ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4830/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința civilă nr. 254 din 30 noiembrie 2009, a respins excepția prematurității formulării acțiunii invocată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș; a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M.M. SRL, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș, C.N.A.S., așa cum a fost completată și pe cale de consecință: pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș a fost obligată să execute în natură obligațiile contractuale din contractul de furnizare de servicii și să plătească reclamantei suma de 1.582.719,51 lei reprezentând contravaloare servicii medicale; a anulat în parte Raportul de control nr. 358 din 24 aprilie 2007 întocmit de către pârâta C.N.A.S.

în ceea ce privește concluziile în legătură cu reclamanta; a anulat notificarea nr. 356 din 23 aprilie 32007 emisă de C.N.A.S.; a anulat notificarea nr. 6701 din 24 aprilie 2007 emisă de către pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Părțile au încheiat, la data de 27 februarie 2007, contractul de furnizare de servicii medicale, pentru specialități paraclinice, cu valabilitate pe perioada 1 februarie 2007 - 31 decembrie 2007, semnat de reclamantă cu obiecțiunile înscrise în adresa din 26 februarie 2007, care se referă la modul de modificare a valorii contractului, astfel că s-a apreciat că pârâta și-a însușit aceste obiecțiuni.

S-a apreciat, fără relevanță juridică, mențiunea pârâtei cuprinsă în adresa din 1 martie 2007, în sensul că nu-și însușește obiecțiunile, întrucât este ulterioară datei încheierii contractului. S-a reținut că reclamanta a pus la dispoziția organelor de control ale C.A.S. Argeș, documentele solicitate, precum și la dispoziția C.N.A.S. restul documentelor justificative pentru perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007, astfel că pârâta nu a făcut dovada refuzului reclamantei de a-i înainta documentele solicitate. În acest mod, instanța de fond a apreciat că în mod greșit pârâta a notificat-o pe reclamantă pentru rezilierea de plin drept a contractului, pe motiv că nu i-a pus la dispoziție documentele financiar-contabile și justificative, deoarece îi solicitase reclamantei documente pentru perioada 2006 -2007, iar contractul reziliat privea perioada ulterioară lunii februarie 2007, astfel că neprezentarea documentelor solicitate, nu putea afecta convenția părților.

S-a mai reținut că pârâta C.A.S. Argeș, prin Decizia nr. 1586 din 16 aprilie 2007 și Ordinul de serviciu nr. 691 din 16 aprilie 2007 a încălcat dispozițiile Ordinului Președintelui C.A.S. nr. 148 din 12 aprilie 2007, precum și drepturile reclamantei. S-a mai reținut că raportul de control nu este semnat decât de trei dintre cei cinci membri ai comisiei de control, că nu i-a fost înmânat reclamantei procesele verbale sau notele de constatare aferente, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. i) din contract. S-a mai imputat pârâtei faptul că a solicitat reclamantei evidența contabilă în mod generic, fără a individualiza actele ce interesau controlul. În concluzie, instanța a reținut că reclamanta nu a refuzat să pună la dispoziția pârâtei documentația solicitată, pârâta impunând depunerea actelor într-un termen nerezonabil, astfel că măsura rezilierii s-a apreciat ca abuzivă.

Tribunalul a reținut că, fiind investit cu o acțiune în executarea în natură a obligațiilor asumate de pârâtă prin contract, trebuie să examineze dacă sancțiunea rezilierii a operat în baza condițiilor prevăzute de părți. S-a reținut astfel că, pârâta nu a dovedit încălcări ale contractului de către reclamantă, astfel că nu a operat rezilierea de plin drept a actului, în condițiile art. 13 lit. g), invocat.

A fost înlăturată apărarea pârâtei, în sensul că nu a achitat contravaloarea serviciilor medicale, pe motiv că reclamanta a depășit limitele de valoare ale contractului, pe considerentul că în anul anterior contractul cadru prevedea aceleași clauze, însă suma anuală contractată a fost suplimentată prin mai multe acte adiționale, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă s-ar deconta serviciile numai în limita contractului, s-ar limita dreptul asiguraților la furnizarea de servicii medicale de către centrul medical ales de către aceștia, precum și o încălcare gravă a drepturilor asiguraților de a beneficia de servicii medicale, drept garantat de Legea nr. 95/2006. S-a arătat că C.N.A.S.

are obligația să acopere, conform dispozițiilor art. 217-218, 226-227 nevoile de sănătate ale persoanelor în limita fondurilor disponibile, iar potrivit art. 292 din aceeași lege, are obligația de a deconta furnizorilor de servicii medicale contravaloarea acestor servicii la termenele prevăzute în contract, sub sancțiunea plății de penalități. Instanța a reținut că pârâta nu a invocat lipsa de fonduri disponibile, ci numai depășirea valorii contractate. S-a mai reținut că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibile, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, în cuantum de 1.582.719,51 lei. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 67 din 10 mai 2010, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâtele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Argeș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva sentinței civile nr. 254 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu reclamanta SC C.M.M.

SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta și pârâta C.N.A.S. Argeș, au încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatoriu, pentru specializările paraclinice, la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii contractului fiind marcat de realizarea acordului de voință la această dată. Odată stabilită data încheierii contractului, orice modificare unilaterală ulterioară nu poate afecta drepturile și obligațiile părților, izvorâte din contract. Sub acest aspect s-a constatat că reclamanta a semnat contractul cu obiecțiunile din adresa din 26 februarie 2007. Pârâta C.N.A.S.

Argeș l-a semnat fără niciun fel de obiecție cu privire la mențiunea făcută de reclamantă, referitoare la conținutul adresei din 26 februarie 2007, astfel încât, făcând interpretarea modului în care părțile au încheiat acordul de voință, rezultă că pârâta a semnat contractul cu acceptarea obiecțiunilor din adresa menționată, obiecțiunile din adresă făcând parte integrantă din contract. Răspunsul pârâtei printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007, din care rezulta lipsa acordului cu privire la clauzele conținute prin adresa mai sus evocată, nu poate avea nicio relevanță juridică, pentru că, în caz contrar, s-ar admite modificarea unilaterală a contractului sinalagmatic.

Părțile au înserat în contract un pact comisoriu de gradul III, care cuprinde clauza că, în cazul refuzului reclamantei de a pune la dispoziția pârâtelor actele de evidență financiar-contabilă a serviciilor și documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate. În situația pactului comisoriu de gradul III, rezilierea operează de plin drept, instanța putând doar să constate dacă sancțiunea rezilierii a operat pe baza condițiilor prevăzute de părți, respectiv dacă sancțiunea rezilierii mai este oportună. În speță însă, contractul are caracter sinalagmatic, întrucât ambelor părți le incumbă obligații și au drepturi corelative acestora.

Contractul sinalagmatic încheiat între părți producea efecte specifice având în vedere caracterul reciproc și interdependent al obligațiilor, executarea uneia dintre acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o parte nu putea să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea însăși nu și-a executat propria obligație. Apelanta a notificat intimata exprimându-și voința de a considera reziliat de plin drept contractul potrivit pactului comisoriu de gradul III, fără ca la rândul său să-și execute obligația corelativă de plată a serviciilor medicale efectuate, dar însușite, așa cum s-a arătat mai sus prin semnarea contractului fără opoziție la obiecțiunile reclamantei, ceea ce presupunea posibilitatea intimatei de a invoca excepția neexecutare a contractului pentru a împiedica rezilierea.

Excepția de neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar putea împiedica instanța să aprecieze asupra legalității și oportunității rezilierii. Creditorul obligației putea să considere reziliat contractul numai dacă el însuși și-a executat obligația, ori s-a declarat gata să o execute. Susținerile ambelor apelante, în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în imposibilitatea să achite serviciile medicale, sunt contrazise de faptul că intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin intermediul executorului judecătoresc.

Dacă, inițial, apelanta C.N.A.S. Argeș, s-a apărat în sensul că nu-și execută obligația contractuală de plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin drept, ca urmare a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate, ulterior, își fondează apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a obligației cu privire la valoarea de contract. Însă, chiar pârâta a refuzat primirea documentelor de la reclamantă, aferente lunii februarie 2007, la data de 05 martie 2007, cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a depășit valoarea de contract, pentru ca ulterior să se prevaleze, tocmai de neexecutarea obligației de către reclamantă, de a-i remite documentele justificative.

Cu privire la existența contractului încheiat între părți, apelantele au făcut apărări contradictorii, pe de o parte, au susținut rezilierea acestuia, iar pe de altă parte, au contestat limita fondurilor din care urma să plătească serviciile medicale, deși în motivele de apel a recunoscut că printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.

Pentru toate aceste argumente, s-a considerat că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului, apelantele au recunoscut în motivele de apel suspendarea efectelor actului unilateral de reziliere printr-o hotărâre judecătorească, iar în cursul cercetării judecătorești, au făcut apărări contradictorii, în sensul că pe de o parte au susținut desființarea contractului, prin reziliere, iar pe de altă parte au contestat plata serviciilor medicale pentru depășirea plafonului prevăzut în contract, despre această plată putându-se discuta numai în ipoteza în care exista un raport juridic în al cărui conținut să existe o astfel de obligație. Susținerea că pentru lunile martie-decembrie 2007, reclamanta a depășit valoarea de contract, astfel încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale din această perioadă, nu le putea exonera pe acestea de plata contravalorii acestor servicii.

Chiar apelantele au precizat că actul juridic este un contract cadru, care conține așadar clauze prestabilite.

Pârâta nu a contestat prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a fost prestată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în contract are caracter orientativ, întrucât și contractul anterior, încheiat în anul 2006, indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv valoarea de 1.597.313,45 lei, față de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului suplimentată pentru anul 2006. Caracterul orientativ al valorii contractului, așa cum a fost înscrisă în conținutul acesteia, rezulta din faptul că nu se putea cunoaște cu exactitate numărul de asigurați care vor solicita serviciile furnizorului, și deci valoarea acestor servicii, precum și din faptul că părțile au înserat clauza potrivit căreia valoarea din contract poate fi majorată prin acte adiționale, în speță, un asemenea act constituindu-l chiar nota de obiecțiuni nr. 355 din 26 februarie 2007, mențiune însușită de ambele părți.

Pe de altă parte, caracterul orientativ al contractului rezultă nu numai din obligațiile contractuale sus amintite ci și din dispozițiile legale, respectiv art. 281 alin. (2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii medicale să refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a atins plafonul menționat în contractul încheiat cu C.A.S. De altfel întinderea drepturilor și obligațiilor părților, izvorâte din contract a fost stabilită, dar nu s-a putut determina cu certitudine valoarea contractului, întrucât nu s-a putut prevedea numărul pacienților asigurați care vor apela la serviciile medicale ale reclamantei, critica apelantelor cu privire la caracterul exigibil, cert și lichid al creanței, fiind de asemenea nefondată.

Clauza contractuală potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în valoarea contractului, trebuie interpretă în concordanță cu principiul reglementat de art. 970 C. civ., potrivit căruia, obligațiile contractuale trebuie executate cu bună credință și că efectele contractului sunt nu numai acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar și urmările ce s-ar putea produce potrivit principiului echității, obiceiului sau naturii obligației contractuale. Principul echitații obliga apelantele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a contractelor anterioare în sensul plății peste limita prevăzută în contract într-adevăr în baza unor amendamente, era un alt argument pentru efectuarea plății integrale.

Cât privește susținerea apelantei în sensul că obligația de acoperire a nevoilor de sănătate ale asiguraților se face doar în limita fondurilor disponibile, s-a constatat că apelanta nu a invocat în cursul cercetării judecătorești, ca motiv de refuz lipsa fondurilor, ci depășirea valorii de contract. Critica referitoare la greșita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată câtă vreme s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai comisiei de control și că s-au încălcat art. 6 lit. i) din Contract privind înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale și a notelor de constatare aferente. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs, C.A.S.

Argeș și C.N.A.S. 1. C.A.S. Argeș critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 969 C. civ., deoarece: În esență, instanța de apel reține că valoarea contractului este una orientativă având în vedere dispozițiile art. 17 alin. (2) al acestuia, în conformitate cu care valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiționale, text din care, prin coroborarea cu art. 6 lit. h), instanța trage concluzia că C.A.S. Argeș avea obligația de a deconta analizeze efectuate în totalitatea lor. Concluzia instanței de apel este nelegală, deoarece contractul nr. AO 38/P/2006 de furnizare de servicii medicale în asistența medicală de specialitate în ambulatorii pentru specialitățile paraclinice modificat în condițiile Capitolului XII alin. (1) din contract prin Actul Adițional A 38P2/2006 este supus următoarelor dispoziții legale: - H.G.

nr. 52/2005 privind aprobarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2005 prelungit prin H.G. nr. 374/2006; H.G. nr. 706/2006; - Ordinul comun al M.S.P./C.N.AS. nr. 681/23/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în sistemul asigurărilor de sănătate; - Ordinul comun al M.S.P./C.N.A.S. nr. 1781/558/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anul 2007; - H.G. nr. 1842/2006 pentru aprobarea Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Actele normative în baza cărora se stabilește valoarea unui contract ce urmează a fi încheiat între un furnizor de servicii medicale și o casă de asigurări de sănătate sunt: - Ordinul M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a contractului cadru; - Ordinul nr. 408/160 din 12 aprilie 2006 pentru modificarea și completarea O.M.S.M. nr. 56/45/2005; - Ordinul nr. 411/158 din 14 aprilie 2006 privind aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de servicii medicale paraclinice, laboratoare de analize medicale precum și metodologice de evaluare a furnizorilor de investigații medicale: - Ordinul nr. 412/159 din 14 aprilie 2006 pentru aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de investigații medicale-paraclinice-radiologice și imagistică medicală, precum și a metodologiei de evaluare a furnizorilor de investigații medicale-paraclinice-radiologice și imagistică medicală.

Orice interpretare a clauzelor contractuale este subordonată și urmează a se realiza numai prin raportare la dispozițiile legale care reglementează raporturile dintre casele de asigurări și furnizorii de servicii medicale. În acest sens, trebuie observat încă de la început că voința internă și reală a părților la încheierea contractului este subordonată prevederilor legale, iar drepturile și obligațiile lor sunt stabilite prin acte normative de la care acestea nu pot deroga, în principal, fiind vorba de obligații legale (stabilite prin acte normative) și, în subsidiar, de unele convenționale. Din motivarea hotărârii rezultă că instanța de apel face o interpretare și o aplicare greșită a legii și nu are în vedere dispozițiile legale invocate de către C.A.S.

Argeș. În ceea ce privește contractul AO 38/P/2006 acesta trebuie să respecte legislația aplicabilă în materie, interpretarea contractului urmând a se face numai prin raportare la aceste dispoziții imperative. Instanța de apel arată că valoarea stabilită prin contract este una orientativă și, pentru a ajunge la această concluzie, are în vedere dispozițiile art. 6 lit. h) și art. 17 alin. (2) din contract, în conformitate cu care „valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiționale”. Obligațiile pe care C.A.S. Argeș și le poate asuma prin încheierea unui astfel de contract sunt strict prevăzute de dispozițiile legale speciale, astfel că, voința internă a părții este limitată prin aceste acte normative.

Valoarea unui astfel de contract, astfel cum este ea stabilită la încheierea contractului, rezultă din aplicarea unei metodologii prevăzute de Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 56/345/2005 cu modificările și completările ulterioare care, în Anexa 11 și Anexa 11/1 stabilește criteriile privind repartizarea sumelor și defalcarea numărului de investigații paraclinice, și radiologice și imagistică medicală. Aceste criterii se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale care dorește să intre în relații contractuale cu C.A.S. și pentru fiecare criteriu în parte se acordă un punctaj. Aceeași precizare expresă este citată de dispozițiile Ordinului nr. 408/160 din 12 aprilie 2006 care în art. 6 arată „valoarea actului adițional al contractului inițial se stabilește avându-se în vedere criteriile de contractare a sumelor inițiale”.

În lumina dispozițiilor legale invocate mai sus rezultă că valoarea de contract, astfel cum este ea stabilită prin contractul nr. AO 38/P/2006 în cuantum de 1.597.313,45 lei, este o valoare fixă, atât timp cât a fost stabilită prin aplicarea unei metodologii legale, imperative și anterioare încheierii contractului. Reclamanta nu putea dobândi o valoare mai mare de contract deoarece, în urma aplicării punctajului obținut, a rezultat valoarea înscrisă în contract. Nu a existat o contestare legală de către reclamantă a punctajului obținut în urma aplicării criteriilor, punctaj care a stat la baza valorii contractului nr. AO 38/P/2006. Instanța de apel, analizând art. 8 alin. (1) din contract, face trimitere la dispozițiile art. 17 alin. (2) și trage concluzia că valoarea contractului este una orientativă.

Această interpretare a contractului este eronată și încalcă prevederile legale. Cele două articole trebuie interpretate și aplicate în mod separat, deoarece în legislație sunt reglementate în mod distinct, fiind vorba de surse de finanțare distincte. Art. 8 alin. (2) din contractul nr. A.038/P/2006 prevede „numărul negociat de servicii este orientativ cu obligația încadrării în valoarea de contract”. Din cuprinsul textelor legale incidente rezultă în mod expres obligația furnizorului de servicii medicale – obligație legală – de a efectua un număr de analize medicale, astfel încât să se încadreze în valoarea unui contract defalcată pe trimestre și pe luni.

Obligația legală este transpusă și în cuprinsul contractului AO 38/P/2006 ca obligație contractuală, furnizorul urmând să respecte valoarea contractului, astfel cum rezultă din Capitolul VI art. 8 alin. (2), caz în care se aplică dispozițiile art. 969 C. civ., conform cărora „convențiile legal făcute au putere între părțile contractante”. Părțile trebuie să respecte contractul în aceleași condiții ca și legea. Interpretarea dată de instanța de apel contractului, în sensul că acesta are o valoare orientativă datorită împrejurării că poate fi majorată prin acte adiționale, încalcă atât dispozițiile legale, cât și pe cele contractuale. În conformitate cu art. 17 alin. (2) din contract, valoarea contractului poate fi majorată prin acte adiționale după caz, în condițiile aplicării art. 33 din Legea nr. 511/2004, deci doar în condițiile în care există o suplimentare de fonduri de la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Fondurile utilizate de casele de asigurări de sănătate sunt primite de la Bugetul C.N.A.S. și reprezintă bani publici administrați în condițiile legii bugetului de stat. Prevederile art. 6 alin. (2) anexa 9 din Ordinul comun M.S.P./C.N.A.S. nr. 681/243/2006 arată că „pentru situații de urgență ce pot apărea în derularea contractelor încheiate cu furnizori de servicii medicale paraclinice, casele de asigurări de sănătate analizează aceste situații și cu avizul C.N.A.S., la solicitarea acestora vor încheia cu furnizorii de servicii medicale paraclinice un act adițional de suplimentare a valorii contractate, utilizând sume neconsemnate de către alți furnizori de servicii paraclinice și/sau diferența de 10% din suma prevăzută pentru servicii medicale paraclinice ce nu a fost contractată, cu încadrarea în limita fondului aprobat cu această destinație”.

Acest text se aplică numai pentru situațiile de urgență și vizează două categorii de sume: neutilizarea în totalitate a sumelor alocate de către un furnizor și reprezintă sume neconsumate, și procentul de 10% de urgență reținut din buget la momentul contractării, pentru anumite situații de urgență în condițiile art. 6 alin. (1) din același act normativ”. La acestea se adaugă eventualele rectificări de buget pentru C.A.S. realizate de la bugetul consolidat al statului. Recurenta susține că prin actele depuse la dosar a făcut dovada executării în totalitate a obligațiilor asumate prin contract, referindu-se în concret la angajamentele de plată și facturile depuse, în onorarea obligațiilor inițiale, dar și celor rezultate din actele adiționale, dar în limita valorii contractate și a biletelor de trimitere valabil întocmite.

Cu privire la facturarea de către reclamantă a contravalorii unor servicii peste valoarea contractuală, aceasta a încălcat atât contractul cât și dispozițiile art. 969 C. civ. precum și prevederile art. 6 Anexa 8 din Ordinul nr. 1781/CV/2006, act normativ aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2007 Actul adițional încheiat. Astfel, art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 1781/CV/2006 prevede: „Numărul investigațiilor paraclinice negociat este orientativ, existând obligația încadrării în valoarea totală a contractului/ a actului adițional defalcată pe trimestre și luni”.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (6) Anexa 8 din ordinul nr. 1781/2006 care prevăd: „În situații justificate furnizorii de servicii medicale paraclinice, analize medicale de laborator, respectiv investigații medicale paraclinice de radiologie și imagistică medicală pot efectua servicii medicale paraclinice peste valoarea lunară de contract/act adițional în limita a maxim 5% cu condiția ca această depășire să influențeze corespunzător în sensul diminuării valorii de contract/act adițional a lunii următoare cu încadrarea în valoarea contractată pentru anul respectiv”. Textul de lege prevede o dublă limitare în ceea ce privește depășirea valorii prevăzute în Actul adițional: este admisibilă numai în situații justificate, iar această depășire de maxim 5%, dacă se produce, va influența în mod corespunzător valoarea contractului sau a actului adițional prin diminuarea acestuia cu procentul de 5% pentru luna următoare.

Or, se poate observa că suma solicitată de către reclamantă reprezintă o depășire de peste 60%. În ceea ce privește interpretarea contractului în funcție de voința reală a părților, această interpretare nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile legale imperative aplicabile în materie, dispoziții care reprezintă norme speciale, fiind edictate de către legiuitor pentru reglementarea raporturilor contractuale între casă și furnizorul de servicii medicale. În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 983 C. civ., în sensul că o convenție se interpretează în favoarea celui ce se obligă. Cu alte cuvinte, obligația de plată asumată de către pârâtă este limitată la valoarea stabilită în mod expres prin contract.

Instanța de apel face o interpretare greșită și a dispozițiilor contractuale care reglementează listele de așteptare – art. 7 lit. r) din contract, care prevede în sarcina furnizorului obligația „să întocmească listele de așteptare pentru serviciile medicale programabile”, articol care se coroborează cu dispozițiile art. 27 alin. (1) din contract: „în cazul în care cererea de investigații paraclinice conduce la depășirea valorii unei luni din valoarea contractului, furnizorii de investigații paraclinice întocmesc liste de așteptare”. Acest articol contractual reflectă obligația impusă furnizorului de servicii medicale de către dispozițiile legale, și anume art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 681/2006 în care se arată: „Pentru servicii medicale paraclinice programabile furnizorii întocmesc liste de așteptare”, precum și art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 81/2006 al Ministerului Sănătății Publice conține aceeași prevedere.

Furnizorii de servicii medicale cunosc care sunt acele servicii medicale care pot fi programabile și aceasta deoarece în cuprinsul biletului de trimitere există o rubrică specială care se completează de către medicul prescriptor privitor la nivelul de prioritate. În aceste condiții, în cazul în care nu este vorba de urgențe medicale, furnizorul de servicii pentru un nivel de prioritate „curent” este obligat să întocmească liste de așteptare. În ceea ce privește motivarea dată de instanța de apel cu trimitere la drepturile pacienților, precum și al dispozițiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, instanța face o aplicare și interpretare greșită a acestor dispoziții.

Astfel, în limita fondurilor bugetare, pacienții pot beneficia de investigații medicale gratuite și/sau contra cost, nu este încălcat în niciun fel dreptul pacientului de a-și alege furnizorul de servicii medicale, numai că efectaurea de către acesta a investigațiilor medicale în mod gratuit trebuie să se facă în limita sumelor de bani stabilite prin contract. Pachetul de servicii la care face trimitere instanța de apel cuprinde nu numai analizele medicale efectuate de un furnizor cum este reclamanta, ci și acordarea altor servicii medicale, de genul: spitalizare, intervenții chirurgicale, medicamente, dispozitive medicale, acestea fiind plătite tot din bugetul pârâtei. Aceste Pachete de servicii se acordă în mod nediscriminatorii în sensul că de ele beneficiază pacienții indiferent de vârstă, sex, naționalitate, religie etc. Instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 973 C. civ.

în conformitate cu care „convențiile nu au efect decât între părțile contractate”, neputându-se invoca existența unor drepturi aparținând terților persoane străine de contract. 2. C.N.A.S. critică decizia atacată ca fiind netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: Instanța de apel trebuia să se pronunțe în mod distinct asupra motivelor de apel formulate de C.N.A.S. și asupra probatoriului administrat în cauză de C.N.S.A.S., întrucât vizează aspecte de sine stătătoare. Învederăm faptul că instituția noastră nu încheie contracte de furnizare de servicii medicale cu furnizorii, atribuțiile C.N.A.S. fiind reglementate în mod expres la art. 270 din Legea nr. 195/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Între reclamant și pârâta C.A.S. Argeș a fost încheiat contractul de furnizare de servicii medicale nr. AO38/P/2007 având ca obiect furnizarea serviciilor în asistență medicală de specialitate în ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice în conformitate cu prevederile Contractului-cadru aprobat prin H.G. nr. 1842/2006 și ale Normelor metodologice de aplicare ale acestuia, respectiv Ordinul Președintelui C.N.S.A. nr. 1781/CV/2006. Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin semnarea Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007 și nu a depus la C.N.A.S. înscrisurile solicitate de C.N.A.S. Că, reclamanta nu a depus la sediul C.N.A.S. nici documentele precizate ca fiind depuse și documentele efectiv depuse de reclamantă.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) și (2) din contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale, pentru anul 2007 „furnizorii au obligația de a pune la dispoziție organelor de control al caselor de asigurări de sănătate actele de evidență financiar-contabilă a serviciilor furnizate și documentele justificative privind sumele nedecontate din Fondul Național unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Nedepunerea celor de evidență financiar-contabilă, conduce la rezilierea deplin drept a contractului de furnizare de servicii. Instanța de apel a apreciat faptul că în cauza de față părțile au însemnat în contract un pact comisoriu de gr. III care cuprinde clauza că, în cazul refuzului, reclamanta SC C.M.M.

de a pune la dispoziția pârâtelor actele de evidență financiar-contabilă a serviciilor și documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate. Instanța de apel în mod greșit argumentează rezilierea contractului din prisma neachitării de către C.A.S. Argeș a sumelor a căror achitare a solicitat-o reclamantul. Rezilierea contractului a intervenit ca urmare a acțiunii de control întrucât reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007 încheiată de comuna cord cu reclamantul. Prin urmare, rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale a intervenit ca urmare a încălcării de către reclamantă a prevederilor contractului încheiat cu C.A.S.

Argeș prin nedepunerea actelor cerute de comisia de control, conform, Minutei nr. 694 din 17 aprilie 2007. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, între reclamantă și C.A.S. Argeș s-a încheiat contractul civil nr. A038/P/2007 de furnizare de servicii medicale în asistență medicală ambulatorie de specialitate pentru specialități paraclinice, în condițiile contractului cadru aprobat prin H.G. nr. 1842/2006 și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Se mai învederează de către recurentă și faptul că în raport de art. 7 lit. d) din contractul nr. A038/P/2007, furnizorii de servicii medicale au obligația să factureze lunar în vederea decontării de casete de asigurări de sănătate, conform contractului de furnizare de servicii medicale.

Recursurile formulate de C.A.S. Argeș și C.N.A.S. sunt nefondate. Ele fiind asemănătoare vor fi analizate împreună. Reclamanta SC C.M.M. SRL și pârâta C.N.A.S. Argeș au încheiat contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală de specialitate din ambulatorii, pentru specializările paraclinice la data de 27 februarie 2007, momentul încheierii contractului fiind marcat de realizarea acordului de voință la această dată. De vreme ce a fost stabilită data încheierii contractului, orice modificare unilaterală nu poate să afecteze drepturile și obligațiile ce rezultă din contract. Cu privire la drepturile și obligațiile ce decurg din contract, se constată că reclamanta a semnat contractul cu obiecțiunile ce rezultă din adresa din 26 februarie 2007. Pârâta C.N.A.S.

Argeș la semnat fără vreo obiecție cu privire la mențiunea făcută de reclamantă, referitoare la conținutul adresei din 26 februarie 2007, așa încât rezultă că pârâta a semnat contractul cu acceptarea obiecțiunilor dina dresa menționată, obiecțiunile dina dresă fac parte integrantă din contract. Răspunsul pârâtei printr-o altă adresă din data de 01 ianuarie 2007 din care rezultă lipsa acordului cu privire la clauzele conținute prin adresa mai sus menționată, nu poate să aibă vreo relevanță juridică, pentru că astfel s-ar admite modificarea unilaterală a contractului sinalagmatic. Părțile au prevăzut în contract un pact comisoriu de gardul III care cuprinde clauza că, în cazul refuzului reclamantei de a pune la dispoziția pârâtelor acte de evidență financiar-contabilă a serviciilor și documentele justificative privind sumele decontate, contractul se reziliază de plin drept, printr-o notificare scrisă a caselor de asigurări de sănătate.

În situația pactului comisoriu de grad. III, rezilierea operează de plin drept, instanța putând doar să constate dacă sancțiunea rezilierii a operat pe baza condițiilor prevăzute de părți, respectiv dacă sancțiunea rezilierii mai este oportună. În cauză însă, contractul are caracter sinalagmatic, întrucât părților le incumbă obligații și au drepturi corelative. Contractul sinalagmatic încheiat între părți produce efecte specifice având în vedere caracterul reciproc și independent al obligațiilor, executarea uneia dintre acestea fiind cauză reciprocă de executare a celeilalte, motiv pentru care o parte nu poate să considere contractul reziliat de drept atâta timp cât ea însăși nu și-a executat propria obligație.

Recurenta C.A.S. Argeș a notificat intimata, exprimându-și voința de a considera reziliat de plin drept contractul potrivit pactului comisoriu de gardul III, fără ca la rândul său să-și execute obligația corelativă de plată a serviciilor medicale efectuate, dar însușite, așa cum s-a menționat mai sus prin semnarea contractului fără opoziții la obiecțiunile reclamantei, ceea ce presupune posibilitatea intimatei de a invoca excepția neexecutării contractului pentru a împiedica rezilierea. Excepția de neexecutare a contractului este o apărare ce poate fi invocată de către partea împotriva căreia se invocă rezilierea, însă neinvocarea acestei apărări nu ar putea împiedica instanța să apreciere asupra legalității și oportunității rezilierii.

Creditorul obligației putea să considere reziliat contractul numai dacă el însuși și-a executat obligația, ori s-a declarat gata să o execute. Susținerile celor două recurente în sensul că intimata nu ar fi depus documentele justificative financiar-contabile, pentru luna februarie, ceea ce le-ar fi pus în imposibilitatea să achite serviciile medicale, sunt combătute de faptul că intimata a procedat la comunicarea acestor acte prin intermediul executorului judecătoresc. Dacă, inițial, recurenta C.A.S. Argeș s-a apărat în sensul că nu-și executa obligația contractuală de plată pe considerentul că actul juridic este reziliat de plin drept, ca urmare a refuzului reclamantei de a-i remite documentele solicitate, ulterior și-a fondat apărarea pe nerespectarea de către reclamantă a obligației cu privire la valoarea de contract.

Chiar pârâta a refuzat primirea documentelor de la reclamantă, eferente lunii februarie 2007, la data de 5 martie 2007 cu motivarea că furnizorul de servicii medicale a depășit valoarea de contract, pentru ca, ulterior, să se prevaleze tocmai de neexecutarea obligației de către reclamantă de a-i remite documentele justificative. În ce privește existența contractului încheiat între părți, recurentele au făcut apărări contradictorii, pe de o parte au susținut rezilierea acestuia, iar pe de altă parte, au contestat limita fondurilor din care urmau să plătească serviciile medicale, deși în motivele de recurs au recunoscut că printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea actului unilateral de reziliere.

Pentru toate aceste argumente, se reține că nu a operat rezilierea unilaterală a contractului, recurentele au recunoscut suspendarea efectelor actului unilateral de reziliere printr-o hotărâre judecătorească iar în cursul cercetării judecătorești au făcut apărări contradictorii, în sensul că, pe de o parte, au susținut desființarea contractului prin reziliere, iar pe de altă parte, au contestat plata serviciilor medicale pentru depășirea plafonului prevăzut în contract. Susținerea în sensul că lunile martie-decembrie 2007 reclamanta a depășit valoarea de contract, astfel încât pârâtele nu-i datorează sumele reprezentând contravaloarea serviciilor medicale dina ceastă perioadă, nu le poate exonera pe acestea de plata contravalorii acestor servicii.

Pârâta C.A.S. Argeș nu a contestat prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a fost achitată, iar reclamanta a apreciat că suma indicată în contract are caracter orientativ, întrucât și contractul anterior încheiat în anul 2006, indica o sumă mai mică decât aceea care s-a decontat, respectiv valoarea de 1.597.313,45 lei față de 2.653.609,63 lei, valoarea contractului suplimentară pentru anul 2006. Caracterul orientativ al valorii contractului, așa cum a fost înscrisă în conținutul acestuia rezultă din faptul că nu se poate cunoaște cu exactitate numărul de asigurați care vor solicita serviciile furnizorului, și deci valoarea acestor servicii, precum și din faptul că părțile au inserat clauza potrivit căreia valoarea din contract poate fi majorată prin acte adiționale, în speță, un asemenea act constituindu-l chiar nota de obiecțiuni nr. 355 din 26 februarie 2007 mențiune însușită de ambele părți.

Mai apoi, caracterul orientativ al contractului rezultă nu au mai din obligațiile contractuale așa cum s-a arătat mai sus, ci și din dispozițiile legale, respectiv art. 281 alin. (2) din Legea nr. 25/2006, care nu permite furnizorului de servicii medicale să refuze prestarea unor asemenea servicii, după data la care s-a atins plafonul menționat în contractul încheiat cu C.A.S. Clauza contractuală potrivit căreia furnizorul de servicii medicale trebuie să se încadreze în valoarea contractului, trebuie interpretată în concordanță cu principiul reglementat de art. 970 C. civ. potrivit căruia, obligațiile contractuale trebuie executate cu bună-credință și că efectele contractului sunt nu numai acelea la care clauzele se referă în mod expres, dar și urmările ce s-ar putea produce potrivit principiului echității obiceiului sau noțiunii obligației contractuale.

Principiul echității obligă recurentele să plătească contravaloarea serviciilor medicale ce le-a profitat în baza contractului încheiat cu intimata, pentru a se împiedica realizarea unei îmbogățiri fără justă cauză, iar modalitatea de executare a contractelor anterioare în sensul plății peste limita prevăzută în contract, în baza unor amendamente. Cu privire la susținerea recurentei, în sensul că obligația de acoperire a nevoilor de sănătate ale asiguraților, se face doar în limita fondurilor disponibile, se constată că recurenta C.A.S. Argeș a invocat în cursul cercetării judecătorești ca motiv de refuz lipsa fondurilor, ci depășirea valorii de contract.

Critica referitoare la greșita anulare a raportului de control, este de asemenea neîntemeiată de vreme ce s-a dovedit că este semnat doar de trei dintre cei cinci membrii ai comisiei de control și că s-au încălcat dispozițiile art. 6 lit. i) din Contractul privind înmânarea de către reclamantă a proceselor verbale și a notelor de constatare aferente. De altminteri, analiza existenței contractului a fost apreciată pentru alte motive și nu pentru neexecutarea obligației intimatei de a pune la dispoziția recurentei toate documentele financiar-contabile. Pentru toate cele reținute, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare. În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., recurentele vor fi obligate în solidar să plătească suma de 3.240 lei către intimatul C.M.M. SRL, cu titlu cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele C.A.S. Argeș și de C.N.A.S. împotriva Deciziei nr. 67/ A din 10 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentele, în solidar, să plătească suma de 3240 lei către intimatul reclamant C.M.M. SRL, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.