ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4830/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4830/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 254 din 30 noiembrie 2009, a respins excepția

prematurității formulării acțiunii invocată de Casa Județeană de Asigurări de

Sănătate Argeș; a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.M. SRL, în

contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș, C.N.A.S.,

așa cum a fost completată și pe cale de consecință: pârâta Casa Județeană de

Asigurări de Sănătate Argeș a fost obligată să execute în natură obligațiile

contractuale din contractul de furnizare de servicii și să plătească

reclamantei suma de 1.582.719,51 lei reprezentând contravaloare servicii

medicale; a anulat în parte Raportul de control nr. 358 din 24 aprilie 2007

întocmit de către pârâta C.N.A.S. în ceea ce privește concluziile în legătură

cu reclamanta; a anulat notificarea nr. 356 din 23 aprilie 32007 emisă de C.N.A.S.;

a anulat notificarea nr. 6701 din 24 aprilie 2007 emisă de către pârâta Casa

Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Părțile au încheiat,

la data de 27 februarie 2007, contractul de furnizare de servicii medicale,

pentru specialități paraclinice, cu valabilitate pe perioada 1 februarie 2007 -

31 decembrie 2007, semnat de reclamantă cu obiecțiunile înscrise în adresa din 26

februarie 2007, care se referă la modul de modificare a valorii contractului,

astfel că s-a apreciat că pârâta și-a însușit aceste obiecțiuni.

S-a apreciat, fără

relevanță juridică, mențiunea pârâtei cuprinsă în adresa din 1 martie 2007, în

sensul că nu-și însușește obiecțiunile, întrucât este ulterioară datei

încheierii contractului.

S-a reținut că

reclamanta a pus la dispoziția organelor de control ale C.A.S. Argeș,

documentele solicitate, precum și la dispoziția C.N.A.S. restul documentelor

justificative pentru perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007, astfel că pârâta nu

a făcut dovada refuzului reclamantei de a-i înainta documentele solicitate.

În acest mod,

instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâta a notificat-o pe reclamantă

pentru rezilierea de plin drept a contractului, pe motiv că nu i-a pus la

dispoziție documentele financiar-contabile și justificative, deoarece îi

solicitase reclamantei documente pentru perioada 2006 -2007, iar contractul

reziliat privea perioada ulterioară lunii februarie 2007, astfel că

neprezentarea documentelor solicitate, nu putea afecta convenția părților.

S-a mai reținut că

pârâta C.A.S. Argeș, prin Decizia nr. 1586 din 16 aprilie 2007 și Ordinul de

serviciu nr. 691 din 16 aprilie 2007 a încălcat dispozițiile Ordinului

Președintelui C.A.S. nr. 148 din 12 aprilie 2007, precum și drepturile

reclamantei.

S-a mai reținut că

raportul de control nu este semnat decât de trei dintre cei cinci membri ai

comisiei de control, că nu i-a fost înmânat reclamantei procesele verbale sau

notele de constatare aferente, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. i)

din contract.

S-a mai imputat

pârâtei faptul că a solicitat reclamantei evidența contabilă în mod generic,

fără a individualiza actele ce interesau controlul.

În concluzie,

instanța a reținut că reclamanta nu a refuzat să pună la dispoziția pârâtei

documentația solicitată, pârâta impunând depunerea actelor într-un termen

nerezonabil, astfel că măsura rezilierii s-a apreciat ca abuzivă.

Tribunalul a reținut

că, fiind investit cu o acțiune în executarea în natură a obligațiilor asumate

de pârâtă prin contract, trebuie să examineze dacă sancțiunea rezilierii a

operat în baza condițiilor prevăzute de părți. S-a reținut astfel că, pârâta nu

a dovedit încălcări ale contractului de către reclamantă, astfel că nu a operat

rezilierea de plin drept a actului, în condițiile art. 13 lit. g), invocat.

A fost înlăturată

apărarea pârâtei, în sensul că nu a achitat contravaloarea serviciilor

medicale, pe motiv că reclamanta a depășit limitele de valoare ale

contractului, pe considerentul că în anul anterior contractul cadru prevedea

aceleași clauze, însă suma anuală contractată a fost suplimentată prin mai

multe acte adiționale, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă s-ar deconta

serviciile numai în limita contractului, s-ar limita dreptul asiguraților la

furnizarea de servicii medicale de către centrul medical ales de către aceștia,

precum și o încălcare gravă a drepturilor asiguraților de a beneficia de

servicii medicale, drept garantat de Legea nr. 95/2006.

S-a arătat că

C.N.A.S. are obligația să acopere, conform dispozițiilor art. 217-218, 226-227

nevoile de sănătate ale persoanelor în limita fondurilor disponibile, iar

potrivit art. 292 din aceeași lege, are obligația de a deconta furnizorilor de

servicii medicale contravaloarea acestor servicii la termenele prevăzute în

contract, sub sancțiunea plății de penalități.

Instanța a reținut că

pârâta nu a invocat lipsa de fonduri disponibile, ci numai depășirea valorii

contractate.

S-a mai reținut că

reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibile, reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale, în cuantum de 1.582.719,51 lei.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 67 din 10 mai 2010, a respins

ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Casa Județeană de Asigurări de

Sănătate Argeș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinței

civile nr. 254 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu

reclamanta SC C.M.M. SRL.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamanta și pârâta

C.N.A.S. Argeș, au încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în

asistență medicală de specialitate din ambulatoriu, pentru specializările

paraclinice, la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii contractului

fiind marcat de realizarea acordului de voință la această dată.

Odată stabilită data

încheierii contractului, orice modificare unilaterală ulterioară nu poate

afecta drepturile și obligațiile părților, izvorâte din contract.

Sub acest aspect s-a

constatat că reclamanta a semnat contractul cu obiecțiunile din adresa  din 26

februarie 2007. Pârâta C.N.A.S. Argeș l-a semnat fără niciun fel de obiecție cu

privire la mențiunea făcută de reclamantă, referitoare la conținutul adresei din

26 februarie 2007, astfel încât, făcând interpretarea modului în care părțile

au încheiat acordul de voință, rezultă că pârâta a semnat contractul cu

acceptarea obiecțiunilor din adresa menționată, obiecțiunile din adresă făcând

parte integrantă din contract.

Răspunsul pârâtei

printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007, din care rezulta lipsa

acordului cu privire la clauzele conținute prin adresa mai sus evocată, nu

poate avea nicio relevanță juridică, pentru că, în caz contrar, s-ar admite

modificarea unilaterală a contractului sinalagmatic.

Părțile au înserat în

contract un pact comisoriu de gradul III, care cuprinde clauza că, în cazul

refuzului reclamantei de a pune la dispoziția pârâtelor actele de evidență

financiar-contabilă a serviciilor și documentele justificative privind sumele

decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a

caselor de asigurări de sănătate.

În situația pactului

comisoriu de gradul III, rezilierea operează de plin drept, instanța putând

doar să constate dacă sancțiunea rezilierii a operat pe baza condițiilor

prevăzute de părți, respectiv dacă sancțiunea rezilierii mai este oportună.

În speță însă,

contractul are caracter sinalagmatic, întrucât ambelor părți le incumbă

obligații și au drepturi corelative acestora.

Contractul

sinalagmatic încheiat între părți producea efecte specifice având în vedere

caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor, executarea uneia dintre

acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o

parte nu putea să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea

însăși nu și-a executat propria obligație.

Apelanta a notificat

intimata exprimându-și voința de a considera reziliat de plin drept contractul

potrivit pactului comisoriu de gradul III, fără ca la rândul său să-și execute

obligația corelativă de plată a serviciilor medicale efectuate, dar însușite,

așa cum s-a arătat mai sus prin semnarea contractului fără opoziție la

obiecțiunile reclamantei, ceea ce presupunea posibilitatea intimatei de a

invoca excepția neexecutare a contractului pentru a împiedica rezilierea.

Excepția de

neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea

împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar

putea împiedica instanța să aprecieze asupra legalității și oportunității

rezilierii. Creditorul obligației putea să considere reziliat contractul numai

dacă el însuși și-a executat obligația, ori s-a declarat gata să o execute.

Susținerile ambelor

apelante, în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative

financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în

imposibilitatea să achite serviciile medicale, sunt contrazise de faptul că

intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin intermediul executorului

judecătoresc.

Dacă, inițial,

apelanta C.N.A.S. Argeș, s-a apărat în sensul că nu-și execută obligația

contractuală de plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin

drept, ca urmare a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate,

ulterior, își fondează apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a

obligației cu privire la valoarea de contract.

Însă, chiar pârâta a

refuzat primirea documentelor de la reclamantă, aferente lunii februarie 2007,

la data de 05 martie 2007, cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a

depășit valoarea de contract, pentru ca ulterior să se prevaleze, tocmai de

neexecutarea obligației de către reclamantă, de a-i remite documentele

justificative.

Cu privire la

existența contractului încheiat între părți, apelantele au făcut apărări

contradictorii, pe de o parte, au susținut rezilierea acestuia, iar pe de altă

parte, au contestat limita fondurilor din care urma să plătească serviciile

medicale, deși în motivele de apel a recunoscut că printr-o hotărâre

judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.

Pentru toate aceste

argumente, s-a considerat că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului,

apelantele au recunoscut în motivele de apel suspendarea efectelor actului

unilateral de reziliere printr-o hotărâre judecătorească, iar în cursul

cercetării judecătorești, au făcut apărări contradictorii, în sensul că pe de o

parte au susținut desființarea contractului, prin reziliere, iar pe de altă

parte au contestat plata serviciilor medicale pentru depășirea plafonului

prevăzut în contract, despre această plată putându-se discuta numai în ipoteza

în care exista un raport juridic în al cărui conținut să existe o astfel de

obligație.

Susținerea că pentru

lunile martie-decembrie 2007, reclamanta a depășit valoarea de contract, astfel

încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea serviciilor

medicale din această perioadă, nu le putea exonera pe acestea de plata contravalorii

acestor servicii.

Chiar apelantele au

precizat că actul juridic este un contract cadru, care conține așadar clauze

prestabilite.

Pârâta nu a contestat

prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a

fost prestată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în contract are

caracter orientativ, întrucât și contractul anterior, încheiat în anul 2006,

indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv valoarea de

1.597.313,45 lei, față de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului suplimentată

pentru anul 2006.

Caracterul orientativ

al valorii contractului, așa cum a fost înscrisă în conținutul acesteia,

rezulta din faptul că nu se putea cunoaște cu exactitate numărul de asigurați

care vor solicita serviciile furnizorului, și deci valoarea acestor servicii,

precum și din faptul că părțile au înserat clauza potrivit căreia valoarea din

contract poate fi majorată prin acte adiționale, în speță, un asemenea act

constituindu-l chiar nota de obiecțiuni nr. 355 din 26 februarie 2007, mențiune

însușită de ambele părți.

Pe de altă parte,

caracterul orientativ al contractului rezultă nu numai din obligațiile

contractuale sus amintite ci și din dispozițiile legale, respectiv art. 281

alin. (2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii

medicale să refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a

atins plafonul menționat în contractul încheiat cu C.A.S.

De altfel întinderea

drepturilor și obligațiilor părților, izvorâte din contract a fost stabilită,

dar nu s-a putut determina cu certitudine valoarea contractului, întrucât nu

s-a putut prevedea numărul pacienților asigurați care vor apela la serviciile

medicale ale reclamantei, critica apelantelor cu privire la caracterul

exigibil, cert și lichid al creanței, fiind de asemenea nefondată.

Clauza contractuală

potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în

valoarea contractului, trebuie interpretă în concordanță cu principiul

reglementat de art. 970 C. civ., potrivit căruia, obligațiile contractuale

trebuie executate cu bună credință și că efectele contractului sunt nu numai

acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar și urmările ce s-ar putea

produce potrivit principiului echității, obiceiului sau naturii obligației

contractuale.

Principul echitații

obliga apelantele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a

profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica

realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a

contractelor anterioare în sensul plății peste limita prevăzută în contract

într-adevăr în baza unor amendamente, era un alt argument pentru efectuarea

plății integrale.

Cât privește

susținerea apelantei în sensul că obligația de acoperire a nevoilor de sănătate

ale asiguraților se face doar în limita fondurilor disponibile, s-a constatat

că apelanta nu a invocat în cursul cercetării judecătorești, ca motiv de refuz

lipsa fondurilor, ci depășirea valorii de contract.

Critica referitoare

la greșita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată câtă

vreme s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai

comisiei de control și că s-au încălcat art. 6 lit. i) din Contract privind

înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale și a notelor de constatare

aferente.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs, C.A.S. Argeș și C.N.A.S.

critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 969 C. civ., deoarece:

În esență, instanța

de apel reține că valoarea contractului este una orientativă având în vedere

dispozițiile art. 17 alin. (2) al acestuia, în conformitate cu care valoarea

contractului poate fi majorată prin acte adiționale, text din care, prin

coroborarea cu art. 6 lit. h), instanța trage concluzia că C.A.S. Argeș avea

obligația de a deconta analizeze efectuate în totalitatea lor.

Concluzia instanței

de apel este nelegală, deoarece contractul nr. AO 38/P/2006 de furnizare de

servicii medicale în asistența medicală de specialitate în ambulatorii pentru

specialitățile paraclinice modificat în condițiile Capitolului XII alin. (1)

din contract prin Actul Adițional A 38P2/2006 este supus următoarelor

dispoziții legale:

- H.G. nr. 52/2005

privind aprobarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței

medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2005 prelungit

prin H.G. nr. 374/2006; H.G. nr. 706/2006;

- Ordinul comun al

M.S.P./C.N.AS. nr. 681/23/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale

în sistemul asigurărilor de sănătate;

- Ordinul comun al

M.S.P./C.N.A.S. nr. 1781/558/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale

în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anul 2007;

- H.G. nr. 1842/2006

pentru aprobarea Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței

medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Actele normative în

baza cărora se stabilește valoarea unui contract ce urmează a fi încheiat între

un furnizor de servicii medicale și o casă de asigurări de sănătate sunt:

- Ordinul

M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a contractului cadru;

- Ordinul nr. 408/160

din 12 aprilie 2006 pentru modificarea și completarea O.M.S.M. nr. 56/45/2005;

- Ordinul nr. 411/158

din 14 aprilie 2006 privind aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de

servicii medicale paraclinice, laboratoare de analize medicale precum și

metodologice de evaluare a furnizorilor de investigații medicale:

- Ordinul nr. 412/159

din 14 aprilie 2006 pentru aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de

investigații medicale-paraclinice-radiologice și imagistică medicală, precum și

a metodologiei de evaluare a furnizorilor de investigații

medicale-paraclinice-radiologice și imagistică medicală.

Orice interpretare a

clauzelor contractuale este subordonată și urmează a se realiza numai prin

raportare la dispozițiile legale care reglementează raporturile dintre casele

de asigurări și furnizorii de servicii medicale.

În acest sens,

trebuie observat încă de la început că voința internă și reală a părților la

încheierea contractului este subordonată prevederilor legale, iar drepturile și

obligațiile lor sunt stabilite prin acte normative de la care acestea nu pot

deroga, în principal, fiind vorba de obligații legale (stabilite prin acte

normative) și, în subsidiar, de unele convenționale.

Din motivarea

hotărârii rezultă că instanța de apel face o interpretare și o aplicare greșită

a legii și nu are în vedere dispozițiile legale invocate de către C.A.S. Argeș.

În ceea ce privește

contractul AO 38/P/2006 acesta trebuie să respecte legislația aplicabilă în

materie, interpretarea contractului urmând a se face numai prin raportare la

aceste dispoziții imperative.

Instanța de apel

arată că valoarea stabilită prin contract este una orientativă și, pentru a

ajunge la această concluzie, are în vedere dispozițiile art. 6 lit. h) și art. 17

alin. (2) din contract, în conformitate cu care „valoarea contractului poate fi

majorată prin acte adiționale”.

Obligațiile pe care C.A.S.

Argeș și le poate asuma prin încheierea unui astfel de contract sunt strict

prevăzute de dispozițiile legale speciale, astfel că, voința internă a părții

este limitată prin aceste acte normative.

Valoarea unui astfel

de contract, astfel cum este ea stabilită la încheierea contractului, rezultă

din aplicarea unei metodologii prevăzute de Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/345/2005

cu modificările și completările ulterioare care, în Anexa 11 și Anexa 11/1

stabilește criteriile privind repartizarea sumelor și defalcarea numărului de

investigații paraclinice, și radiologice și imagistică medicală. Aceste

criterii se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale care dorește să intre

în relații contractuale cu C.A.S. și pentru fiecare criteriu în parte se acordă

un punctaj.

Aceeași precizare expresă

este citată de dispozițiile Ordinului nr. 408/160 din 12 aprilie 2006 care în art.

6 arată „valoarea actului adițional al contractului inițial se stabilește

avându-se în vedere criteriile de contractare a sumelor inițiale”.

În lumina

dispozițiilor legale invocate mai sus rezultă că valoarea de contract, astfel

cum este ea stabilită prin contractul nr. AO 38/P/2006 în cuantum de

1.597.313,45 lei, este o valoare fixă, atât timp cât a fost stabilită prin

aplicarea unei metodologii legale, imperative și anterioare încheierii

contractului.

Reclamanta nu putea

dobândi o valoare mai mare de contract deoarece, în urma aplicării punctajului

obținut, a rezultat valoarea înscrisă în contract.

Nu a existat o

contestare legală de către reclamantă a punctajului obținut în urma aplicării

criteriilor, punctaj care a stat la baza valorii contractului nr. AO 38/P/2006.

Instanța de apel,

analizând art. 8 alin. (1) din contract, face trimitere la dispozițiile art. 17

alin. (2) și trage concluzia că valoarea contractului este una orientativă.

Această interpretare a contractului este eronată și încalcă prevederile legale.

Cele două articole

trebuie interpretate și aplicate în mod separat, deoarece în legislație sunt

reglementate în mod distinct, fiind vorba de surse de finanțare distincte.

Art. 8 alin. (2) din

contractul nr. A.038/P/2006 prevede „numărul negociat de servicii este

orientativ cu obligația încadrării în valoarea de contract”.

Din cuprinsul

textelor legale incidente rezultă în mod expres obligația furnizorului de

servicii medicale – obligație legală – de a efectua un număr de analize

medicale, astfel încât să se încadreze în valoarea unui contract defalcată pe

trimestre și pe luni.

Obligația legală este

transpusă și în cuprinsul contractului AO 38/P/2006 ca obligație contractuală,

furnizorul urmând să respecte valoarea contractului, astfel cum rezultă din

Capitolul VI art. 8 alin. (2), caz în care se aplică dispozițiile art. 969 C.

civ., conform cărora „convențiile legal făcute au putere între părțile

contractante”.

Părțile trebuie să

respecte contractul în aceleași condiții ca și legea.

Interpretarea dată de

instanța de apel contractului, în sensul că acesta are o valoare orientativă

datorită împrejurării că poate fi majorată prin acte adiționale, încalcă atât

dispozițiile legale, cât și pe cele contractuale.

În conformitate cu art.

17 alin. (2) din contract, valoarea contractului poate fi majorată prin acte

adiționale după caz, în condițiile aplicării art. 33 din Legea nr. 511/2004,

deci doar în condițiile în care există o suplimentare de fonduri de la Fondul

Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Fondurile utilizate

de casele de asigurări de sănătate sunt primite de la Bugetul C.N.A.S. și

reprezintă bani publici administrați în condițiile legii bugetului de stat.

Prevederile art. 6 alin.

(2) anexa 9 din Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 681/243/2006 arată că „pentru

situații de urgență ce pot apărea în derularea contractelor încheiate cu

furnizori de servicii medicale paraclinice, casele de asigurări de sănătate

analizează aceste situații și cu avizul C.N.A.S., la solicitarea acestora vor

încheia cu furnizorii de servicii medicale paraclinice un act adițional de

suplimentare a valorii contractate, utilizând sume neconsemnate de către alți

furnizori de servicii paraclinice și/sau diferența de 10% din suma prevăzută

pentru servicii medicale paraclinice ce nu a fost contractată, cu încadrarea în

limita fondului aprobat cu această destinație”.

Acest text se aplică

numai pentru situațiile de urgență și vizează două categorii de sume:

neutilizarea în totalitate a sumelor alocate de către un furnizor și reprezintă

sume neconsumate, și procentul de 10% de urgență reținut din buget la momentul

contractării, pentru anumite situații de urgență în condițiile art. 6 alin. (1)

din același act normativ”. La acestea se adaugă eventualele rectificări de

buget pentru C.A.S. realizate de la bugetul consolidat al statului.

Recurenta susține că

prin actele depuse la dosar a făcut dovada executării în totalitate a obligațiilor

asumate prin contract, referindu-se în concret la angajamentele de plată și

facturile depuse, în onorarea obligațiilor inițiale, dar și celor rezultate din

actele adiționale, dar în limita valorii contractate și a biletelor de

trimitere valabil întocmite.

Cu privire la

facturarea de către reclamantă a contravalorii unor servicii peste valoarea

contractuală, aceasta a încălcat atât contractul cât și dispozițiile art. 969 C.

civ. precum și prevederile art. 6 Anexa 8 din Ordinul nr. 1781/CV/2006, act

normativ aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2007 Actul adițional

încheiat.

Astfel, art. 6 alin. (2)

din Ordinul nr. 1781/CV/2006 prevede: „Numărul investigațiilor paraclinice

negociat este orientativ, existând obligația încadrării în valoarea totală a

contractului/ a actului adițional defalcată pe trimestre și luni”.

În cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (6) Anexa 8 din ordinul nr. 1781/2006 care

prevăd:

„În situații

justificate furnizorii de servicii medicale paraclinice, analize medicale de

laborator, respectiv investigații medicale paraclinice de radiologie și

imagistică medicală pot efectua servicii medicale paraclinice peste valoarea

lunară de contract/act adițional în limita a maxim 5% cu condiția ca această

depășire să influențeze corespunzător în sensul diminuării valorii de

contract/act adițional a lunii următoare cu încadrarea în valoarea contractată

pentru anul respectiv”.

Textul de lege

prevede o dublă limitare în ceea ce privește depășirea valorii prevăzute în

Actul adițional: este admisibilă numai în situații justificate, iar această

depășire de maxim 5%, dacă se produce, va influența în mod corespunzător

valoarea contractului sau a actului adițional prin diminuarea acestuia cu

procentul de 5% pentru luna următoare.

Or, se poate observa

că suma solicitată de către reclamantă reprezintă o depășire de peste 60%.

În ceea ce privește

interpretarea contractului în funcție de voința reală a părților, această

interpretare nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile legale imperative

aplicabile în materie, dispoziții care reprezintă norme speciale, fiind

edictate de către legiuitor pentru reglementarea raporturilor contractuale

între casă și furnizorul de servicii medicale.

În cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 983 C. civ., în sensul că o convenție se

interpretează în favoarea celui ce se obligă. Cu alte cuvinte, obligația de

plată asumată de către pârâtă este limitată la valoarea stabilită în mod expres

prin contract.

Instanța de apel face

o interpretare greșită și a dispozițiilor contractuale care reglementează

listele de așteptare – art. 7 lit. r) din contract, care prevede în sarcina

furnizorului obligația „să întocmească listele de așteptare pentru serviciile

medicale programabile”, articol care se coroborează cu dispozițiile art. 27 alin.

(1) din contract: „în cazul în care cererea de investigații paraclinice conduce

la depășirea valorii unei luni din valoarea contractului, furnizorii de

investigații paraclinice întocmesc liste de așteptare”.

Acest articol

contractual reflectă obligația impusă furnizorului de servicii medicale de

către dispozițiile legale, și anume art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 681/2006

în care se arată:

„Pentru servicii

medicale paraclinice programabile furnizorii întocmesc liste de așteptare”,

precum și art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 81/2006 al Ministerului Sănătății

Publice conține aceeași prevedere.

Furnizorii de

servicii medicale cunosc care sunt acele servicii medicale care pot fi

programabile și aceasta deoarece în cuprinsul biletului de trimitere există o

rubrică specială care se completează de către medicul prescriptor privitor la

nivelul de prioritate. În aceste condiții, în cazul în care nu este vorba de

urgențe medicale, furnizorul de servicii pentru un nivel de prioritate „curent”

este obligat să întocmească liste de așteptare.

În ceea ce privește

motivarea dată de instanța de apel cu trimitere la drepturile pacienților,

precum și al dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sanitar, instanța face o aplicare și interpretare greșită a acestor dispoziții.

Astfel, în limita

fondurilor bugetare, pacienții pot beneficia de investigații medicale gratuite

și/sau contra cost, nu este încălcat în niciun fel dreptul pacientului de a-și

alege furnizorul de servicii medicale, numai că efectaurea de către acesta a

investigațiilor medicale în mod gratuit trebuie să se facă în limita sumelor de

bani stabilite prin contract.

Pachetul de servicii

la care face trimitere instanța de apel cuprinde nu numai analizele medicale

efectuate de un furnizor cum este reclamanta, ci și acordarea altor servicii

medicale, de genul: spitalizare, intervenții chirurgicale, medicamente,

dispozitive medicale, acestea fiind plătite tot din bugetul pârâtei.

Aceste Pachete de

servicii se acordă în mod nediscriminatorii în sensul că de ele beneficiază

pacienții indiferent de vârstă, sex, naționalitate, religie etc.

Instanța trebuia să

facă aplicarea dispozițiilor art. 973 C. civ. în conformitate cu care

„convențiile nu au efect decât între părțile contractate”, neputându-se invoca

existența unor drepturi aparținând terților persoane străine de contract.

decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., deoarece:

Instanța de apel

trebuia să se pronunțe în mod distinct asupra motivelor de apel formulate de C.N.A.S.

și asupra probatoriului administrat în cauză de C.N.S.A.S., întrucât vizează

aspecte de sine stătătoare.

Învederăm faptul că

instituția noastră nu încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu

furnizorii, atribuțiile C.N.A.S. fiind reglementate în mod expres la art. 270

din Legea nr. 195/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Între reclamant și

pârâta C.A.S. Argeș a fost încheiat contractul de furnizare de servicii

medicale nr. AO38/P/2007 având ca obiect furnizarea serviciilor în asistență

medicală de specialitate în ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice în

conformitate cu prevederile Contractului-cadru aprobat prin H.G. nr. 1842/2006

și ale Normelor metodologice de aplicare ale acestuia, respectiv Ordinul

Președintelui C.N.S.A. nr. 1781/CV/2006.

Reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația asumată prin semnarea Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007

și nu a depus la C.N.A.S. înscrisurile solicitate de C.N.A.S. Că, reclamanta nu

a depus la sediul C.N.A.S. nici documentele precizate ca fiind depuse și

documentele efectiv depuse de reclamantă.

În conformitate cu art.

7 alin. (1) și (2) din contractul cadru privind condițiile acordării asistenței

medicale, pentru anul 2007 „furnizorii au obligația de a pune la dispoziție

organelor de control al caselor de asigurări de sănătate actele de evidență

financiar-contabilă a serviciilor furnizate și documentele justificative

privind sumele nedecontate din Fondul Național unic de Asigurări Sociale de

Sănătate. Nedepunerea celor de evidență financiar-contabilă, conduce la

rezilierea deplin drept a contractului de furnizare de servicii.

Instanța de apel a

apreciat faptul că în cauza de față părțile au însemnat în contract un pact

comisoriu de gr. III care cuprinde clauza că, în cazul refuzului, reclamanta SC

C.M.M. de a pune la dispoziția pârâtelor actele de evidență financiar-contabilă

a serviciilor și documentele justificative privind sumele decontate, contractul

se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări

de sănătate.

Instanța de apel în

mod greșit argumentează rezilierea contractului din prisma neachitării de către

C.A.S. Argeș a sumelor a căror achitare a solicitat-o reclamantul. Rezilierea

contractului a intervenit ca urmare a acțiunii de control întrucât reclamantul

nu s-a conformat dispozițiilor minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007 încheiată de

comuna cord cu reclamantul.

Prin urmare,

rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale a intervenit ca

urmare a încălcării de către reclamantă a prevederilor contractului încheiat cu

C.A.S. Argeș prin nedepunerea actelor cerute de comisia de control, conform,

Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007.

În conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 95/2006, între reclamantă și C.A.S. Argeș s-a încheiat

contractul civil nr. A038/P/2007 de furnizare de servicii medicale în asistență

medicală ambulatorie de specialitate pentru specialități paraclinice, în

condițiile contractului cadru aprobat prin H.G. nr. 1842/2006 și a normelor

metodologice de aplicare a acestuia.

Se mai învederează de

către recurentă și faptul că în raport de art. 7 lit. d) din contractul nr. A038/P/2007,

furnizorii de servicii medicale au obligația să factureze lunar în vederea

decontării de casete de asigurări de sănătate, conform contractului de

furnizare de servicii medicale.

Recursurile formulate

de C.A.S. Argeș și C.N.A.S. sunt nefondate.

Ele fiind

asemănătoare vor fi analizate împreună.

Reclamanta SC C.M.M.

SRL și pârâta C.N.A.S. Argeș au încheiat contractul de furnizare de servicii

medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatorii, pentru

specializările paraclinice la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii

contractului fiind marcat de realizarea acordului de voință la această dată.

De vreme ce a fost

stabilită data încheierii contractului, orice modificare unilaterală nu poate

să afecteze drepturile și obligațiile ce rezultă din contract.

Cu privire la

drepturile și obligațiile ce decurg din contract, se constată că reclamanta a

semnat contractul cu obiecțiunile ce rezultă din adresa din 26 februarie 2007.

Pârâta C.N.A.S. Argeș la semnat fără vreo obiecție cu privire la mențiunea

făcută de reclamantă, referitoare la conținutul adresei din 26 februarie 2007,

așa încât rezultă că pârâta a semnat contractul cu acceptarea obiecțiunilor

dina dresa menționată, obiecțiunile dina dresă fac parte integrantă din

contract.

Răspunsul pârâtei

printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007 din care rezultă lipsa

acordului cu privire la clauzele conținute prin adresa mai sus menționată, nu

poate să aibă vreo relevanță juridică, pentru că astfel s-ar admite modificarea

unilaterală a contractului sinalagmatic.

Părțile au prevăzut

în contract un pact comisoriu de gardul III care cuprinde clauza că, în cazul

refuzului reclamantei de a pune la dispoziția pârâtelor acte de evidență

financiar-contabilă a serviciilor și documentele justificative privind sumele

decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a

caselor de asigurări de sănătate.

În situația pactului

comisoriu de grad. III, rezilierea operează de plin drept, instanța putând doar

să constate dacă sancțiunea rezilierii a operat pe baza condițiilor prevăzute

de părți, respectiv dacă sancțiunea rezilierii mai este oportună.

În cauză însă,

contractul are caracter sinalagmatic, întrucât părților le incumbă obligații și

au drepturi corelative.

Contractul

sinalagmatic încheiat între părți produce efecte specifice având în vedere

caracterul reciproc și independent al obligațiilor, executarea uneia dintre

acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o

parte nu poate să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea

însăși nu și-a executat propria obligație.

Recurenta C.A.S.

Argeș a notificat intimata, exprimându-și voința de a considera reziliat de

plin drept contractul potrivit pactului comisoriu de gardul III, fără ca la

rândul său să-și execute obligația corelativă de plată a serviciilor medicale

efectuate, dar însușite, așa cum s-a menționat mai sus prin semnarea

contractului fără opoziții la obiecțiunile reclamantei, ceea ce presupune

posibilitatea intimatei de a invoca excepția neexecutării contractului pentru a

împiedica rezilierea.

Excepția de

neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea

împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar

putea împiedica instanța să apreciere asupra legalității și oportunității

rezilierii. Creditorul obligației putea să considere reziliat contractul numai

dacă el însuși și-a executat obligația, ori s-a declarat gata să o execute.

Susținerile celor

două recurente în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative

financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în

imposibilitatea să achite serviciile

medicale, sunt

combătute de faptul că intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin

intermediul executorului judecătoresc.

Dacă, inițial, recurenta

C.A.S. Argeș s-a apărat în sensul că nu-și executa obligația contractuală de

plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin drept, ca urmare

a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate, ulterior și-a

fondat apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a obligației cu privire la

valoarea de contract.

Chiar pârâta a

refuzat primirea documentelor de la reclamantă, eferente lunii februarie 2007,

la data de 5 martie 2007 cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a

depășit valoarea de contract, pentru ca, ulterior, să se prevaleze tocmai de

neexecutarea obligației de către reclamantă de a-i remite documentele

justificative.

În ce privește

existența contractului încheiat între părți, recurentele au făcut apărări

contradictorii, pe de o parte au susținut rezilierea acestuia, iar pe de altă

parte, au contestat limita fondurilor din care urmau să plătească serviciile

medicale, deși în motivele de recurs au recunoscut că printr-o hotărâre

judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.

Pentru toate aceste

argumente, se reține că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului,

recurentele au recunoscut suspendarea efectelor actului unilateral de reziliere

printr-o hotărâre judecătorească iar în cursul cercetării judecătorești au

făcut apărări contradictorii, în sensul că, pe de o parte, au susținut

desființarea contractului prin reziliere, iar pe de altă parte, au contestat

plata serviciilor medicale pentru depășirea plafonului prevăzut în contract.

Susținerea în sensul

că lunile martie-decembrie 2007 reclamanta a depășit valoarea de contract,

astfel încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale dina ceastă perioadă, nu le poate exonera pe acestea de

plata contravalorii acestor servicii.

Pârâta C.A.S. Argeș

nu a contestat prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror

contravaloare a fost achitată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în

contract are caracter orientativ, întrucât și contractul anterior încheiat în

anul 2006, indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv

valoarea de 1.597.313,45 lei față de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului

suplimentară pentru anul 2006.

Caracterul orientativ

al valorii contractului, așa cum a fost înscrisă în conținutul acestuia rezultă

din faptul că nu se poate cunoaște cu exactitate numărul de asigurați care vor

solicita serviciile furnizorului, și deci valoarea acestor servicii, precum și

din faptul că părțile au inserat clauza potrivit căreia valoarea din contract

poate fi majorată prin acte adiționale, în speță, un asemenea act

constituindu-l chiar nota de obiecțiuni nr. 355 din 26 februarie 2007 mențiune

însușită de ambele părți.

Mai apoi, caracterul

orientativ al contractului rezultă nu au mai din obligațiile contractuale așa

cum s-a arătat mai sus, ci și din dispozițiile legale, respectiv art. 281 alin.

(2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii medicale să

refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a atins plafonul

menționat în contractul încheiat cu C.A.S.

Clauza contractuală

potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în

valoarea contractului, trebuie interpretată în concordanță cu principiul

reglementat de art. 970 C. civ. potrivit căruia, obligațiile contractuale

trebuie executate cu bună-credință și că efectele contractului sunt nu numai

acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar și urmările ce s-ar putea

produce potrivit principiului echității obiceiului sau noțiunii obligației

contractuale.

Principiul echității

obligă recurentele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a

profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica

realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a

contractelor anterioare în sensul plății peste limita prevăzută în contract, în

baza unor amendamente.

Cu privire la

susținerea recurentei, în sensul că obligația de acoperire a nevoilor de

sănătate ale asiguraților, se face doar în limita fondurilor disponibile, se

constată că recurenta C.A.S. Argeș a invocat în cursul cercetării judecătorești

ca motiv de refuz lipsa fondurilor, ci depășirea valorii de contract.

Critica referitoare

la greșita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată de

vreme ce s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai

comisiei de control și că s-au încălcat dispozițiile art. 6 lit. i) din

Contractul privind înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale și a

notelor de constatare aferente.

De altminteri,

analiza existenței contractului a fost apreciată pentru alte motive și nu

pentru neexecutarea obligației intimatei de a pune la dispoziția recurentei

toate documentele financiar-contabile.

Pentru toate cele

reținute, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează

să fie respinse ca atare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurentele vor fi obligate în solidar să

plătească suma de 3.240 lei către intimatul C.M.M. SRL, cu titlu cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâtele C.A.S. Argeș și de C.N.A.S. împotriva Deciziei

nr. 67/ A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurentele,

în solidar, să plătească suma de 3240 lei către intimatul reclamant C.M.M. SRL,

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2011.