ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2111/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 martie 2007 reclamanta SC C.M.M. SRL cheamă în judecată pe pârâta C.A.S. Argeș solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea pârâtei-debitoare la plata sumei de 618.468,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 și nedecontată.

Prin cererea depusă la 19 aprilie 2007 reclamanta modifică obiectul acțiunii inițiale în sensul că solicită obligarea pârâtei la achitarea debitului pe calea acțiunii în pretenții contractuale potrivit dreptului comun, iar prin completarea acțiunii din 25 mai 2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei și la plata sumei de 50.000 lei reprezentând penalități de întârziere în raport de data scadentă a facturilor emise pentru lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007. Prin întâmpinare pârâta invocă excepția necompetenței materiale a instanței față de dispozițiile art. 20 din contractul încheiat cu reclamanta în temeiul H.G. nr. 52/2006 pentru aprobarea Contractului - cadru privind condițiile acordări asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, respectiv al H.G.

nr. 374/2006 privind prelungirea aplicării H.G. nr. 52/2006, al H.G. nr. 706/2006 și al Ordinului nr. 681/243 din 13 iunie 2006 emis de M.S.P. și președintele C.N.A.S., precum și față de dispozițiile art. 159 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 343 4 C. proc. civ. ca și față de dispozițiile art. 298-300 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, pârâta invocând, de asemenea, și dispozițiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Prin sentința comercială nr. 711/C din 21 iulie 2007 Tribunalul Comercial Argeș admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de pretenții contractuale suma de 767.385,16 lei și suma de 50.000 lei penalități de întârziere, cu 15.107 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și respinge cererea de disjungere formulată de pârâtă cu privire la cererea pentru contravaloarea unei facturi emise de reclamantă pentru anul 2007. Reține instanța - pentru a decide astfel - că potrivit art. 6 lit. c) și h) din contractul din 17 mai 2006, având ca obiect furnizarea serviciilor de asistență medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile paraclinice conform contractului - cadru, pârâta s-a obligat să deconteze la termenele prevăzute contravaloarea serviciilor contractate, efectuate și raportate pe baza facturilor și a desfășurătoarelor privind activitatea realizată și, de asemeni, să deconteze furnizorilor de servicii medicale paraclinice întreaga activitate desfășurată pentru asigurați, indiferent de C.A.S.

la care este luat în evidență asiguratul, acceptarea punctului de vedere al pârâtei de a se deconta serviciile prestate numai în limita contractuală angajată conducând la o limitare a asiguraților pe furnizor de servicii medicale, precum și o încălcare gravă a drepturilor asiguraților de a beneficia de serviciile medicale din pachetul de bază, drepturi garantate de Legea nr. 95/2006, din interpretarea contractului dintre părți și dispozițiile legale evocate rezultând că pârâta are obligația legală de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate.

Prin Decizia nr. 4/Ap din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, investită în urma strămutării cauzei de la Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 3608 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Brașov, secția civilă, reținând, în acest sens, că prestarea de servicii medicale către populație nu este o intreprindere de furnitură în sensul art. 3 pct. 5 C. com., întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială și nu fac un act de comerț, nefiind incidente deci dispozițiile C. com., natura civilă a relațiilor dintre C.A.S.

și furnizorii de servicii medicale rezultând expres din dispozițiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, lege specială în raport și de dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007 care definesc și contractul comercial, neincidente în speță. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și arătând, în fundamentarea recursului său, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în condițiile în care recurenta este o societate comercială și conform art. 56 C. com. contractele încheiate de ea urmează a fi supuse legii comerciale, fiind incidente și dispozițiile art. 4 C. com.

coroborate cu ale art. 3, 7 C. com. și art. 945 C. com., dispozițiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 urmărind doar să scoată contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate din sfera contractelor administrative, acestea putând fi calificate drept contracte de natură civilă dacă furnizorii de servicii medicale nu ar fi societăți comerciale, ci cabinete medicale individuale, asociate, grupate, ori societăți civile medicale. Recursul reclamantei recurente nu este fondat. Potrivit art. 4 C. com.

„sunt calificate ca fapte de comerț, pe lângă faptele obiective de comerț enumerate de art. 3 C. com., și celelalte contracte și obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”, or, potrivit art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, „relațiile dintre furnizorii de servicii medicale (medicamente și dispozitive medicale) și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract care se încheie anual”, fiind calificați ca furnizori de servicii medicale - conform art. 245 lit. c) din Legea nr. 95/2006 - pe lângă unitățile sanitare publice sau private și „alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale”, recurenta - societate comercială, deci comerciant conform art. 7 C. com.

- fiind o astfel de persoană juridică vizată de legea specială evocată. În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 56 C. com. care vizează ipoteza în care „un act este comercial numai pentru una dintre părți”, or în cauza de față și pentru societatea comercială recurentă actul este de natură civilă, ca și pentru cocontractanta sa. Astfel fiind, decizia recurată fiind legală și temeinică, pronunțată cu respectarea prevederilor legale în vigoare evocate, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta recurentă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M.M. SRL București împotriva Deciziei nr. 4/Ap din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 12 iunie 2008.