ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 133/F din 8 noiembrie 2005,

rectificată prin încheierea din 13 decembrie 2005, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor, a admis cererea de intervenție formulată de

Asociația M.P., a dispus anularea Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr.

307 din 1 martie 2005 și a obligat pârâta, să emită un nou ordin, în care să

prevadă mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment și în altă

localitate; a dispus rectificarea înscrierilor efectuate la poziția 69 din

carnetul de muncă seria MPS nr. 519635, în sensul consemnării mutării pe

perioadă nedeterminată din luna februarie 2005; a obligat pârâta să plătească

reclamantului, despăgubiri reprezentând o indemnizație egală cu salariul de

bază net din luna februarie 2005; a obligat pârâta să plătească reclamantului,

suma de 2.909,12 lei noi, contravaloarea chiriei pe perioada 1 martie 2005 - 1

decembrie 2005; a obligat pârâta, să plătească reclamantului, suma de 548,20

lei noi, reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că reclamantul a

fost mutat în cadrul aceleiași autorități în altă localitate, iar potrivit art.

26 din O.U.G. nr. 92/2004, are dreptul la rambursarea costului transportului

pentru el și membrii familiei sale, precum și pentru bunurile din gospodăria

sa, la plata unei indemnizații egale cu salariul de bază net din ultima lună,

un concediu plătit de 5 zile lucrătoare în vederea mutării efective, astfel că

pretențiile sale sunt întemeiate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu și în

numele Autorității Naționale a Vămilor, susținând, în esență, că în speță nu

sunt îndeplinite condițiile legale pentru mutarea definitivă și reclamantul nu

poate beneficia de drepturile ce decurg din luarea acestei măsuri.

Astfel, recurenta a arătat că în

cazul reclamantului nu s-a produs o mutare definitivă în sensul art. 79 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999, republicată și că vechiul raport de muncă, privind

funcția de consilier juridic la Direcția Regională Vamală Brașov, a încetat prin incompatibilitatea rezultată din numirea într-o altă funcție publică.

A mai arătat recurenta că mutarea

definitivă în cadrul unui alt comportament presupune atât acordul

funcționarului, cât și acordul expres al conducătorului instituției publice,

iar acesta din urmă lipsește.

Pe de altă parte, numirea într-o

altă funcție publică a reclamantului s-a făcut pe o perioadă nedeterminată, și

nu pe una determinată, astfel că nu poate fi privită ca o măsură de modificare

a vechiului raport de muncă.

Recursul este nefondat.

Intimatul-reclamant M.A., care

îndeplinea funcția publică de consilier juridic la Direcția Regională Vamală Brașov, a fost numit prin Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr.

307 din 1 martie 2005, în funcția de manager public, începând cu data de 28

februarie 2005, urmând a-și desfășura activitatea sub directa coordonare a

directorului Direcției Supraveghere Vamală din cadrul Autorității Naționale a

Vămilor.

În speță, cum corect a reținut

instanța de fond, este evident că reclamantul a fost mutat în cadrul aceleiași

autorități, în altă localitate.

De altfel, intenția pârâtei rezultă

fără echivoc din mențiunea făcută în Registrul special, și anume, „mutat

definitiv la Autoritatea Națională a Vămilor București, conform Ordinului Autorității

Naționale a Vămilor nr. 307 din 1 martie 2005”.

În conformitate cu dispozițiile art.

75 lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, modificarea raportului de

serviciu are loc prin mutarea în cadrul altui compartiment al autorității sau

instituției publice, iar în art. 79 alin. (2) din aceeași lege se arată că

mutarea definitivă în cadrul altui compartiment se aprobă, cu acordul scris al

funcționarului public, de către conducătorul autorității sau instituției

publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public.

Din analiza actelor existente la

dosar se constată că, în cazul reclamantului a avut loc o modificare a

raportului de serviciu, în condițiile textelor citate și în consecință, prima

instanță a reținut corect că acesta trebuie să beneficieze de drepturile

prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și

de art. 3 din O.U.G. nr. 80/2001, aprobată prin Legea nr. 181/2005.

Față de cele ce preced, recursul

este nefondat și, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu și în numele Autorității

Naționale a Vămilor, împotriva sentinței nr. 133/F din 8 noiembrie 2005, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 aprilie 2006.