ÎCCJ, decizie (scj.ro #83277)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83277) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Litigii. Litigiile derivate din contractele de
furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate.
Natura civilă.
Prestarea de servicii
medicale către populație nu este o întreprindere de furnitură în sensul art.3
pct.5 Cod comercial, întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de
orice speculă comercială și nu fac un act de comerț, nefiind incidente deci
dispozițiile Codului comercial, natura civilă a relațiilor dintre casa de
asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale rezultând expres din
dispozițiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, lege specială în raport și de
dispozițiile OUG nr.119/2007 care definesc și contractul comercial,
neincidente
în speță.
(Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția comercială decizia nr. 2111 din 12 iunie 2008)
Prin cererea înregistrată la
6 martie 2007 reclamanta S.C. C.M.M. SRL cheamă în judecată pe pârâta C.A.S. a
Argeș solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună emiterea unei
ordonanțe care să conțină somarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând
contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 și
nedecontată.
Prin
cererea depusă la 19 aprilie 2007 reclamanta modifică obiectul acțiunii
inițiale în sensul că solicită obligarea pârâtei la achitarea debitului pe
calea acțiunii în pretenții contractuale potrivit dreptului comun, iar prin
completarea acțiunii din 25 mai 2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei și
la plata sumei reprezentând penalități de întârziere în raport de data scadentă
a facturilor emise pentru lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007.
Prin
sentința comercială nr.711/C din 21 iulie 2007 Tribunalul Comercial Argeș
admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma
cu titlu de pretenții contractuale și penalități de întârziere, cu 15.107 lei
cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și respinge cererea de disjungere
formulată de pârâtă cu privire la cererea pentru contravaloarea unei facturi
emise de reclamantă pentru anul 2007.
Prin
decizia nr.4/Ap din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel
Brașov-Secția
comercială, investită în urma strămutării cauzei de
la
Curtea
de Apel
Pitești-Secția
comercială și de
contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr.3608 din 9 noiembrie
2007
a
Înaltei Curți de Casație și
Justiție-Secția
comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de
fond pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță
Tribunalului
Brașov-Secția
civilă, reținând, în acest
sens, că
Împotriva deciziei de
mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut
de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, casarea deciziei
recurate
și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe
și arătând, în fundamentarea recursului său, că instanța de apel a făcut o
greșită aplicare a legii în condițiile în care recurenta este o societate
comercială și conform art.56 Cod comercial contractele încheiate de ea urmează
a fi supuse legii comerciale, fiind incidente și dispozițiile art.4 Cod
comercial coroborate cu ale art.3, 7 Cod comercial și art.945 Cod comercial,
dispozițiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006 urmărind doar să scoată
contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări
de sănătate din sfera contractelor administrative, acestea putând fi calificate
drept contracte de natură civilă dacă furnizorii de servicii medicale nu ar fi
societăți comerciale, ci cabinete medicale individuale, asociate, grupate, ori
societăți civile medicale.
Recursul
reclamantei recurente nu este fondat.
Potrivit
art.4 Cod comercial „sunt calificate ca fapte de comerț, pe lângă faptele
obiective de comerț enumerate de art.3 Cod comercial, și celelalte contracte și
obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul
nu rezultă din însuși actul”, or, potrivit art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006,
„relațiile dintre furnizorii de servicii medicale (medicamente și dispozitive
medicale) și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se
desfășoară pe bază de contract care se încheie anual”, fiind calificați ca
furnizori de servicii medicale – conform art.245
lit.c
din Legea nr.95/2006 - pe lângă unitățile sanitare publice sau private și „alte
persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale”, recurenta –
societate comercială, deci comerciant conform art.7 Cod comercial – fiind o
astfel de persoană juridică vizată de legea specială evocată. În speță nu sunt
incidente dispozițiile art.56 Cod comercial care vizează ipoteza în care „un
act este comercial numai pentru una dintre părți”, or în cauza de față și
pentru societatea comercială recurentă actul este de natură civilă, ca și
pentru cocontractanta sa.
Așa fiind,
Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă respinge recursul
ca nefondat.