ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2192/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 6 martie 2007

și modificată la 19 aprilie 2007, reclamanta SC C.M. "M." S.R.L.

Pitești a chemat-o în judecată pe pârâta C.A.S. Argeș, solicitând instanței, ca

prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de

618.468,18 RON reprezentând contravaloarea serviciilor medicale nedecontate

pentru luna decembrie 2006, a sumei de 149.568,98 RON eferentă serviciilor

prestate în luna ianuarie 2007 și a penalităților de întârziere.

În drept, a precizat

că este "o acțiune în pretenții contractuale" și a invocat art. 56 și

893 C. com.

Prin Sentința comercială nr. 711 din 21 iunie

2007, Tribunalul Comercial Argeș a admis acțiunea astfel cum a fost completată

și modificată ulterior și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 767.385,16

RON contravaloare servicii medicale, a sumei de 50.000 RON penalități de

întârziere și a sumei de 15.107 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin Decizia nr. 4

din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Brașov - la care s-a strămutat judecata -

a admis apelul declarat de pârâtă, a anulat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare la tribunalul Brașov - secția civilă, reținând natura civilă a

litigiului.

Această decizie a

fost menținută de secția comercială a Î.C.C.J. care, prin Decizia nr. 2111 din

12 iunie 2008 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Judecata în primă

instanță

Prin Sentința civilă

nr. 279/D din 19 septembrie 2008, Tribunalul Brașov a admis acțiunea, astfel

cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamanta SC C.M.

"M." S.R.L. Pitești în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Argeș.

A obligat pe pârâtă

să plătească reclamantei suma de 767.385,16 RON, reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale efectuate și nedecontate, precum și suma de 27.007 RON,

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Între părți s-a

încheiat la data de 16 mai 2006 contractul nr. 3928, având ca obiect furnizarea

de servicii medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu

pentru specialitățile paraclinice.

Potrivit prevederilor

art. 6 lit. c) și f) din contract, pârâtei îi revine sarcina de a deconta

furnizorului de servicii medicale, respectiv reclamantei, la termenele

prevăzute în contract, contravaloarea serviciilor medicale efectuate și raportate

pe baza facturii însoțită de desfășurătoarele privind activitatea realizată,

precum și obligația de a deconta aceleiași pârâte, în calitate de furnizor de

servicii medicale paraclinice, întreaga activitate desfășurată pentru

asigurați, indiferent de C.A.S. la care este luat în evidență asiguratul.

Prin contract,

reclamanta și-a asumat obligația de a nu refuza acordarea asistenței medicale

în caz de urgență, obligația de a acorda servicii medicale paraclinice

asiguraților numai pe baza biletului de trimitere, obligația de a asigura

servicii medicale paraclinice tuturor asiguraților, indiferent de C.A.S. la

care aceștia sunt luați în evidență, precum și obligația de a respecta dreptul

pacienților de a-și alege furnizorul de servicii medicale.

Părțile au stipulat

în contract că numărul negociat de servicii este orientativ, cu obligația

încadrării în valoarea de contract, care a fost stabilită la suma de

1.597.313,45 RON, reclamanta asumându-și obligația de a întocmi liste de

așteptare în cazul în care cererea de servicii medicale depășește valoarea

lunară.

Ulterior momentului

încheierii contractului, între părți au intervenit mai multe acte adiționale,

prin care au majorat valoarea de contract stabilită inițial.

Din derularea

raporturilor contractuale dintre părți reiese că reclamanta a emis factura

fiscală nr. 4876156 din 29 decembrie 2006, în valoare de 850.374,50 RON,

reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate în luna decembrie

2006, valoare din care pârâta a achitat suma de 231.906,32 RON, fiind refuzată

achitarea diferenței de 618.468,18 RON, întrucât: suma de 232.813,70 RON,

reprezintă contravaloarea unor bilete de trimitere nevalide, suma de 52.533,60

RON, reprezintă contravaloarea unor servicii facturate cu tarife mai mari decât

cele convenite de părți, suma de 1299,10 RON reprezintă contravaloarea

investigațiilor paraclinice prescrise de medici care nu se află în relație

contractuală cu pârâta, iar suma de 351.821,78 RON reprezintă contravaloarea

unor bilete de trimitere facturate peste plafonul anului 2006.

La data de 5

februarie 2007, reclamanta a emis factura nr. 4876166, în valoare de 376.468,70

RON, pentru decontarea serviciilor medicale aferente lunii ianuarie 2007, din

care pârâta a achitat doar suma de 226.899,72 RON.

Pârâta nu a contestat

prestarea de către reclamantă a serviciilor medicale a căror contravaloare a

fost solicitată, după cum, pe de altă parte, s-a apreciat că suma indicată în

contract are caracter orientativ. Legat de acest din urmă caracter, cuprinsul

părții expozitive a hotărârii întreprinde o largă analiză a naturii specifice a

contractului încheiat de părți, al cărui obiect - prestarea unor servicii

medicale - nu poate admite cunoașterea cu exactitate a numărului de asigurați

care vor solicita serviciile furnizorului și, implicit, valoarea acestor

servicii, elemente care pot deveni cunoscute doar la momentul expirării duratei

de valabilitate a contractului.

În sprijinul

caracterului orientativ a sumei din contract, în opinia instanței au pledat și

clauza din convenția părților, potrivit căreia valoarea din contract poate fi

majorată prin acte adiționale, între părți încheindu-se asemenea acte

adiționale care purtau tocmai asupra majorării valorii inițiale din contract.

În fine, acest

caracter orientativ se desprinde din obligațiile contractuale, dar și legale

ale reclamantei, câtă vreme prin art. 7 lit. g), 1 din contract, în calitate de

furnizor de servicii medicale, aceasta a trebuit să respecte dreptul

pacienților, indiferent de casa de asigurări în evidențele căreia figurează, de

a-și alege furnizorul de servicii medicale, prevederile art. 281 alin. (2) din

Legea nr. 25/2006 împiedicând furnizorul de servicii medicale să refuze

prestarea unor asemenea servicii după data la care s-a atins plafonul menționat

în contractul încheiat cu C.A.S.

Cât privește refuzul

de plată al pârâtei, întemeiat pe completarea necorespunzătoare a unor bilete

de trimitere, tribunalul a apreciat că și acesta este nefondat, pe

considerentul că reclamanta, în calitate de furnizor de servicii medicale,

potrivit legii și contractului, are obligația de a efectua analize tuturor

asiguraților care au ales-o ca furnizor de asemenea servicii, nefiind abilitată

să verifice corectitudinea completării biletelor de trimitere întocmite de

medici, responsabilitate care revine însăși pârâtei în baza raporturilor avute

cu medicii.

În mod corespunzător

a fost respins și motivul purtând asupra facturării cu tarife mai mari decât

cele negociate prin contract a unor servicii de prestate de reclamantă, judecata

reținând că acest motiv, invocat în întâmpinare, nu a mai fost susținut în

concluziile orale ale reprezentantului pârâtei, precum și faptul că prin

factura nr. 4876178 reclamanta a corectat tariful în limitele clauzelor

contractuale.

Judecata în apel

Prin Decizia civilă

nr. 98 din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie și conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis

apelul declarat de pârâta C.A.S. Argeș, a schimbat sentința și a obligat-o la

plata către reclamantă a sumei de 533.421,66 RON reprezentând contravaloarea

serviciilor medicale efectuate și nedecontate; a respins restul pretențiilor, a

redus cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina pârâtei la suma

de 1.000 RON și a compensat între părți restul cheltuielilor de această natură

în primă instanță; a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.000

RON cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea a reținut următoarele:

Primul motiv de apel,

circumscris încălcării normelor de ordin procedural intern dar și comunitar

care garantează dreptul la apărare al părții în procesul civil, considerentele

invocate de pârâtă în configurarea acestei critici sunt neîntemeiate.

Aceasta întrucât,

prima instanță a respectat drepturile procesuale ale părților, primind

întâmpinarea depusă de pârâtă la termenul din 5 septembrie 2008 și luând act că

reprezentantul reclamantei nu a solicitat termen pentru studiul apărărilor

formulate, cerând doar lăsarea cauzei la a două strigare. La acest din urmă

moment, instanța a dat cuvântul părților asupra cererilor de formulat, după

care, constatând că părțile nu au de formulat alte cereri, a închis

dezbaterile, luând concluziile orale și contradictorii ale părților din

litigiu.

În derularea acestor

etape, pârâta nu a solicitat încuviințarea și administrarea unor probe, asupra

cărora instanța să se pronunțe prin respingerea lor, așa cum nu se poate

susține că raportului litigios îi lipsește materialul probator util, concludent

și pertinent soluționării, administrat sub forma înscrisurilor și

interogatoriilor în fața instanțelor sesizate anterior, până la stabilirea

instanței competente material, cu menținerea actelor întocmite.

Nu în ultimul rând,

procedura desfășurată în calea de atac a apelului, dând valoare efectului

devolutiv al controlului judiciar, a răspuns cererilor în probațiune formulate

de apelanta pârâtă, complinind necesitate exprimată de apelantă în verificarea

legalității întocmirii biletelor de trimitere, considerente pentru care, cu

ocazia concluziilor asupra apelului, acest motiv nu a mai fost reiterat.

Pe fond, în analiza

efectelor contractului nr. A038.P/2006 de furnizare de servicii medicale, care

reflectă drepturile și obligațiile părților, primează calificarea unor

caractere ale acestui contract, dintre acestea fiind recunoscute caracterul

oneros, comutativ și cel al executării succesive în timp.

Principala obligație

convențională a casei de asigurări de sănătate este înscrisă în art. 6 lit. h)

din contract și constă în decontarea "furnizorilor de servicii medicale

paraclinice pentru întreaga activitate desfășurată pentru asigurați, indiferent

de C.A.S. la care este luat în evidență asiguratul".

Pentru furnizorul de

servicii medicale, dispozițiile art. 7 din contract stipulează următoarele

obligații principale: b) "să informeze asigurații despre pachetul de

servicii de bază"; d) "să factureze lunar, în vederea decontării de

către C.A.S., activitatea realizată conform contractului de furnizare de

servicii medicale paraclinice"; l) "să acorde servicii medicale

tuturor asiguraților fără nicio discriminare"; s) "să furnizeze

servicii medicale paraclinice tuturor asiguraților, indiferent de C.A.S. la

care este luat în evidență asiguratul".

Luând în considerare

aceste principale obligații, este în afara oricărei îndoieli că întinderea și

conținutul drepturilor și obligațiilor inserate de părți în cuprinsul

convenției lor au fost încă de la momentul încheierii actului cunoscute,

determinate.

Obiectul contractului,

constând în prestarea serviciilor medicale, evidențiază natura deosebită,

specială domeniului, în care nu s-a putut stabili și nu se va putea stabili

vreodată cu certitudine într-un asemenea contract, numărul pacienților

asigurați care vor apela la serviciile medicale ale unui furnizor.

În felul acesta,

valoarea contractului, element definitoriu al caracterului oneros, se află în

strânsă corelație cu dinamica executării succesive, în timp, a prestațiilor de

către furnizorul de servicii medicale, înscrise în obiectul contractului.

Modalitatea de plată

pentru serviciile paraclinice efectuate de furnizor a fost înscrisă în art. 8

din contract, alin. (1) al textului prevăzând că numărul negociat de servicii

este orientativ, cu obligația încadrării furnizorului de servicii medicale de a

se încadra în valoarea contractului. Dispoziția amintită, care constituie

clauza hotărâtoare de care s-a prevalat apelanta pârâtă, se impune a fi

interpretată în concordanță cu celelalte clauze din contract, cea mai relevantă

dintre acestea fiind cea înscrisă în art. 17 alin. (2) din convenție, în

conformitate cu care valoarea contractuală poate fi majorată prin acte

adiționale.

Coroborând textele

menționate cu cele care stabilesc obligațiile părților, în mod special cu

obligația principală a apelantei pârâte de a deconta furnizorilor de servicii

medicale întreaga activitate desfășurată pentru asigurați, ceea ce primează în

interpretarea caracterului valorii contractului este prioritatea voinței reale

a părților, în esență, pentru furnizor de a presta serviciile medicale, iar

pentru C.A.S. de a plăti contravaloarea acestor servicii pentru întreaga

activitate desfășurată. Rezultatul acestei interpretări a clauzelor

contractului se regăsește de altfel în practica adoptată de părți, cea a

decontării pentru suma ce depășește valoarea stabilită prin acte adiționale.

Derularea

raporturilor contractuale este supusă și unor obligații legale pe care părțile

sunt ținute să le îndeplinească.

În ceea ce o privește

pe apelanta pârâtă, dispozițiile art. 6 alin. (5) din O.G. nr. 681/2006, care,

după ce recunosc că numărul investigațiilor paraclinice negociat este

orientativ, existând obligația încadrării în valoarea contractului/actului

adițional, defalcată pe trimestre și luni, prevăd: "Fondurile suplimentare

aprobate pentru anul 2006 cu destinația servicii medicale paraclinice se

contractează de casele de asigurări de sănătate prin încheierea de acte

adiționale la contractele inițiale și vor fi utilizate pentru decontarea

serviciilor medicale paraclinice acordate asiguraților la data semnării

acestora."

Cât privește

atitudinea intimatei reclamante în raporturile cu asigurații, aceasta este

supusă obligației legale de a respecta drepturilor înscrise în art. 217, art.

218, art. 226, art. 227 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul

sănătății.

Dispozițiile

normative evocate fac referire la dreptul asiguraților la un pachet de servicii

de bază, în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la

data accidentului și până la vindecare, precum și dreptul de a-și alege

furnizorul de servicii medicale și C.A.S. la care să se asigure, să beneficieze

de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale

în mod nediscriminatoriu. Asigurații au dreptul la servicii medicale pentru

vindecarea bolii, pentru prevenirea complicațiilor ei, pentru recuperarea sau

cel puțin pentru ameliorarea suferinței, din Fondul național unic de asigurări

sociale de sănătate fiind suportate serviciile medicale acordate persoanei bolnave

până la diagnosticarea afecțiunii, între acestea înseriindu-se și examenele de

investigații paraclinice.

În fine, art. 2 din

Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, recunoaște dreptul la

îngrijire medicală de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune,

potrivit resurselor umane, financiare și materiale, pentru ca art. 37 din

aceeași lege să se refere la angajarea răspunderii disciplinare,

contravenționale sau penale, după caz, a personalului medico-sanitar care nu

respectă drepturile pacientului.

Nici motivul invocat

în apel, referitor la neîndeplinirea obligației de către intimata reclamantă de

a întocmi liste de așteptare, nu poate fi acceptat.

Pe de o parte,

potrivit art. 7 lit. r) din contract, listele de așteptare se întocmesc pentru

serviciile medicale programabile, apelanta pârâtă nefiind în măsură să

determine care anume din serviciile medicale prestate de furnizor ar fi putut

avea această însușire.

Pe de altă parte,

spiritul reglementărilor mai sus amintite, privind drepturile pacienților și al

asiguraților în sistemul asigurărilor de sănătate, dă valoare respectului

demnității umane, în speță al asiguratului, contribuabilului la fondurile

asigurărilor de sănătate care apelează, justificat de starea sănătății, la

exercițiul unui drept, într-un domeniu în care scurgerea timpului, oricât de

scurtă - determinată de liste de așteptare concepute ca soluție a unei

deficitare gestionări a fondurilor - poate conduce la agravarea afecțiunilor.

Valorificând

elementele definitorii ale considerentelor expuse, reținând voința părților

exprimată în contract, obligațiile apelantei pârâte, precum și cele ale

intimatului reclamant în respectarea drepturilor legale ale asiguraților,

concluzia care se desprinde este cea a caracterului orientativ, estimativ a

valorii din contract.

În legătură cu

critica adusă hotărârii privind admiterea pretențiilor reclamantei pentru

biletele de trimitere refuzate la plată ca urmare a completării

necorespunzătoare, curtea apreciază că motivul este întemeiat, prima instanță

făcând în această privință o greșită aplicare a legii.

Punctul de plecare în

această analiză pornește tot de la obligațiile contractuale și legale ale

părților.

Pentru C.A.S.,

prevederile art. 6 lit. b) din contract, corespunzătoare dispozițiilor art. 17

lit. b) din H.G. nr. 706/2006, impun obligația "să controleze furnizarea

serviciilor medicale paraclinice care fac obiectul contractelor încheiate pe

baza documentelor justificative corespunzătoare", art. 6 din aceeași

hotărâre stabilind cu caracter general că "organizarea și efectuarea

controlului furnizării serviciilor medicale ... acordate asiguraților în cadrul

sistemului asigurărilor sociale de sănătate se realizează de către Casa

Națională de Asigurări de Sănătate și casele de asigurări de sănătate

...".

Prevederile art. 7

din H.G. nr. 706/2006 stabilesc în sarcina furnizorilor de servicii medicale

obligația de a pune la dispoziția organelor de control actele de evidență

financiar-contabilă a serviciilor furnizate și documentele justificative privind

realizarea serviciilor raportate, în baza cărora se face decontarea, prin

clauza înscrisă în art. 7 lit. n) din contract, reclamanta asumându-și

obligația "să acorde servicii medicale paraclinice asiguraților numai pe

baza biletului de trimitere", iar prin art. 24 din contract obligația să

depună lunar, odată cu factura și centralizarea serviciilor contractate,

biletele de trimitere centralizate pe zile.

Regimul biletelor de

trimitere este reglementat de Ordinul comun M.S.P/C.N.A.S. nr. 1288/2006 pentru

aprobarea modelului unic al biletului de trimitere pentru investigații

paraclinice, instrucțiunile date în aplicarea ordinului fiind obligatorii (art.

3 alin. (2)).

Aceste instrucțiuni

sunt diferențiate, după cum se referă la utilizarea formularelor biletelor de

trimitere pentru investigații paraclinice ori la completarea formularelor de

bilet de trimitere pentru asemenea investigații.

În primul caz, al

instrucțiunilor de utilizare, dispozițiile Bl din instrucțiuni indică modul de

tipărire al biletelor, concepute pe hârtie autocolantă în 3 culori, din care

exemplarul 3 (verde) rămâne în carnet, la medicul care a făcut trimiterea, iar

exemplarele 1 (alb) și 2 (roz) se predau asiguratului, care le depune la

furnizorul de servicii paraclinice care va efectua investigațiile recomandate.

Furnizorul de servicii paraclinice va păstra exemplarul roz, iar exemplarul alb

(originalul) va fi înaintat casei de asigurări de sănătate împreună cu factura

și desfășurătorul activității prestate.

Cât privește

instrucțiunile de completare a formularelor biletelor de trimitere, prevederile

pct. C din instrucțiuni cuprind în amănunt modul de întocmire al biletelor,

corespunzător celor cinci câmpuri: 1. unitate medicală; 2. date identificare

asigurat; 3. cod diagnostic; 4. cod investigație/investigații

recomandate/investigații efectuate; 5. numele și semnătura persoanei desemnate

de laborator; 6. data prezentării asiguratului.

Intimata reclamantă a

invocat în apărările formulate în primă instanță precum și în apel dispozițiile

art. 4 ale Ordinului comun nr. 1288/2006, arătând că responsabilitatea pentru

completarea datelor din rubricile biletelor de trimitere revine exclusiv

medicului care le eliberează. Această apărare, însușită de tribunal, este

contrazisă de dispozițiile normative citate ale ordinului și instrucțiunilor

privind utilizarea și modul de completare a biletelor de trimitere pentru

investigații paraclinice. Caracterul obligatoriu al acestor instrucțiuni se

reflectă asupra tuturor factorilor implicați în actul medical, pe relația medic

prescriptor - furnizor de servicii medicale paraclinice - casă de asigurări de

sănătate, rostul dispoziției imperative fiind tocmai de a asigura decontarea de

către casele de asigurări a prestațiilor medicale în sistemul asigurărilor de

sănătate, de unde și rolul caselor în efectuarea controalelor asupra modului de

realizare și evidență a serviciilor în domeniu.

Deloc întâmplător,

modelul de tipărire a biletului de trimitere cunoaște trei exemplare, unul

dintre acestea rămânând în păstrarea furnizorului de servicii medicale. Pe de

altă parte, susținerea că furnizorului de servicii medicale paraclinice nu îi

revine nicio îndatorire cu privire la completarea biletelor de trimitere este

infirmată de aceleași prevederi normative evocate. Mențiunile din câmpurile 4,

5 și 6 ale formularului biletului de trimitere cad în sarcina prioritară a

furnizorului de servicii medicale, căruia îi revine sarcina indicării codurilor

proprii investigațiilor efectuate, arătării numelui și semnăturii persoanei desemnate

de laborator, aplicarea ștampilei furnizorului de servicii paraclinice, precum

și verificarea consemnării datei prezentării asiguratului pentru analize și

semnătura acestuia.

Nu pot fi omise din

această verificare arătarea unității medicale, mai precis a cabinetului medical

care a eliberat biletul de trimitere - câtă vreme asigurații aflați în

internare beneficiază de analize în cadrul unității spitalicești - datele de

identificare ale asiguratului, din moment ce decontarea serviciilor se realizează

din sistemul public al asigurărilor de sănătate, precum și codul de diagnostic.

Deși acest din urmă element revine spre completare medicului prescriptor, lipsa

acestui cod, cuprins în câmpul 3 al modelului unic de formular, nu poate

conduce la admiterea validă a unui astfel de document, în condițiile

caracterului obligatoriu al aplicării instrucțiunilor de completare.

Așadar, împrejurarea

că intimata reclamantă este organizată pe baze private de activitate, nu o

exonerează de la respectarea dispozițiilor legale imperative domeniului strict

de specialitate, neputând fi îngăduit ca, astfel cum a constatat Corpul de

Control al C.N.A.S. în raportul de verificare încheiat la data de 24 aprilie

2007, asistenta furnizorului de servicii să accepte orice bilet de trimitere

emis de către unii medici de familie.

În aplicarea

prevederilor și argumentelor mai sus arătate, este îndatorirea furnizorului de

servicii medicale paraclinice să procedeze la instruirea personalului de la

recepție pentru ca biletele de trimitere medicală prezentate de pacienții

asigurați să corespundă în întocmire. Pentru a da eficiență și prioritate

actului medical și implicit dreptului pacienților, serviciile medicale pot fi

prestate, urmând ca biletul de trimitere să fie restituit medicului care l-a

eliberat pentru a fi trimis cu toate mențiunile obligatorii.

Astfel cum s-a arătat

în considerentele anterioare, părțile din litigiu și-au însușit concluziile

Raportului de control întocmit de Direcția Monitorizare și Corp Control din

cadrul C.N.A.S., înregistrat sub nr. 16 din 08 aprilie 2009, de natură a

suplini administrarea probei prevăzută de art. 201 alin. (3) C. proc. civ.,

imposibil de efectuat din motive obiective.

Examinând concluziile

raportului, se desprinde că un număr de 4932 bilete de trimitere au fost

completate necorespunzător, lipsind parte din elementele obligatorii prevăzute

în Instrucțiuni, descrise în Anexa 2 la raport., bilete în valoare totală de

233.963,5 RON.

Pe cale de

consecință, refuzul apelantei pârâte în decontarea valorii acestor bilete este

justificat, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 4 alin. (2) din H.G. nr.

706/2006.

Judecata în recurs

Împotriva deciziei

curții de apel, în termen legal au declarat recurs reclamanta SC C.M.

"M." S.R.L. și pârâta C.A.S. Argeș.

reclamantă SC C.M. "M." S.R.L. își întemeiază criticile aduse

deciziei recurate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând

următoarele:

Deși decizia este în

ansamblu este temeinică și legală, este greșită cu privire la motivul de apel

privitor la analizele medicale efectuate de reclamantă unor pacienți în temeiul

unor bilete de trimitere care nu erau completate corect, ceea ce ar fi creat

dubii privind prestarea serviciilor medicale.

1.1. În legătură cu

această chestiune, în urma probelor administrate în apel orice îndoieli cu

privire la prestarea efectivă a serviciilor medicale a căror decontare s-a

solicitat au fost spulberate, ceea ce a determinat partea adversă să nu mai

facă nicio referire la acest motiv de apel cu prilejul acordării cuvântului pe

fondul cauzei.

Orice C.A.S. are

obligația decontării serviciilor medicale prestate asiguraților, ceea ce

înseamnă că orice furnizor de servicii medicale trebuie să facă dovada

prestării serviciilor și să depună documentele justificative, or, ea și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin contract, inclusiv în sensul prezentării

documentelor justificative. Realitatea efectuării serviciilor medicale rezulta

din cel puțin următoarele aspecte:

Reprezentantul

apelantei-parate a recunoscut prestarea serviciilor medicale, așa cum rezultă

din procesul-verbal încheiat la 29 martie 2007 cu ocazia întâlnirii în vederea

soluționării pe cale amiabilă a neînțelegerilor apărute cu privire la

decontarea serviciilor medicale efectuate și nedecontate din lunile decembrie

2006, ianuarie 2007 și februarie 7, în care se menționează ca dl. C. (director

general al SC C.M.M. S.R.L.) a întrebat dacă "exista vreun dubiu ca

serviciile efectuate în lunile a XII, I, II nu ar fi efectiv efectuate",

dl. A., Director general al C.A.S. Argeș, a răspuns că "Nu există

argumente de a spune acest lucru pentru lunile XII și I. Pentru luna II nu au

fost depuse documentele.

Deși a fost

"provocată" în repetate rânduri pe parcursul procesului, CAS Argeș nu

a identificat niciun medic prescriptor care să fi pretins că a prestat servicii

medicale ce presupun și efectuarea de analize și care în realitate să nu le fi

prestat (desfășurarea în timp a prestațiilor medicale presupune, mai întâi,

stabilirea unui diagnostic prezumtiv de către medicul de familie, apoi

efectuarea analizelor medicale și în final stabilirea diagnosticului și a

tratamentului adecvat de către medicul de familie, pe baza buletinului de

analize medicale. Dacă plățile au fost efectuate pentru prestarea de către

medicul de familie a activității care se finalizează cu stabilirea

diagnosticului și a tratamentului, iar efectuarea analizelor este o activitate

premergătoare stabilirii diagnosticului și a tratamentului, rezultă în mod

logic că analizele au fost efectuate).

De asemenea, nu a

fost identificat niciun pacient asigurat care să nege ca i s-ar fi luat analize

medicale. Dacă ar fi găsit un singur pacient din cele câteva zeci de mii cărora

li s-au efectuat analize medicale care măcar să pretindă ca nu i s-au efectuat

analizele medicale, este evident că pârâtă nu ar fi ezitat nicio clipă să

înfățișeze o asemenea situație și să sesizeze organele competente.

Cel mai important

argument constă însă în probele administrate în fața instanței de apel. Un

control de către doi inspectori ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, la

sediul intimatei, cât și la sediul apelantei a constatat că "serviciile

medicale paraclinice din pachetul de bază efectuate în baza biletelor de

trimitere date de medicii prescriptori se regăsesc în totalitate în

desfășurătoarele lunare ale investigațiilor paraclinice efectuate pentru

perioada controlată și depuse la C.A.S. Argeș în vederea decontării. De

asemenea, s-a reținut că "există concordanță între analizele menționate pe

biletele de trimitere, dovada efectuării acestora în buletinele de analize și

registrele interne de laborator.

1.2. În legătură cu

biletele de trimitere care nu au fost corect completate, cu privire la o parte

din aceste bilete, recurenta recunoaște culpa necompletării corespunzătoare și

arată că, dacă instanța de apel ajungea la concluzia că nu trebuiau decontate

în baza actului de furnizare de servicii acele servicii prestate în baza unor

bilete de trimitere incorect completate, ar fi trebuit să se limiteze doar la

acele bilete de trimitere, iar nu să ia în considerare toate cele 4932 de

bilete de trimitere, ca și când subscrisa este ținută să răspundă pentru

incorecta completare a biletelor de către alte persoane.

Cu toate cestea,

recurenta consideră că, deși unele bilete de trimitere nu au fost completate

corect, serviciile medicale trebuie decontate pentru că:

- aceste servicii

medicale au fost prestate efectiv, astfel cum s-a constatat și de către CNSA;

- C.A.S. trebuie să

plătească serviciile medicale efectiv prestate de asigurat, chiar dacă biletul

de trimitere nu a cuprins anumite mențiuni, în caz contrar operând o îmbogățire

fără justa cauză;

- medicilor

prescriptori le-au fost decontate serviciile prestate, chiar dacă majoritatea

biletelor de trimitere nu au fost completate corect (și) de către aceștia;

- ținând seama de

obligațiile pe care le au medicii de laborator potrivit art. 374 - 378 ale

Legii nr. 95/2006, necompletarea corespunzătoare a unui bilet de trimitere nu

trebuie să fie un impediment în prestarea serviciilor medicale. Este vorba de

situații în care biletul de trimitere poartă semnătura și parafa medicului

prescriptor, este identificat pacientul și se atestă calitatea de asigurat a

acestuia. De regulă, omisiunile intervin din cauza ritmului în care se

lucrează, concentrării pe problemele medicale de specialitate, pe calitatea

actului medical și mai puțin pe bifarea unor rubrici din biletul de trimitere.

De altfel, într-o

speță soluționată de secția comercială a instanței supreme - Decizia nr. 2094

din 4 aprilie 2003 depusă la instanța de apel, odată cu concluziile scrise -

s-a decis că nu se poate susține că furnizorul de servicii medicale nu a

dovedit pretențiile efectuate. Alături de centralizatorul lunar al actelor

terapeutice, s-au depus la dosar listele de asigurați și separat recapitulația

asiguraților săi. De altfel, chiar pârâta menționează existența unui caiet cu

semnăturile asiguraților, chiar dacă nu este întocmit pe grupe de vârste, face

dovada efectuării serviciilor ale.

Cu alte cuvinte, deși

furnizorul de servicii medicale nu a îndeplinit toate formalitățile, instanțele

de judecată au obligat C.A.S. la plata serviciilor medicale, în condițiile în

care s-a făcut pe deplin dovada efectuării acestora, ca și în cauza ce formează

obiectul prezentului dosar.

1.3. Instanța de apel

a apreciat că întreaga răspundere pentru incorecta completare a lor de

trimitere revine reclamantei, căreia nu trebuie să i se deconteze serviciile

prestate.

În aceste condiții au

fost ignorate prevederile art. 4 (medicul care eliberează biletele de trimitere

pentru investigații paraclinice este responsabil de realitatea datelor înscrise

în rubricile completate) din ORDINUL comun MSP/CNAS nr. 1288/489/2006 pentru

aprobarea modelului unic al biletului de trimitere cu investigații paraclinice,

utilizat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. În lumina

Instrucțiunilor privind utilizarea și modul de completare a biletelor de

trimitere pentru investigații paraclinice, obligația completării corecte a

biletului de trimitere revine medicului prescriptor (medicul care a recomandat

analizele), neexistând stipulată în niciun act normativ sau în contract

obligația reclamantei de a verifica dacă acestea sunt sau nu complet întocmite.

Această atribuție revine casei de asigurări, care are obligația de a organiza

întâlniri cu medicii prescriptori în vederea instruirii acestora.

Pentru întărirea

celor afirmate, recurenta prezintă spre comparație situația furnizorilor de

medicamente - farmacii -, pentru care există stipulată în contract această

obligație - "să verifice prescripțiile medicale cu privire la datele

obligatorii pe care acestea trebuie să le cuprindă pentru a fi eliberate și

decontate de casele de asigurări ".

Furnizorul de

servicii medicale are obligația să verifice identitatea celui care se prezintă

pentru efectuarea analizelor medicale (pentru a constata dacă este cel înscris

în biletul de trimitere), de a verifica dacă această persoană are calitatea de

asigurat și de a verifica dacă biletul poartă parafa medicului.

Cenzura biletelor de

trimitere sub alte aspecte nu poate fi efectuată de către laboratorul de

analize medicale, care nu poate să-l controleze pe medic, ci trebuie să

procedeze imediat la efectuarea analizelor recomandate în biletul de trimitere.

Instanța de apel a

reținut că "pentru a da eficiență și prioritate actului medical și

implicit dreptului pacienților, serviciile medicale pot fi prestate, urmând ca

biletul de trimitere să fie restituit medicului care l-a eliberat pentru a fi

trimis cu toate mențiunile obligatorii". O asemenea susținere nu poate fi

primită, deoarece, potrivit art. 14 din Anexa nr. 9 din ORDINUL nr. 681 din 13

iunie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul

sistemului de asigurări sociale de sănătate, reprezentantul legal facturează

caselor de asigurări de sănătate lunar și depune la C.A.S. în primele 3 zile

lucrătoare ale lunii următoare, activitatea realizată conform contractului

încheiat cu C.A.S., care se verifică de către casele de asigurări de sănătate.

Nerespectarea termenului de raportare atrage nedecontarea la termenele

stabilite a serviciilor medicale prestate pentru perioada respectivă.

Tot astfel, în Anexa

nr. 15 din ORDINUL 681/2006, precum și în art. 7 din contractul nr. A 38.P.

10/2006, la Capitolul "Obligațiile furnizorului de servicii

medicale", se menționează că furnizorul de servicii medicale are

următoarele obligații: d) să factureze lunar, în vederea decontării de către

casele de asigurări de sănătate, activitatea realizată conform contractului de

furnizare de servicii medicale paraclinice; factura va fi însoțită de

desfășurătoarele privind activitățile realizate, care cuprind și codul numeric

personal al asiguraților care au beneficiat de serviciile medicale raportate,

atât pe suport de hârtie cât și pe suport magnetic, în formalul solicitat de

Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Desfășurătoarele se

stabilesc prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate

și se pun la dispoziția furnizorilor de servicii medicale de către casele de

asigurări de sănătate. Nerespectarea termenelor de depunere a facturii pentru o

perioadă de maximum două luni consecutive în cadrul unui trimestru conduce la

măsuri mergând până la rezilierea contractului de furnizare de servicii

medicale paraclinice.

Cu alte cuvinte, dacă

biletele de trimitere împreună cu celelalte documente nu sunt depuse în termen

se poate ajunge chiar la rezilierea contractului.

În plus, instanța de

apel nu precizează care este actul normativ care impune furnizorului de

servicii medicale obligația returnării biletelor de trimitere către medicii de

familie, după prestarea serviciilor medicale.

lipsa semnăturii unor asigurați, apelanta-pârâta a susținut că de pe anumite

bilete de trimitere ar lipsi semnătura asiguratului sau că există aceeași

semnătura pe un număr foarte mare de bilete de trimitere ori ca lipsește data

efectuării analizelor și că toate acestea ar ridica semne de întrebare cu

privire la efectuarea analizelor. Nici această susținere nu poate fi primită,

pentru că exista posibilitatea ca în cazul persoanelor în vârstă, greu

transportabile sau netransportabile (cu deosebire din mediul rural), a celor

aflate la mare depărtare de reședința de județ etc. recoltarea probelor

biologice să se facă în cabinetul medicului de familie sau chiar la domiciliu,

urmând ca rezultatul să fie comunicat medicului de familie în vederea

stabilirii diagnosticului. După efectuarea analizelor, buletinul de analize se

preda de către laborator, pe baza de borderou, medicului prescriptor.

Deși reclamanta a

arătat aspecte prin întâmpinare, iar partea adversă nu le-a contrazis

susținerile, instanța de apel nu a ținut seama de aceste realități. Toate

lipsurile de pe biletele de trimitere au fost puse în seama subscrisei,

indiferent de motivele completării necorespunzătoare a acestor bilete.

În legătură cu

referirea la raportul Corpului de control al C.N.A.S. din anul 2007, recurenta

arată că acest raport a fost contestat de ea, litigiul fiind în curs. Firesc ar

fi fost ca instanța de apel să se refere doar la raportul Corpului de control

al CNAS din anul 2009 întocmit la solicitarea instanței de judecată. În cadrul

acestui raport s-a reținut, în primul rând, faptul că toate serviciile medicale

au fost prestate de reclamantă, chiar dacă unele bilete de trimitere nu au fost

în mod corect completate. Instanța de apel nu a făcut nicio referire la faptul

ca serviciile au fost efectuate, deși probatoriul din apel s-a concentrat pe

acest aspect.

În privința modului

de completare a biletelor de trimitere, recurenta arată că în perioada

decembrie 2006 - februarie 2007 s-a purtat o corespondență între ea și pârâtă,

pe care o va depune în fața instanței de recurs și din care rezultă că o culpa

însemnată în necompletarea sau completarea unor rubrici din biletele de

trimitere revine chiar pârâtei.

Recurenta reclamantă

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea apelului

declarat de pârâră împotriva sentinței.

C.A.S. Argeș, critică decizia tot în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ.,

susținând că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile legale speciale

aplicabile în speță și nici pe cele ale art. 969 și urm. C. civ.

În esență, curtea de

apel reține că valoarea contractului este una orientativă având în vedere

dispozițiile art. 17 alin. (2) al acestuia, în conformitate cu care valoarea

contractului poate fi majorată prin acte adiționale, text din care, prin

coroborarea cu art. 6 lit. h), instanța trage concluzia ca C.A.S. Argeș

obligația de a deconta analizele efectuate în totalitatea lor.

Concluzia instanței

de apel este nelegală, deoarece contractul nr. A038/P/2006 de furnizare de

servicii medicale în asistența medicală de specialitate în ambulatoriu pentru

specialitățile paraclinice modificat în condițiile Cap. XII art. 17 alin. (1)

din contract prin Actul adițional A38P2/2006 este supus următoarelor dispoziții

legale:

- H.G. nr. 52/2005

privind aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței

medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2005 prelungit

prin H.G. nr. 374/2006; H.G. nr. 706/2006;

- Ordinul comun al

M.S.P./C.N.A.S. nr. 681/243/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale

în sistemul asigurărilor de sănătate;

- Ordinul comun al

M.S.P./C.N.A.S. nr. 1781/558/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale

în cadrul sistemului de asigurări de sănătate pentru anul 2007;

- H.G. nr. 1842/2006

aprobarea Contractului cadru privind condițiile acordării asistenței medicale

în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Actele normative în

baza cărora se stabilește valoarea unui contract ce urmează a fi încheiat între

un furnizor de servicii medicale și o C.A.S. sunt:

- Ordinul MSP/CNAS

nr. 56/45/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

contractului cadru;

- Ordinul nr. 408/160

din 12 aprilie 2006 pentru modificarea și completarea OMS nr. 56/45/2005

- Ordinul nr. 411/158

din 14 aprilie 2006 privind aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de

servicii medicale paraclinice, laboratoare de analize medicale precum și

metodologiei de evaluare a furnizorilor de investigații medicale;

- Ordinul nr. 412/159

din 14 aprilie 2006 pentru aprobarea criteriilor de selecție a furnizorilor de

investigații medicale - paraclinice - radiologie și imagistică medicală, precum

și a metodologiei de evaluare a furnizorilor de investigații medicale

paraclinice - radiologie și imagistică medicală.

Orice interpretare a

clauzelor contractuale este subordonată și urmează a se realiza numai prin

raportare la dispozițiile legale care reglementează raporturile dintre casele

de asigurări și furnizorii de servicii medicale.

În acest sens,

trebuie observat încă de la început că voința internă și reală a părților la

încheierea contractului este subordonată prevederilor legale, iar drepturile și

obligațiile lor sunt stabilite prin acte normative de la care acestea nu pot

deroga, în principal, fiind vorba de obligații legale (stabilite prin acte

normative) și, în subsidiar, de unele convenționale.

Din motivarea

hotărârii atacate rezultă că instanța de apel face o interpretare și o aplicare

greșită a legii și nu are în vedere dispozițiile legale invocate de către CAS

Argeș.

În ceea ce privește

contractul A038/P/2006 acesta trebuie să respecte legislația aplicabilă în

materie, interpretarea contractului urmând a se face numai prin raportare la

aceste dispoziții imperative.

Curtea de apel arată

că valoarea stabilită prin contract este una orientativă și, pentru a ajunge la

această concluzie, are în vedere dispozițiile art. 6 lit. h) și art. 17 alin.

(2) din contract, în conformitate cu care "valoarea contractului poate fi

majorata prin acte adiționale".

Obligațiile pe care

C.A.S. Argeș și le poate asuma prin încheierea unui astfel de contract sunt

strict prevăzute de dispozițiile legale speciale, astfel că voința internă a

părții este limitată prin aceste acte normative.

Valoarea unui astfel

de contract, astfel cum este ea stabilită la încheierea contractului, rezultă

din aplicarea unei metodologii prevăzute de Ordinul comun MSP/CNAS nr.

56/45/2005 cu modificările și completările ulterioare care, în Anexa 11 și

Anexa 11/1 stabilește criteriile privind repartizarea sumelor și defalcarea

numărului de investigații paraclinice, radiologie și imagistică medicală.

Aceste criterii se aplică fiecărui furnizor de servicii medicale care dorește

să intre în relații contractuale cu C.A.S. și pentru fiecare criteriu în parte

se acordă un punctaj.

Aceeași precizare

expresă este dată de dispozițiile Ordinului nr. 408/160 din 12 aprilie 2006

care în art. 6 arată "valoarea actului adițional al contractul inițial se

stabilește avându-se în vedere criteriile de contractare a sumelor

inițiale".

În lumina

dispozițiilor legale invocate mai sus rezultă că valoarea de contract astfel

cum este ea stabilită prin contractul nr. A038/P/2006 în cuantum de

1.597.313,45 RON este o valoare fixă, atât timp cât a fost stabilită prin

aplicarea unei metodologii legale, imperative și anterioare încheierii

contractului.

Reclamanta nu putea

dobândi o valoare mai mare de contract deoarece, în urma aplicării punctajului

obținut, a rezultat valoarea înscrisă în contract.

Nu a existat o

contestare legală de către reclamantă a punctajului obținut în urma aplicării

criteriilor, punctaj care a stat la baza valorii contractului nr. A038/P/2006.

Instanța de apel,

analizând art. 8 alin. (1) din contract, face trimitere la dispozițiile art. 17

alin. (2) și trage concluzia că valoarea contractului este una orientativă.

Aceasta interpretare a contractului este eronată și încalcă prevederile legale.

Cele două articole

trebuie interpretate și aplicate în mod separat, deoarece în legislație sunt

reglementate în mod distinct, fiind vorba surse de finanțare distincte.

Art. 8 alin. (2) din

contractul nr. A038/P/2006 prevede "numărul negociat de servicii este

orientativ cu obligația încadrării în valoarea de contract".

Din cuprinsul

textelor legale incidente rezultă în mod expres obligația furnizorului de

servicii medicale - obligație legală - de a efectua un număr de analize

medicale astfel încât să se încadreze în valoarea de contract defalcată pe

trimestre și luni.

Obligația legală este

transpusă și în cuprinsul contractului A038/P/2006 ca obligație contractuală,

furnizorul urmând să respecte valoarea contractului, astfel cum rezultă din

Capitolul VI art. 8 alin. (2), caz în care se aplică dispozițiile art. 969 C.

civ. conform cărora "convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante".

Părțile, trebuie să

respecte contractul în aceleași condiții ca și legea.

Interpretarea dată de

către instanța de apel contractului, în sensul că acesta are o valoare

orientativă datorită împrejurării că poate fi majorată prin acte adiționale,

încalcă atât dispozițiile legale, cât și pe cele contractuale.

În conformitate cu

art. 17 alin. (2) din contract, valoarea contractului poate fi majorată prin

acte adiționale după caz, în condițiile aplicării art. 33 din Legea nr.

511/2004, deci doar în condițiile în care există o suplimentare de fonduri de

la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Fondurile utilizate

de casele de asigurări de sănătate sunt primite de la Bugetul CNAS și

reprezintă bani publici administrați în condițiile legii bugetului de stat.

Prevederile art. 6

alin. (2) Anexa 9 din Ordinul comun MSP/CNAS 681/243/2006 arată că "pentru

situații de urgență ce pot apărea în derularea contractelor încheiate cu

furnizorii de servicii medicale paraclinice, casele de asigurări de sănătate

analizează aceste situații și, cu avizul Casei Naționale de Asigurări de

Sănătate, la solicitarea acestora, vor încheia cu furnizorii de servicii

medicale paraclinice un act adițional de suplimentare a valorii contractate,

utilizând sume neconsumate de către alți furnizori de servicii paraclinice

și/sau diferența de 10% din suma prevăzută pentru servicii medicale paraclinice

ce nu a fost contractată, cu încadrarea în limita fondului aprobat cu această

destinație".

Acest text se aplică

numai pentru situațiile de urgență și vizează două categorii de sume:

neutilizarea în totalitate a sumelor alocate de către un alt furnizor, și

reprezintă sume neconsumate, și procentul de 10% de urgență reținut din buget

la momentul contractării, pentru anumite situații de urgență în condițiile art.

6 alin. (1) din același act normativ". La acestea se adaugă eventualele

rectificări de buget pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate realizate

de la bugetul consolidat al statului.

Recurenta susține că

prin actele depuse la dosar a făcut dovada executării în totalitate a

obligațiilor asumate prin contract, referindu-se în concret la angajamentele de

plată și facturile depuse, în onorarea obligațiilor inițiale, dar și a celor

rezultate din actele adiționale, dar în limita valorii contractate și a

biletelor de trimitere valabil întocmite.

În ceea ce privește

facturarea de către reclamantă a contravalorii unor servicii peste valoarea

contractată, aceasta a încălcat atât contractul, cât și dispozițiile art. 969

C. civ. precum și prevederile art. 6 Anexa 8 din Ordinul nr. 1781/CV/2006, act

normativ aplicabil începând cu data de 1 ianuarie 2007 Actului adițional încheiat.

Astfel, art. 6 alin.

(2) din Ordinul nr. 1781/CV/2006 prevede: "Numărul investigaților

paraclinice negociat este orientativ, existând obligația încadrării în valoarea

totală a contractului/a actului adițional defalcată pe trimestre și luni.

În cauză sunt

aplicabile și dispozițiile art. 6 alin. (6) Anexa 8 din Ordinul nr. 1781/2006

care prevăd:

"În situații

justificate furnizorii de servicii medicale paraclinice, analize medicale de

laborator, respectiv investigații medicale paraclinice de radiologie și

imagistică medicală pot efectua servicii medicale paraclinice peste valoarea

lunară de contract/act adițional, în limita a maxim 5%, cu condiția ca această

depășire să influențeze corespunzător în sensul diminuării valorii de

contract/act adițional a lunii următoare cu încadrarea în valoarea contractată

pentru anul respectiv".

Textul de lege

prevede o dublă limitare în ceea ce privește depășirea valorii prevăzute în

Actul adițional: este admisibilă numai în situații justificate, iar această

depășire de maxim 5%, dacă se produce, va influența în mod corespunzător

valoarea contractului sau a actului adițional prin diminuarea acestuia cu

procentul de 5 % pentru luna următoare.

Or, se poate observa

că suma solicitată de către reclamantă reprezintă o depășire de peste 60% .

În ceea ce privește

interpretarea contractului în funcție de voința reală a părților, aceasta

interpretare nu se poate face decât prin raportare la dispozițiile legale

imperative aplicabile în materie, dispoziții care reprezintă norme speciale,

fiind edictate de către legiuitor pentru reglementarea raporturilor

contractuale între casa și furnizorul de servicii medicale.

În cauză sunt

aplicabile și dispozițiile art. 983 C. civ., în sensul că o convenție se

interpretează în favoarea celui ce se obligă. Cu alte cuvinte obligația de

plată asumată de către pârâtă este limitată la valoarea stabilită în mod expres

prin contract.

Instanța face o

interpretare greșită și a dispozițiilor contractuale care reglementează listele

de așteptare - art. 7 lit. r) din contract, care prevede în sarcina

furnizorului obligația "să întocmească listele de așteptare pentru

serviciile medicale programabile", articol care se coroborează cu

dispozițiile art. 27 alin. (1) din contract: "în cazul în care cererea de

investigații paraclinice conduce la depășirea valorii unei luni din valoarea

contractului, furnizorii de investigații paraclinice întocmesc liste de

așteptare".

Acest articol

contractual reflectă obligația impusă furnizorului de servicii medicale de

către dispozițiile legale, și anume art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 681/2006

în care se arată:

"Pentru servicii

medicale paraclinice programabile furnizorii întocmesc liste de

așteptare", precum și art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 81/2006 al

Ministerului Sănătății Publice conține aceeași prev