 nu interzice formularea atât a unei acțiuni de fond, cât și a

ridicării excepției de nelegalitate cu privire la același act administrativ, în

speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004.

Față de acestea, Înalta

Curte va constata întemeiată critica adusă sentinței fondului prin motivele de

recurs.

Urmează ca în temeiul art. 20

din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I și alin. (2) C. proc. civ.,

să se admită recursul formulat, să se dispună casarea încheierii recurate și pe

fond să se respingă excepția de inadmisibilitate ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de

D.R.V.B. în nume propriu și în reprezentarea A.N.V. împotriva încheierii de

ședință din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 269/CA/F/2006 în

contradictoriu cu M.A.

Casează încheierea atacată

și pe fond respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2007.