ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1586/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 17 mai 2006, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâta A.N.V., solicitând aplicarea unei amenzi de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru pârâtă începând cu data de 8 mai 2006 până la punerea în executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 133/ F din 8 noiembrie 2005 și încheierii din 13 decembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 258/CA/2005 de Curtea de Apel Brașov. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta refuză executarea sentinței rămase irevocabilă. Reclamantul a ridicat excepția nelegalității O.A.N.V. nr. 6041 din 2 mai 2006, care a fost invocat de către pârâtă în apărare.

În opinia reclamantului ordinul este nelegal, fiind dat cu încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 188/1999. Prin încheierea din 27 noiembrie 2006, dată în dosarul nr. 269/CA/F/2006, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ a admis excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 6041 din 2 mai 2006 emis de pârâta A.N.V. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, dovada îndeplinirii/executării din partea pârâtei a dispozițiilor instanței (sentința nr. 133/F/2005) este dată de Ordinul nr. 604/2006. Însă, Ordinul nr. 6041/2006 nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Prin Ordinul nr. 6041/2006 s-a dispus mutarea definitivă și numirea în funcția publică de manager a reclamantului.

Pârâta, prin noul ordin, trebuia să prevadă expres „mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment și în altă localitate”, dar în fapt aceasta nu a cuprins în ordin mențiunile obligatorii. Dacă legea (O.U.G. nr. 90/2006) a fost aplicată prin sentința nr. 133/2005, aceasta din urmă are la rândul ei valoare de lege. Pârâta nu a respectat nici legea sus-menționată privind mutarea reclamantului și nici hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea pârâtei în sensul inadmisibilității excepției invocate de reclamant în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2006, întrucât excepția este un mijloc de apărare într-un proces și poate fi utilizată de partea interesată oricând.

Instanța de fond a apreciat că ordinul are legătură cu soluționarea cauzei pe fond, așa încât legalitatea acestui act sau nelegalitatea pot influența soluția în cauză. Chiar dacă Ordinul nr. 6041/2006 emis de pârâtă a fost atacat și pe cale separată, instanța a apreciat că datorită rolului de mijloc de apărare a acestei excepții ea poate fi invocată și pe calea specială prevăzută de art. 4 din legea contenciosului administrativ. Din verificarea acțiunii pentru anularea Ordinului nr. 6041/2001 ce face obiectul Dosarului nr. 279/F/2006 rezultă că motivele excepției de nelegalitate nu se suprapun motivelor din prezentul dosar. Împotriva încheierii din 27 noiembrie 2006 a formulat recurs D.R.V.B.

în nume propriu și ca reprezentant al A.N.V. Recurenții consideră că excepția nelegalității ridicată este inadmisibilă. Recurenții apreciază că O.A.N.V. nr. 6041 din 2 mai 2006 este dovada executării din partea acestora a dispozițiilor sentinței nr. 133/2005. Obiectul acțiunii îl reprezintă aplicarea unei amenzi, ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești. Legalitatea sau nelegalitatea ordinului nu influențează fondul dreptului prezentei cauze, ci a altei cauze. Este și motivul pentru care acest ordin a fost atacat pe cale separată, iar acțiunea formulată a fost respinsă și ordinul menținut (sentința nr. 198/2006, dosar nr. 279/2006). Recursul este fondat. Obiectul acțiunii îl reprezintă executarea unei hotărâri definitive și irevocabile, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi ridicată numai în cazul în care actul atacat a fost emis în aplicarea actului a cărui nelegalitate s-a cerut. O altă condiție pentru admisibilitatea excepției de nelegalitate este aceea că de actul administrativ să depindă soluționarea litigiului pe fond. Condițiile de admisibilitate enumerate nu sunt îndeplinite. Fondul cauzei nu are ca obiect anularea unui act administrativ, ci reprezintă o cerere de executare. Mai mult decât atât, reclamantul-intimat a acționat pe cale separată, solicitând anularea Ordinului nr. 6041/2006. Deși textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu interzice formularea atât a unei acțiuni de fond, cât și a ridicării excepției de nelegalitate cu privire la același act administrativ, în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Față de acestea, Înalta Curte va constata întemeiată critica adusă sentinței fondului prin motivele de recurs. Urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza I și alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul formulat, să se dispună casarea încheierii recurate și pe fond să se respingă excepția de inadmisibilitate ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de D.R.V.B. în nume propriu și în reprezentarea A.N.V. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 269/CA/F/2006 în contradictoriu cu M.A. Casează încheierea atacată și pe fond respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2007.