ÎCCJ, decizie (scj.ro #83277)

Litigii. Litigiile derivate din contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate. Natura civilă. Prestarea de servicii medicale către populație nu este o întreprindere de furnitură în sensul art.3 pct.5 Cod comercial, întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială și nu fac un act de comerț, nefiind incidente deci dispozițiile Codului comercial, natura civilă a relațiilor dintre casa de asigurări de sănătate și furnizorii de servicii medicale rezultând expres din dispozițiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, lege specială în raport și de dispozițiile OUG nr.119/2007 care definesc și contractul comercial, neincidente în speță.

(Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr. 2111 din 12 iunie 2008) Prin cererea înregistrată la 6 martie 2007 reclamanta S.C. C.M.M. SRL cheamă în judecată pe pârâta C.A.S. a Argeș solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe care să conțină somarea pârâtei-debitoare la plata sumei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 și nedecontată.

Prin cererea depusă la 19 aprilie 2007 reclamanta modifică obiectul acțiunii inițiale în sensul că solicită obligarea pârâtei la achitarea debitului pe calea acțiunii în pretenții contractuale potrivit dreptului comun, iar prin completarea acțiunii din 25 mai 2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei și la plata sumei reprezentând penalități de întârziere în raport de data scadentă a facturilor emise pentru lunile decembrie 2006 și ianuarie 2007. Prin sentința comercială nr.711/C din 21 iulie 2007 Tribunalul Comercial Argeș admite acțiunea reclamantei și obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma cu titlu de pretenții contractuale și penalități de întârziere, cu 15.107 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei și respinge cererea de disjungere formulată de pârâtă cu privire la cererea pentru contravaloarea unei facturi emise de reclamantă pentru anul 2007. Prin decizia nr.4/Ap din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Brașov-Secția comercială, investită în urma strămutării cauzei de la Curtea de Apel Pitești-Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal prin încheierea nr.3608 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței instanței de fond pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Brașov-Secția civilă, reținând, în acest sens,

că Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și arătând, în fundamentarea recursului său, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în condițiile în care recurenta este o societate comercială și conform art.56 Cod comercial contractele încheiate de ea urmează a fi supuse legii comerciale, fiind incidente și dispozițiile art.4 Cod comercial coroborate cu ale art.3, 7 Cod comercial și art.945 Cod comercial, dispozițiile art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006 urmărind doar să scoată contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate din sfera contractelor administrative, acestea putând fi calificate drept contracte de natură civilă dacă furnizorii de servicii medicale nu ar fi societăți comerciale, ci cabinete medicale individuale, asociate, grupate, ori societăți civile medicale.

Recursul reclamantei recurente nu este fondat. Potrivit art.4 Cod comercial „sunt calificate ca fapte de comerț, pe lângă faptele obiective de comerț enumerate de art.3 Cod comercial, și celelalte contracte și obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul”, or, potrivit art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, „relațiile dintre furnizorii de servicii medicale (medicamente și dispozitive medicale) și casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară pe bază de contract care se încheie anual”, fiind calificați ca furnizori de servicii medicale – conform art.245 lit.c din Legea nr.95/2006 - pe lângă unitățile sanitare publice sau private și „alte persoane fizice și juridice care furnizează servicii medicale”, recurenta – societate comercială, deci comerciant conform art.7 Cod comercial – fiind o astfel de persoană juridică vizată de legea specială evocată.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art.56 Cod comercial care vizează ipoteza în care „un act este comercial numai pentru una dintre părți”, or în cauza de față și pentru societatea comercială recurentă actul este de natură civilă, ca și pentru cocontractanta sa. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.