ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.03.2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2009

HOTĂRÂRE
06.03.2009
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul SC B.A. SRL Negrești Oaș a solicitat prin

acțiune obligarea pârâtei SC E. SA, sucursala I.S.E.E.M.S. SA București, la

plata sumei de 358.393,24 lei contravaloare prestații neachitate pentru

lucrările de vopsitorie efectuate la tronsonul II Domnești Mașini Grele, la stâlpii

88 A – 101, motivând că în calitate de executant a efectuat lucrări conform

prevederilor contractuale și că pârâta în calitate de beneficiară deși a recepționat

lucrarea nu a achitat suma datorată cu titlu de cost al lucrărilor.

Litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul

București, secția comercială, care prin sentința nr. 8421 din 20 iunie 2007 a

respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de

pârâtă și ca nefondată acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtă împotriva SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA București.

Pentru pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a avut

în vedere probele administrate în cauză în baza cărora a ajuns la concluzia că

lucrările pentru care reclamanta solicită plata contravalorii lor nu sunt incluse

în contractul încheiat între reclamantă și pârâtă, în comanda dată de chemata

în garanție sau în fișa de achiziție.

Citând dispozițiile art. 977, art. 984 și art. 962 C. civ.

tribunalul a conchis că lucrările la stâlpii indicați de reclamantă nu fac

obiectul contractului în discuție, că au fost executate lucrările anterior

încheierii convenției și că din probatoriul administrat nu rezultă că părțile

ar fi înțeles să contracteze și efectuarea acestor lucrări.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel București care

prin decizia nr. 621 pronunțată la data de 17 decembrie 2007 a respins apelul reclamantei

SC B.A. SRL și a reținut că din cuprinsul contractului nr. 2184 din 16

noiembrie 2004 nu rezultă că stâlpii 88A - 101 fac parte din obiectul acestuia.

Procesele verbale nr. 44-48 /2004 invocate drept probe în susținerea apelului au

fost înlăturate de Curte pe considerentul că erau anterioare datei încheierii

contractului nr. 2148/2004 și, mai mult, că lucrările nu au fost indicate în

comanda pe care a făcut-o beneficiarul final care este proprietarul rețelei de

stâlpi și nici nu au fost cuprinse în fișa de achiziție sau în actul adițional

așa cum prevăd dispozițiile art. 13.4 din contract.

Împotriva deciziei nr. 621 din 17 decembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, a declarat recurs,

reclamanta SC B.A. SRL în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. După

analiza criticilor aduse deciziei, Înalta Curte a ajuns la concluzia că sunt

îndeplinite cerințele pentru modificarea hotărârilor anterior pronunțate în

cauză întrucât lucrările de vopsitorie au fost executate la un număr mai mare

de stâlpi așa cum a recunoscut pârâta prin răspunsurile date la interogatoriu

cât și prin întâmpinarea din recurs (filele 16 – 19). A mai reținut instanța de

recurs că și procesul verbal întocmit la terminarea lucrărilor confirmă

execuția lucrărilor de vopsitorie la linia LEA Tronson II Domnești Mașini Grele

și Jilava Mașini Grele 102 bis – 130 pentru 6 stâlpi deși în contract figurau

numai 4 stâlpi.

În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

recursul a fost admis, a fost modificată decizia nr. 621 din 17 decembrie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, și în fond a fost

schimbată în tot sentința Tribunalului București nr. 8421 din 20 iunie 2007 în

sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la plata sumei de 358.393,24

lei cu titlu de preț precum și la plata sumei de 10.273,45 lei cheltuieli de

judecată. Prin aceeași decizie s-a admis și cererea de chemare în garanție iar

SC F.D.F.E.E.E.M.S. SA București a fost obligată să-i plătească pârâtei suma de

358.393,24 lei cu titlu de preț și 10.273,45 lei cheltuieli de judecată către

pârâta SC E. SA, sucursala I.S.E.E.M.S. SA București. Pârâta și chemata în

garanție au mai fost obligate și la plata cheltuielilor de judecată în apel și

recurs.

Împotriva deciziei nr. 2172 din 12 iunie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de

revizuire chemata în garanție SC F.D.F.E.E. „E.M.S.”, devenită E.D.M. SA,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1-2 C. proc. civ. În

argumentarea cererii, revizuienta a susținut că decizia Înaltei Curți este

netemeinică și nelegală întrucât s-au încălcat prevederile art. 942, art. 970, art.

977-984 C. civ. Potrivit revizuientei încheierea contractului presupunea

realizarea acordului de voință al părților asupra clauzelor contractuale,

astfel că instanța era ținută să analizeze pretențiile invocate sub toate

aspectele pornind de la data încheierii contractului și de la obiectul său. În

raport de aceste precizări teoretice, autoarea a considerat că reclamanta SC

B.A. SRL nu putea efectua lucrările înainte de încheierea contractului, cu atât

mai mult cu cât procedura de achiziție publică prevăzută de O.U.G. nr. 60/2001

instituia prin art. 51 și art. 71 o serie de obligații în sarcina autorității

contractante. În condițiile în care, procedura de atribuire a contractului de

achiziție publică a fost demarată la data de 27 octombrie 2004, revizuienta a

considerat că instanța de recurs a apreciat în mod greșit că lucrările pretinse

de reclamantă au făcut obiectul contractului.

Întrucât numai 15 stâlpi au format obiectul

contractului a considerat că reclamanta nu putea pretinde decât plata acelei

prestații și nu cum greșit a reținut instanța de recurs. Concluzia instanței de

recurs, în opinia revizuientei, a nesocotit faptul că relațiile contractuale nu

au fost stabilite în forma simplificată prevăzută de art. 36 C. com., ci în

urma aplicării procedurii cererii de ofertă, în care intimata reclamantă era

ținută să execute numai prestațiile care au făcut obiectul convenției. De

asemenea a arătat că instanța de recurs, după ce a reținut că prestațiile care

au făcut obiectul contractului nr. 2184/2004 au fost achitate integral de SC

F.D.F.E.E. E. M.S. SA, reține că s-au interpretat greșit clauzele contractuale

deși sumele solicitate prin acțiune pentru care pârâta a chemat-o în garanție

sunt întemeiate pe niște procese verbale nesemnate și neștampilate de către

reprezentanții societăților implicate, prestațiile fiind efectuate anterior

încheierii contractului și anterior demarării procedurii de achiziție publică,

lucru inadmisibil din punct de vedere legal. În fine, revizuienta a mai arătat

că întreaga motivare a instanței de recurs se sprijină pe contractul nr. 2184

din 16 noiembrie 2004 și că instanța a omis să facă referire la procesele

verbale care sunt nesemnate și sunt anterioare încheierii contractului.

Pentru aceste motive, revizuienta s-a

considerat îndreptățită să solicite schimbarea în tot a hotărârii în sensul respingerii

cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție ca

neîntemeiată.

Cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.

Înainte de a examina cererea, se impun câteva

precizări în legătură cu reglementarea revizuirii din punct de vedere

procedural care se regăsește în prevederile art. 322 - 328 C. proc. civ., sub

titlul căilor extraordinare de atac. Din dispozițiile respective rezultă că

revizuirea este cale extraordinară de atac, de retractare, care cu excepția

unei situații, se adresează instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Prin intermediul acestei căi de atac extraordinare se

poate cere instanței să retracteze hotărârea pe care a pronunțat-o numai pentru

motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ. Prin

urmare, prin revizuire nu s-a urmărit, din punct de vedere procedural, ca

părțile să aibă deschisă calea recursului la recurs.

Revenind la cererea de revizuire formulată de chemata

în garanție în lumina precizărilor de mai sus se constată că aceasta a fost

întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ., motive care sunt

intrinseci deciziei pronunțată de instanța de recurs.

Astfel, motivul prevăzut de art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., poate fi invocat dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții

potrivnice care nu se pot aduce la îndeplinire. Din formularea acestui motiv

rezultă că scopul său este ca pe această cale să se înlăture elementele

contradictorii din dispozitivul deciziei pentru ca punerea în executare să fie

posibilă.

Raportând cerința textului redat mai sus la motivele

de revizuire se constată că, în realitate, revizuienta a criticat fondul

litigiului fără nicio referire la dispozițiile potrivnice din dispozitivul

deciziei a cărei revizuire s-a cerut. Acest motiv astfel cum a fost argumentat nu

poate fi reținut pentru analiza cererii de revizuire și cu atât mai puțin în

cazul în care se face referire la considerentele deciziei din recurs pe care o

critică sub cuvânt că există o contradicție între soluție și apărările care au

fost formulate în cauză de revizuientă. Reluarea apărărilor din recurs în argumentarea

cererii de revizuire, nu va fi primit ca motiv de revizuire care se încadrează

în prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv evocat, art. 322 pct. 2 C.

proc. civ., nu a fost motivat în conformitate cu cerințele acestor prevederi,

revizuienta mulțumindu-se să redea situația de fapt și să reanalizeze probele

aflate la dosar conform cu susținerile care au fost făcute în fața instanțelor

anterioare în calitatea sa de chemată în garanție.

Dispozițiile art. 322 alin. (2) C. proc. civ. pot fi

invocate numai când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au

cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât

s-a cerut. Din conținutul acestor dispoziții se poate observa că acestea

vizează limitele judecății sub aspectul obiectului dedus judecății așa cum au

fost determinate concret în cererea de chemare în garanție și în temeiurile

acesteia potrivit cu mijloacele de apărare pe care le-a pus în discuție, în

alți termeni, revizuienta.

Observând obiectul cererii de chemare în judecată și

al cererii de chemare în garanție se poate constata că s-a cerut prețul

prestațiilor neachitate, iar instanța a acordat ce s-a cerut în baza

principiului disponibilității, după ce au fost examinate raporturile juridice

dintre părțile în proces și probele administrate în cauză a căror concludență se

cere a fi rediscutată prin decizia a cărei revizuire s-a solicitat.

Rezultă că circumstanțele legale impuse de natura

litigiului, au fost respectate și că instanța de recurs s-a pronunțat pe

motivele de nelegalitate cu care a fost investită legal. Faptul că soluția la

care s-a ajuns este contrară opiniei și apărărilor chematei în garanție așa cum

au fost expuse în cererea de revizuire nu satisface cerința motivului prevăzut

de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Sintetizând argumentele de mai sus se va reține că

cererea de revizuire nu a fost motivată în conformitate cu dispozițiile art. 322

pct. 1 și 2 C. proc. civ. care au fost invocate, că această cerere nu are

caracter devolutiv pentru a se trece la reanalizarea fondului litigiului a

apărărilor și probelor care au stat la baza hotărârilor anterior pronunțate

independent de motivele evocate, în condițiile în care limitele analizei

cererii de revizuire sunt stabilite de prevederile art. 322 pct. 1 și 2 C.

proc. civ. În fine, prin motivele invocate în cererea de revizuire s-a urmărit

să se repună în discuție temeiurile și mijloacele de apărare și nu dispozitivul

sau inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății în baza

principiului disponibilității și ceea ce instanța a hotărât, dincolo de

limitele investirii.

Așa fiind, cererea de revizuire va fi respinsă

conform dispozitivului.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta

SC E.D.M. SA BUCUREȘTI (fosta SC F.D.F.E.E. E. M.S. SA) împotriva deciziei nr.

2112 din 12 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-12
0,98
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2112/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC B.A. SRL Negrești Oaș prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtei SC E. SA, sucursala I.S.E.E.M.S. SA București, la plata sumei
ÎCCJ 2010-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3822/2010
t, se constată că recursul este nefondat. Este de necontestat că între părți a fost încheiat contractul de lucrări din 22 mai 2007 având ca obiect „reparații și protecție pe exteriorul coșului de tiraj, la turnul de răcire nr. 3”. La art. 2
ÎCCJ 2008-05-14
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1631/2008
astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta SC E.O. SA NEGREȘTI OAȘ în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu motivarea că reclamanta nu a emis factura fiscală cu privire la contravaloarea lucrărilor conform dispozițiilor contractuale
ÎCCJ 2010-10-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3140/2010
nu au fost corespunzătoare, aspect care rezultă din depoziția martorului diriginte de șantier și a expertizei extrajudiciare, ceea ce înseamnă că reclamanții puteau pretinde numai contravaloarea remedierilor necesare. Cu privire la contrava
ÎCCJ 2009-11-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3120/2009
neachitate a fost redusă la suma de 48.858,431 lei cu penalități la același nivel potrivit Legii nr. 496/2002. Cererea reconvențională a fost respinsă, ca nefondată, pârâta nedovedind cu documente faptul că e pus la dispoziția reclamantei m
Sursă