ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 936/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 936/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de Apel București,
secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.M.M. SRL a chemat în
judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate și C.A.S. Argeș și a solicitat
anularea notificării din anul 2007 emisă de C.A.S. Argeș, a adresei din anul 2007
emisă de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea măsurii rezilierii de
drept a contractului de furnizare din anul 2007, menținerea valabilității contractului
și continuarea derulării acestuia.
Prin întâmpinarea depusă
la dosar C.A.S. Argeș a fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții
de Apel București.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.
2123 din 12 septembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de
Apel București și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei
Pitești.
În considerentele sentinței
au fost invocate prevederile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora
relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale
și casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă.
A mai fost invocat și
faptul că, în litigiile dintre aceleași părți privind contractul de servicii medicale,
instanțele judecătorești s-au pronunțat deja în sensul că litigiile sunt de natură
civilă și competența soluționării litigiilor aparține Judecătoriei Pitești.
Împotriva acestei sentinței
a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei
la Curtea de Apel București, ca fiind instanță competentă.
Primul motiv de recurs
invocat a fost acela că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor
art. 246 alin. (1) și (2) C. proc. civ. care prevăd că reclamantul poate să renunțe
oricând la judecată, fie verbal, în ședință, fie prin cerere scrisă și că renunțarea
la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel, iar reclamanta a
trimis prin poștă la Curtea de Apel București, cerere scrisă prin care a renunțat
la judecată la data de 6 august 2007, cerere primită la 7 august 2007, dar nu s-a
luat act de renunțare la judecată.
Al doilea motiv de recurs
invocat este acela că notificarea din 23 aprilie 2007 emisă de Casa Națională de
Sănătate către Casa Județeană de Sănătate are regimul juridic al unui act juridic
administrativ, astfel cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,
astfel cum a fost modificată și completată de Legea nr. 262/2007, iar faptul că
prin această notificare s-a dispus rezilierea contractului încheiat între reclamantă
și Casa Județeană de Sănătate nu schimbă natura juridică a actului administrativ.
Se consideră că notificările
din 23 aprilie 2007 și din 24 ianuarie 2007 sunt acte administrative emise de autoritățile
publice și competența de soluționare aparține Curții de Apel, ca instanță de contencios
administrativ și nu Judecătoriei Pitești.
Se impune că, dacă se
aprecia că numai capetele 2 și 3 din cererea de chemare în judecată sunt de natură
civilă, să fie disjunse și trimise la Tribunalul Argeș, secția comercială.
Au fost depuse la dosar
o serie de hotărâri judecătorești referitoare la litigiile dintre aceleași părți.
După examinarea motivelor
de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză și ținând seama de susținerile
reclamantei potrivit cărora renunță la primul motiv de recurs ce viza aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul
declarat pentru următoarele considerente:
Între reclamanta SC C.M.M.
SRL și C.A.S. a fost încheiat contractul de furnizare din anul 2007 de servicii
medicale în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialitățile
paraclinice, iar litigiul în prezenta cauză vizează anularea măsurii de reziliere,
notificată de C.A.S. Argeș în baza unei adrese emise de Casa Națională de
Asigurări de Sănătate și menținerea valabilității contractului și continuarea derulării
acestuia.
S-a solicitat anularea
atât a notificării emise de C.A.S. Argeș, cât și adresei emise de Casa
Națională de Asigurări de Sănătate, dar și anularea măsurii de reziliere.
Soluția pronunțată de
instanța de fond este legală și pronunțată în conformitate cu prevederile art. 246
alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății potrivit cărora
relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale
și casele de asigurări de sănătate sunt de natură civilă, se stabilesc și se desfășoară
pe bază de contract care se încheie anual.
Prin acest text s-a instituit
o normă specială față de prevederile Legii nr. 554/2004 care, în art. 1 alin.
(2) lit. c) prevede că sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate
de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
Dispozițiile art. 246
alin. (1) din Legea nr. 95/2006 prevăd natura civilă a relațiilor privind furnizarea
de servicii medicale, relații între furnizori și casele de asigurări de sănătate.
Nu pot fi reținute susținerile
din recurs potrivit cărora, în cazul declinării, se impune ca aceasta să fie făcută
în favoarea Tribunalului Argeș, secția comercială, pentru că, chiar dacă, în sensul
larg al noțiunii, dreptul comercial este o ramură a dreptului civil, nu se poate
pune semnul egalității între dreptul privat și dreptul civil.
Pentru că textul de lege
amintit face referire la „natura civilă” nu se poate interpreta că instanța competentă
ar putea fi secția comercială, dacă furnizorul de servicii medicale ar fi un comerciant
și aceasta pentru că, mai întâi, legea prevede clar natura civilă a relațiilor dintre
părți. În al doilea rând, dacă legea ar fi dorit să instituie competență alternativă,
ar fi indicat și natura comercială a relațiilor, în cazul în care furnizorul era
un comerciant, pentru că se știe că în materie de furnizare de servicii, potrivit
art. 15 din O.G. nr. 124/1998, pot fi prestate servicii medicale și de unitățile
medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înființează potrivit prevederilor
Legii nr. 31/1990.
Ori, dacă legea nu distinge,
nici cel care o interpretează nu poate să stabilească altceva decât ceea ce legea
prevede expres, în speță, natura civilă a relațiilor dintre furnizorii de servicii
medicale și casele de asigurări de sănătate.
Ar trebui remarcat și
faptul că reclamanta a avut înregistrate cereri pe rolul secției comerciale a Tribunalului
Argeș, în legătură cu același litigiu și care au fost declinate în favoarea Judecătoriei
Pitești.
Nu pot fi reținute susținerile
recurentei potrivit cărora notificarea din 23 aprilie 2007 emisă de C.A.S. și
din 24 ianuarie 2007 emisă de Casa Județeană de Sănătate Argeș ar avea caracterul
unui act administrativ pentru că acestea nu îndeplinesc cerințele stabilite de
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definește actul administrativ
ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate
publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau
a executării în concret a legii.
Așa cum am arătat anterior,
legea specială a stabilit că relațiile privind furnizarea de servicii medicale sunt
de natură civilă, care presupun poziția de egalitate a părților, iar actele emise
în legătură cu aceste contracte sunt și ele de natură civilă.
De altfel, în conformitate
cu art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței
competente să judece cererea principală.
De aceea, va fi respins
recursul declarat ca nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ.
După înregistrarea dosarului
la Judecătoria Pitești, în cazul în care se va mai impune, va putea fi analizată
excepția de litispendență invocată de C.A.S., mai ales că, odată cu concluziile
scrise a fost depusă copia sentinței nr. 111/F-C/21 decembrie 2007 pronunțată de
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul
nr. 606/46/2007, sentința care este definitivă dar nu și irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de SC C.M.M. SRL Pitești împotriva sentinței civile nr. 2123 din 12 septembrie 2007
a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 6 martie 2008.