ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 442/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 442/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința civilă

nr. 279/D din 19 septembrie 2008, Tribunalul Brașov a admis acțiunea, astfel

cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanta SC Centrul Medical

M. SRL Pitești în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Argeș și a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 767.385,16 RON, reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale efectuate și nedecontate, precum și suma de 27.007 RON,

cheltuieli de judecată, cu motivarea că pârâta nu și-a respectat obligația de a

deconta furnizorului de servicii medicale, respectiv reclamantei, la termenele

prevăzute în contract, contravaloarea serviciilor medicale efectuate și

raportate, precum și obligația de a deconta aceleiași reclamante, în calitate

de furnizor de servicii medicale paraclinice, întreaga activitate desfășurată

pentru asigurați, indiferent de C.A.S. la care este luat în evidență asiguratul.

Curtea de Apel

Brașov, în primul ciclu procesual, prin Decizia civilă nr. 98 de la 6 iulie

2009, a admis apelul declarat de pârâta C.A.S. Argeș, a schimbat sentința, a

obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 533.421,66 RON reprezentând

contravaloarea serviciilor medicale efectuate și nedecontate și a respins

restul pretențiilor, reținând că, din concluziile Raportului de Control

întocmit de Direcția Monitorizare și Corp Control din cadrul CNAS, se desprinde

un număr de 4932 bilete de trimitere care au fost completate necorespunzător în

valoare totală de 233.963,5 RON.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 2192 din 31 martie 2010,

a admis ambele recursuri, a casat decizia instanței de apel și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași curte de apel. Pentru a pronunța aceasta decizie, cu

aplicarea art. 304 pct. 9 și 314 C. proc. civ., a reținut că acțiunea

reclamantului Centru Medical M. Pitești este una în răspundere civilă

contractuală și hotărârea se impune a fi casată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin lămurite, în

rejudecare urmând a se stabili care este suma datorată de pârâtă pentru

serviciile medicale prestate efectiv și în condiții de legalitate de către

reclamantă, în limita convenită prin contract și prin actele adiționale.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 1396./62/2008 la Curtea de Apel Brașov, care, prin

Decizia nr. 126/R din 4 noiembrie 2011, a respins prezumția puterii lucrului judecat

a Sentinței civile nr. 254 din 30 noiembrie 2009 a Tribunalului Argeș,

definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 67/2010 a Curții de Apel

Pitești și Decizia nr. 4830 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fată de

cererea ce face obiectul prezentei cauze, a admis în parte apelul formulat de

apelanta pârâtă C.A.S. Argeș împotriva Sentinței civile nr. 279/2008 a

Tribunalului Brașov pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC Centrul

Medical M. SRL Pitești prin administrator judiciar în contradictoriu cu pârâta

CAS Argeș și, în consecință, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de

202.668 RON reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate și nedecontate

pe motiv de completare necorespunzătoare a biletelor de trimitere cuprinse în

factura nr. 4876156 din 29 decembrie 2006, respingând restul pretențiilor

reclamantei.

În motivare, în al

doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Brașov a reținut că, în ceea ce privește

puterea lucrului judecat, dezlegarea dată cu privire la valoarea contractului

de furnizare de servicii medicale prin sentința nr. 254/2009 definitivă și

irevocabilă, chiar dacă vizează aceleași părți ca și în prezentul litigiu, este

dată cu privire la un alt contract încheiat pentru anul 2007 de Centrul Medical

M. și C.J.A.S. Argeș, într-o cauză în care s-au analizat și motivele rezilierii

unilaterale a acestui contract, aspecte cu care, în prezenta cauză, instanța nu

a fost învestită. Pe fondul apelului, Curtea a statuat că, în speță, este vorba

de decontarea serviciilor prestate efectiv, fără a se depăși valoarea prevăzută

în contract și acte adiționale și nu de un contract cu valoare orientativa, iar

reclamatului nu-i poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală și nici

răspunderea contractuală în executarea unui control cu privire la validitatea

biletelor de trimitere sau în completarea corespunzătoare a acestora pe

perioada vizată de factura din decembrie 2006, impunându-se păstrarea dispozițiilor

din sentință cu privire la obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei

de 202.668 RON.

Împotriva acestei

decizii, au declarat recurs părțile, după cum urmează:

Centrul Medical M. SRL a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate și respingerea ca nefondat a apelului în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., având în vedere următoarele aspecte:

1.1. Instanța de apel

nu a ținut seama de prezumția lucrului judecat a Sentinței civile nr. 254/2009

a Tribunalului Argeș, definitivă și irevocabilă, prin care s-a stabilit că

pârâta avea obligația decontării integrale a serviciilor medicale prestate

asiguraților, indiferent de valoarea inițială de contract, neavând nicio

relevanță faptul că au existat contracte aferente unor ani diferiți.

1.2. Instanța de apel

a preluat integral motivele reținute în decizia de casare, cât și probele și

apărările suplimentare formulate cu prilejul rejudecării, ignorând faptul că

acordul de voință al părților s-a realizat cu acceptarea obiecțiunilor

reclamantei, neputându-se astfel reține că suma anuala contractată este cea

menționată în art. 8 din contractul de furnizare și obligația de plată a

pârâtei se încadrează în acest plafon.

1.3. Nici instanța de

recurs, nici instanța de apel nu s-au pronunțat asupra chestiunii litigioase

privind contravaloarea serviciilor medicale pentru care a fost emisă factura

aferentă lunii decembrie 2006, care se impunea a fi scăzută din bugetul aferent

anului 2007, precum și a serviciilor efectuate în cursul anului 2007 a căror

valoare nu a fost prevăzută, nici măcar orientativ, în cuprinsul contractului

încheiat între părți.

1.4. Pârâtei îi

revenea obligația achitării în totalitate a serviciilor medicale efectiv

prestate salariaților conform caracterului orientativ al valorii contractului

și prevederilor art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 care nu permit

furnizorului de servicii medicale sa refuze prestarea acestora pe motiv de

atingere a plafonului menționat în contractul încheiat cu C.A.S.

1.5. În legătură cu

chestiunea privitoare la biletele de trimitere care nu au fost completate la

toate rubricile și nu au fost plătite de către intimată, hotărârea instanței de

apel este dată cu aplicarea greșită a prevederilor Ordinului Comun MSP/CNAS nr.

1288/489/2006 pentru aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru

investigații paraclinice utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Argeș a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

recurate în sensul respingerii în tot, a acțiunii introductive, în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ., având în vedere următoarele:

2.1. Din totalul

biletelor depuse, verificate și validate de casa de sănătate, se decontează

investigațiile paraclinice numai în limita valorii de contract lunare. Astfel,

din totalitatea investigațiilor paraclinice verificate, chiar dacă sunt

validate, sunt refuzate la plată conform prevederilor legale și contractuale,

acelea care depășesc valoarea lunară de contract; cu atât mai mult cu cât

biletele de trimitere care nu sunt validate din diferite motive sunt respinse

la plată.

2.2. Contractul de

prestări de servicii medicale încheiat între părți nr. A038P/2006 are o valoare

anuală fixă, defalcată pe trimestre și luni, numai numărul de investigații

fiind orientativ.

2.3. Biletele de

trimitere depuse de reclamantă nu sunt completate conform dispozițiilor legale,

astfel că, în mod corect, au fost refuzate pentru decontare, suma de 233.963,50

RON reprezentând contravaloarea biletelor de trimitere nevalidate.

Înalta Curte,

analizând recursul reclamantei prin prisma motivului de nelegalitate invocat,

apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

prevederile art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ., pentru a exista lucru

judecat dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior,

trebuie să existe tripla identitate cerută de textele legale: de persoane, de

obiect și de cauză. Este, însă, necesar ca prima hotărâre să fi rezolvat în

fond procesul dintre părți, or, în speța dedusă judecății, se constată că

dezlegarea dată în Dosarul nr. 2023/109/2009 prin Sentința civilă nr. 254/2009

pronunțată de Tribunalul Argeș și rămasă irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 4830 din 6 iunie 2011 vizează un alt contract, cel

încheiat la nivelul anului 2007 și un alt temei juridic al dreptului

valorificat prin acțiune, respectiv anularea măsurilor de reziliere dispuse de

CNAS prin raportul de control nr. 358 din 24 aprilie 2007 și a Notificării nr.

6701 din 24 aprilie 2007 emisă de CAS Argeș, nefiind, astfel, îndeplinită

condiția identității de obiect și de cauză. În aceste condiții, Înalta Curte

urmează a respinge susținerile reclamantei privind ignorarea prezumției

lucrului judecat de către instanța de apel.

Susținerea potrivit

căreia s-a ignorat faptul că acordul de voință s-a realizat cu luarea în calcul

a obiecțiunilor formulate la momentul semnării contractului de furnizare de

servicii medicale nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 6 alin. (2)

anexa 9 din Ordinul nr. 681/243/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Contractului Cadru privind condițiile acordării asistenței medicale,

numai numărul investigațiilor este orientativ nu și valoarea contractului,

adică furnizorii de servicii medicale paraclinice pot efectua un număr mai mare

de analize de un anumit tip în detrimentul unui altui tip de analize.

Furnizorii de

servicii medicale cunosc care sunt acele servicii medicale care pot conduce la

depășirea valorii de contract într-o lună, fiind necesară întocmirea unei liste

de așteptare pentru serviciile medicale programabile în conformitate cu

prevederile art. 6 alin. (2) teza ultimă anexa nr. 8 din Ordinul nr.

681/243/2006 și art. 7 litera r) din contractul încheiat între părți. În acest

sens, în cuprinsul biletului de trimitere există o rubrică specială care se

completează de către medicul prescriptor privitor la nivelul de prioritate.

Obiecțiunile

prevăzute prin Adresa nr. 533 din 17 mai 2006 ca fiind formulate la contractul

nr. A38/P/2006, nu au nicio legătură cu obiectul cauzei, din cuprinsul acesteia

rezultând că reclamanta a afirmat că pârâta nu a răspuns la două contestații

care nu au legătură cu litigiul, prima referindu-se la solicitarea de a nu intra

în relații contractuale cu anumiți furnizori, iar cea de a doua de a reanaliza

dosarele de contractare din punct de vedere al echipamentelor tehnice ale

furnizorilor de servicii medicale.

Singura modalitate de

suplimentare a valorii contractului, așa cum au stabilit părțile, se făcea

exclusiv pe bază de act adițional la contractul inițial, ceea ce nu este cazul

în speța dedusă judecății.

Nu poate fi admisă

nici susținerea potrivit căreia bugetul anului 2007 era suficient pentru

decontarea serviciilor efectuate de către intimata-reclamantă în afara cadrului

contractual, deoarece angajamentele legale aferente lunii decembrie 2006 nu pot

depăși media lunară a 11 luni ale anului precedent decât cu maximum 5 %, iar

bugetul anului 2007 cuprinde atât sumele decontate prin acte adiționale

aferente contractului încheiat între părți, cât și sumele ce urmează a fi

contractate pentru anul 2007.

Refuzul la plată

pentru diferența de sumă aferentă lunii ianuarie 2007 s-a făcut avându-se în

vedere cuantumul valorii de contract stabilite prin actul adițional nr.

A38P/12/2006 de prelungire a valorii de contract aferentă acestei luni încheiat

în baza prevederile art. 119 din H.G. nr. 1842/2006 pentru aprobarea

contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În speța dedusă

judecății, prevederile art. 218 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 reprezintă

cadrul legal și general în materie, drepturile și obligațiile părților fiind

stabilite distinct prin acte normative specifice și conform acordului de voință

subordonat acestora.

Necompletarea

biletelor de trimitere în conformitate cu dispozițiile prevăzute la litera C,

câmpul 4, 5 și 6 din Ordinul nr. 1288/489 din 24 octombrie 2006 și la art. 7

din Anexa nr. 9 din Ordinul nr. 681/2006 are drept consecință refuzul pentru

decontare, aceste obligații căzând în sarcina furnizorului de servicii

medicale.

Neîndeplinirea

acestei obligații reprezintă culpă contractuală, situație care îndreptățește

pârâta să refuze plata acestora.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta SC

Centrul Medical M. SRL București prin administrator special D.C. și prin

lichidator judiciar C.C. SPRL București împotriva Deciziei civile nr. 126/R din

4 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, ca

nefondat.

Înalta Curte, luând

în examinare cu prioritate, excepția tardivității formulării recursului declarat

de pârâta C.A.S. Argeș, reține următoarele:

Potrivit art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii,

dacă legea nu dispune altfel, iar, conform art. 103 și 104 din același act

normativ, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei.

În speța dedusă

judecății, se observă că hotărârea instanței de apel a fost comunicată

recurentei C.A.S. Argeș la data de 23 decembrie 2011 (fila 131 dosar apel), iar

recursul împotriva acestei hotărâri a fost declarat la data de 12 ianuarie 2012

(fila 28 dosar recurs), cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut, sub

sancțiunea decăderii, de articolul anterior menționat.

Întrucât pârâta nu a

comunicat adresa noului sediu, prin coroborarea dispozițiilor art. 92 alin. (3)

coroborat cu cele ale art. 98 C. proc. civ., rezultă că actul procedural al

instanței prin care i-a fost comunicată decizia, a fost corect îndeplinit.

Față de aceste

considerente și având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., fără a mai

analiza motivele de recurs invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge

recursul formulat de C.A.S. ca tardiv declarat, având în vedere că termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. este un termen imperativ, a cărui

nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita această cale

de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC Centrul Medical M. SRL București prin administrator

special D.C. și prin lichidator judiciar C.C. SPRL București împotriva Deciziei

civile nr. 126/R din 4 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, ca nefondat.

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa de Asigurări Sănătate Argeș împotriva aceleiași decizii

ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG