ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 442/2013

Reclamanta SC Centrul Medical M. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea ca nefondat a apelului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere următoarele aspecte: 1.1. Instanța de apel nu a ținut seama de prezumția lucrului judecat a Sentinței civile nr. 254/2009 a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, prin care s-a stabilit că pârâta avea obligația decontării integrale a serviciilor medicale prestate asiguraților, indiferent de valoarea inițială de contract, neavând nicio relevanță faptul că au existat contracte aferente unor ani diferiți. 1.

Instanța de apel a preluat integral motivele reținute în decizia de casare, cât și probele și apărările suplimentare formulate cu prilejul rejudecării, ignorând faptul că acordul de voință al părților s-a realizat cu acceptarea obiecțiunilor reclamantei, neputându-se astfel reține că suma anuala contractată este cea menționată în art. 8 din contractul de furnizare și obligația de plată a pârâtei se încadrează în acest plafon. 1.

Nici instanța de recurs, nici instanța de apel nu s-au pronunțat asupra chestiunii litigioase privind contravaloarea serviciilor medicale pentru care a fost emisă factura aferentă lunii decembrie 2006, care se impunea a fi scăzută din bugetul aferent anului 2007, precum și a serviciilor efectuate în cursul anului 2007 a căror valoare nu a fost prevăzută, nici măcar orientativ, în cuprinsul contractului încheiat între părți. 1.

Pârâtei îi revenea obligația achitării în totalitate a serviciilor medicale efectiv prestate salariaților conform caracterului orientativ al valorii contractului și prevederilor art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 care nu permit furnizorului de servicii medicale sa refuze prestarea acestora pe motiv de atingere a plafonului menționat în contractul încheiat cu C.A.S. 1.

În legătură cu chestiunea privitoare la biletele de trimitere care nu au fost completate la toate rubricile și nu au fost plătite de către intimată, hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a prevederilor Ordinului Comun MSP/CNAS nr. 1288/489/2006 pentru aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru investigații paraclinice utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. 2. Pârâta C.A.S. Argeș a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii în tot, a acțiunii introductive, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere următoarele: 2.1. Din totalul biletelor depuse, verificate și validate de casa de sănătate, se decontează investigațiile paraclinice numai în limita valorii de contract lunare. Astfel, din totalitatea investigațiilor paraclinice verificate, chiar dacă sunt validate, sunt refuzate la plată conform prevederilor legale și contractuale, acelea care depășesc valoarea lunară de contract; cu atât mai mult cu cât biletele de trimitere care nu sunt validate din diferite motive sunt respinse la plată. 2.2. Contractul de prestări de servicii medicale încheiat între părți nr. A038P/2006 are o valoare anuală fixă, defalcată pe trimestre și luni, numai numărul de investigații fiind orientativ. 2.3. Biletele de trimitere depuse de reclamantă nu sunt completate conform dispozițiilor legale, astfel că, în mod corect, au fost refuzate pentru decontare, suma de 233.963,50 RON reprezentând contravaloarea biletelor de trimitere nevalidate. Înalta Curte, analizând recursul reclamantei prin prisma motivului de nelegalitate invocat, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: În conformitate cu prevederile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., pentru a exista lucru judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută de textele legale: de persoane, de obiect și de cauză. Este, însă, necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în fond procesul dintre părți, or, în speța dedusă judecății, se constată că dezlegarea dată în Dosarul nr. 2023/109/2009 prin Sentința civilă nr. 254/2009 pronunțată de Tribunalul Argeș și rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4830 din 6 iunie 2011 vizează un alt contract, cel încheiat la nivelul anului 2007 și un alt temei juridic al dreptului valorificat prin acțiune, respectiv anularea măsurilor de reziliere dispuse de CNAS prin raportul de control nr. 358 din 24 aprilie 2007 și a Notificării nr. 6701 din 24 aprilie 2007 emisă de CAS Argeș, nefiind, astfel, îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză. În aceste condiții, Înalta Curte urmează a respinge susținerile reclamantei privind ignorarea prezumției lucrului judecat de către instanța de apel. Susținerea potrivit căreia s-a ignorat faptul că acordul de voință s-a realizat cu luarea în calcul a obiecțiunilor formulate la momentul semnării contractului de furnizare de servicii medicale nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 6 alin. (2) anexa 9 din Ordinul nr. 681/243/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale, numai numărul investigațiilor este orientativ nu și valoarea contractului, adică furnizorii de servicii medicale paraclinice pot efectua un număr mai mare de analize de un anumit tip în detrimentul unui altui tip de analize. Furnizorii de servicii medicale cunosc care sunt acele servicii medicale care pot conduce la depășirea valorii de contract într-o lună, fiind necesară întocmirea unei liste de așteptare pentru serviciile medicale programabile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (2) teza ultimă anexa nr. 8 din Ordinul nr. 681/243/2006 și art. 7 litera r) din contractul încheiat între părți. În acest sens, în cuprinsul biletului de trimitere există o rubrică specială care se completează de către medicul prescriptor privitor la nivelul de prioritate. Obiecțiunile prevăzute prin Adresa nr. 533 din 17 mai 2006 ca fiind formulate la contractul nr. A38/P/2006, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, din cuprinsul acesteia rezultând că reclamanta a afirmat că pârâta nu a răspuns la două contestații care nu au legătură cu litigiul, prima referindu-se la solicitarea de a nu intra în relații contractuale cu anumiți furnizori, iar cea de a doua de a reanaliza dosarele de contractare din punct de vedere al echipamentelor tehnice ale furnizorilor de servicii medicale. Singura modalitate de suplimentare a valorii contractului, așa cum au stabilit părțile, se făcea exclusiv pe bază de act adițional la contractul inițial, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Nu poate fi admisă nici susținerea potrivit căreia bugetul anului 2007 era suficient pentru decontarea serviciilor efectuate de către intimata-reclamantă în afara cadrului contractual, deoarece angajamentele legale aferente lunii decembrie 2006 nu pot depăși media lunară a 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5 %, iar bugetul anului 2007 cuprinde atât sumele decontate prin acte adiționale aferente contractului încheiat între părți, cât și sumele ce urmează a fi contractate pentru anul 2007. Refuzul la plată pentru diferența de sumă aferentă lunii ianuarie 2007 s-a făcut avându-se în vedere cuantumul valorii de contract stabilite prin actul adițional nr. A38P/12/2006 de prelungire a valorii de contract aferentă acestei luni încheiat în baza prevederile art. 119 din H.G. nr. 1842/2006 pentru aprobarea contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. În speța dedusă judecății, prevederile art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 reprezintă cadrul legal și general în materie, drepturile și obligațiile părților fiind stabilite distinct prin acte normative specifice și conform acordului de voință subordonat acestora. Necompletarea biletelor de trimitere în conformitate cu dispozițiile prevăzute la litera C, câmpul 4, 5 și 6 din Ordinul nr. 1288/489 din 24 octombrie 2006 și la art. 7 din Anexa nr. 9 din Ordinul nr. 681/2006 are drept consecință refuzul pentru decontare, aceste obligații căzând în sarcina furnizorului de servicii medicale. Neîndeplinirea acestei obligații reprezintă culpă contractuală, situație care îndreptățește pârâta să refuze plata acestora. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC Centrul Medical M. SRL București prin administrator special D.C. și prin lichidator judiciar C.C. SPRL București împotriva Deciziei civile nr. 126/R din 4 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului declarat de pârâta C.A.S. Argeș, reține următoarele: Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În speța dedusă judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentei C.A.S. Argeș la data de 23 decembrie 2011 (fila 131 dosar apel), iar recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012 (fila 28 dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub sancțiunea decăderii, de articolul anterior menționat. Întrucât pârâta nu a comunicat adresa noului sediu, prin coroborarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 98 C. proc. civ., rezultă că actul procedural al instanței prin care i-a fost comunicată decizia, a fost corect îndeplinit. Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat de C.A.S. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale de atac.