ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5.931 din 26

octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5372/100/2009 al Tribunalului

Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL Baia

Mare, împotriva pârâtei SC B.G. SRL Galați și, în consecință, a fost obligată

pârâta să plătească reclamantei 83.268,74 RON reprezentând despăgubiri, cu

dobândă legală calculată începând cu 9 septembrie 2009 și până la data plății

efective, precum și cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 15.155 RON.

S-a admis în parte și

cererea formulată de pârâta SC B.G. SRL Galați privind chemarea în garanție a

SC P. SRL Galați și, în consecință, a fost obligată chemata în garanție să

plătească pârâtei SC B.G. SRL suma de 83.268,74 RON despăgubiri, cu dobândă

legală calculată începând cu 9 septembrie 2009 și până la data plății efective.

A fost obligată chemata în garanție SC P. SRL Galați să plătească pârâtei SC

B.G. SRL Galați cheltuieli de judecată în cuantum de 20.155 RON.

S-a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare, în

contradictoriu cu pârâta SC A. SRL cu sediul procesual ales în Baia Mare Bd. I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că este incontestabil faptul că în

ziua de 30 martie 2009, autoturismele ce se aflau în incinta SC F.M. SRL Baia

Mare și imobilul în natură clădire sediu au fost stropite cu vopsea galbenă ce

provenea din curtea pârâtei SC A. SRL Galați, unde se vopsea un pod rulant.

Cât privește valoarea

prejudiciului, acesta a fost stabilit prin expertizele efectuate în cauză de

ing. P.I. și B.Z. Din concluziile expertului P.I. confirmate de expertul parte

M.T. desemnat de pârâta SC B.G. SRL Galați, rezultă că pentru un număr de 12

autoturisme s-au executat remedierile și au fost predate beneficiarului, valoarea

acestora fiind de 18.120,74 RON suportată integral de reclamanta SC F.M. SRL

Baia Mare.

Potrivit celor

consemnate în aceeași expertiză, pentru un număr de 13 autoturisme s-au

întocmit deconturi estimative în valoare de 45.970,49 RON, autoturisme care au

fost înstrăinate (vândute, returnate, etc.) și la care în opinia experților nu

au fost executate lucrările menționate în devizele estimative, iar pentru un

număr de 11 autoturisme s-au întocmit deconturi estimative în valoare de

23.092,58 RON, autoturisme care la data efectuării expertizei existau faptic și

la care în opinia experților lucrările menționate în devizele estimative

prezintă o probabilitate scăzută de a fi executate.

Referitor la

prejudiciul cauzat halei ce este alcătuită dintr-o structură metalică,

expertiza în construcții efectuată de ing. B.Z. a constatat că panourile

Kinspan KS 1000 SF având culoarea RAL 7018 au în suprafața lor în mod discret

unele picături de vopsea galbenă, acestea pot fi văzute în anexa nr. 2, pozele

6, 3, 5. Panourile Konspan din toate fațadele (est, sud și nord) sunt pătate cu

picățele de vopsea galbenă, plăcile ALUCOBONT din fațada est lateral dreapta

sunt afectate cu picături de vopsea galbenă pe o suprafață de 75 mp, glafurile

de aluminiu și suprafețele virate cu geam termopan din fațadele est, sud și

nord sunt afectate de aceleași picățele de vopsea galbenă, situație în care nu

se impune înlocuirea acestora. Valoarea totală a lucrărilor necesare pentru a

aduce panourile din fațada KINGSPAN, panourile ALUCOBONT și suprafețele vitrate

la starea inițială sunt detaliate în anexa nr. 4 la expertiză și totalizează

suma de 65.148 RON inclusiv TVA, adică 15.850 euro la un curs de 4.1623

RON/euro. Lucrările de vopsire a podului rulant din incinta SC A. SRL Galați ar

fi trebuit efectuate de pârâta SC B.G. SRL Galați în baza Contractului din 10

iulie 2008, aspect necontestat de pârâtă.

Potrivit

dispozițiilor art. 10 din acest contract, executantul se obligă să efectueze pe

cheltuiala proprie, sau să suporte contravaloarea distrugerilor sau

descompletărilor provocate de personalul propriu. De asemenea, prin Adresa nr.

304 din 13 aprilie 2009, pârâta SC B.G. SRL Galați a comunicat pârâtei SC A.

SRL Galați că este de acord ca plata eventualelor daune să fie transferată

legal în sarcina acesteia.

Față de cele de mai

sus, tribunalul a considerat că este nefondată excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G. SRL și că aceasta se face vinovată

de producerea prejudiciului ce a fost evaluat de cei 2 experți judiciari și 2

experți parte, motiv pentru care a admis în parte acțiunea față de aceasta cu

privire la suma de 83.268,74 RON din care 18.120,74 RON reprezintă

contravaloarea reparației celor 12 autoturisme, iar 65,148 RON reprezintă

contravaloarea lucrărilor necesare reparării panourilor și suprafețelor vitrate

la starea inițială, cu dobândă legală calculată în baza art. 6 din O.G. nr.

13/2011.

Tribunalul nu a

împărtășit teza susținută de reclamantă cu privire la raportul de prepușenie

dintre pârâta SC A. SRL Galați și SC B.G. SRL Galați, raport ce ar izvorî din

contractul de prestări servicii intervenit între acestea, reținând că nu sunt

îndeplinite cerințele pentru o răspundere solidară în sensul argumentat de

reclamantă.

În condițiile în care

pârâtei SC A. SRL Galați nu i se poate reține vreo culpă, atâta vreme cât

lucrările de vopsire au fost executate de chemata în garanție, în temeiul art.

60 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Contractul din 2 septembrie 2008

intervenit între pârâta SC B.G. SRL Galați și SC P. SRL Galați, societatea și

chemata în garanție au fost obligata la plata despăgubirilor menționate mai

sus. Tribunalul a apreciat ca fiind irelevantă apărarea chematei în garanție

conform căreia pârâta SC B.G. SRL era obligată potrivit art. 14 din același

contract să predea executantului frontul de lucru curat și liber de alte

sarcini, ținând seama că stropii de vopsea au afectat imobilul și vehiculele

din curtea vecină a reclamantei și nu pe cele ale pârâtei.

Pentru aceleași

considerente de fapt și de drept descrise anterior, s-a respins acțiunea

formulată de reclamantă față de pârâta SC A. SRL cu sediul ales în Baia Mare.

În temeiul art. 278

C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC B.G. SRL Galați să plătească

reclamantei cheltuieli parțiale de judecată, respectiv 3.278 RON taxă judiciară

de timbru aferentă acțiunii admise, 1.000 RON onorariu avocat, 5.964 RON

onorariu expert P.I., 4.910 RON onorariu expert B.Z., iar pe chemata în

garanție să plătească și 5.000 RON onorariu avocat.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC F.M. Baia Mare a declarat apel, solicitând instanței

admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se

dispune, în principal, admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată și

obligarea celor două pârâte la plata sumei de 308.741,86 RON reprezentând

contravaloarea sumei de 72.971,23 euro calculată la un curs de 4,203,8 RON/euro

din care 118.939 RON reprezintă despăgubiri în raport de cele 37 autovehicule

avariate prin vopsire, 189,202,86 RON reprezintă despăgubiri în raport de

avarierea prin vopsire a sediului social al reclamantei situat în Baia Mare Bd.

I., 600 RON reprezintă contravaloarea raportului de expertiză extrajudiciară,

în subsidiar a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor

de înlocuire + valoarea despăgubirilor auto, în terțiar obligarea pârâtelor la

plata contravalorii lucrărilor de vopsire + valoarea de despăgubire auto,

respectiv 120.434 RON + 118,939 RON.

Pârâta SC B.G. SRL

Galați a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea

apelului formulat de reclamantă, reiterând excepția lipsei calității sale

procesuale pasive.

Prin Decizia civilă

nr. 53/2012 din 27 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta SC

F.M. SRL Baia Mare împotriva Sentinței civile nr. 5.931 din 26 octombrie 2011

și a obligat apelanta să plătească intimatei SC B.G. SRL suma de 3.000 RON,

cheltuieli de judecată în apel.

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate și

a dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele:

Că starea de fapt

care a determinat producerea prejudiciului a fost corect reținută de prima

instanță, că ea nu a fost contestată de niciuna din părți și că este inutil a

se reveni asupra ei, astfel că elementele divergente invocate sunt legate de

analiza raporturilor juridice dintre părți, de interpretarea și aplicarea

normelor legale incidente, întinderea prejudiciului și relevanța corespondenței

purtate între părți ulterior pronunțării sentinței instanței de fond.

În ceea ce privește

angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL, apelanta a solicitat

reținerea existenței unui raport de prepușenie între SC A. SRL și SC B.G. SRL,

invocând faptul că la momentul producerii prejudiciului făptuitorul SC B.G. SRL

se afla sub autoritatea și îndrumarea persoanei a cărei răspundere în garanție

se solicită, SC A. SRL.

Instanța de apel a

reținut că raporturile contractuale dintre cele două societăți comerciale

anterior enunțate exclud, pe de o parte incidența răspunderii civile

delictuale, iar pe de altă parte exclud existența unui raport de subordonare

între prestatorul SC B.G. SRL și beneficiarul SC A. SRL.

Astfel, raportul

juridic dintre SC B.G. SRL și SC A. SRL s-a concretizat într-un contract de

antrepriză prin care prestatorul s-a angajat să execute lucrările limitativ

enumerate în contract în schimbul unui preț determinat. Potrivit regulilor

generale unanim acceptate ale contractului de antrepriză, prestatorul execută

lucrarea pe riscul său și are deplină independență juridică în ceea ce privește

modul de executare al lucrării. Antreprenorul (prestator) organizează munca

după aprecierea sa și o efectuează pe riscul propriu, beneficiarul neavând

nicio răspundere pentru pagubele cauzate de antreprenor sau lucrătorii săi

terților. În consecință, raportul contractual specific contractului de

antrepriză exclude orice raport de prepușenie între cele două societăți comerciale

anterior enunțate. Mai mult, în baza contractului de antrepriză prestatorul a

subcontractat anumite lucrări unei alte societăți comerciale fără niciun acord

și fără vreo opoziție din partea beneficiarului, un alt argument pentru lipsa

oricărui raport de subordonare între antreprenor și beneficiar.

S-a mai reținut că

nici prevederile contractuale nu derogă de la principiile dreptului comun care

guvernează contractul de antrepriză și că potrivit art. 10 din contract

antreprenorul s-a obligat să suporte valoarea distrugerilor provocate de

personalul propriu, dovadă a faptului că beneficiarul nu are nicio

responsabilitate cu privire la repararea prejudiciului care face obiectul

cauzei, astfel că angajarea răspunderii pârâtei SC A. SRL este exclusă, așa cum

legal și temeinic a reținut și prima instanță.

În ceea ce privește

corespondența purtată între apelanta SC F.M. SRL și intimata SC B.G. SRL

ulterior pronunțării sentinței apelate, relevanța este covârșitoare în

soluționarea apelului, în condițiile în care intimata invocă drept apărare de

fond faptul că respectiva corespondență dovedește pe deplin încheierea unei

tranzacții între părți care ar exclude temeinicia oricărei alte pretenții

legate de recuperarea prejudiciului. Înscrisurile administrate confirmă

temeinicia acestei susțineri.

Astfel, subsecvent

pronunțării sentinței apelate, printr-o adresă comunicată la 12 decembrie 2011,

apelanta a invitat-o pe intimata SC B.G. SRL să achite sumele la plata cărora a

fost obligata de către prima instanță, pentru a evita astfel eventuale

cheltuieli suplimentare privind demararea executării silite, iar prin răspunsul

comunicat la 13 decembrie 2011 intimata s-a declarat de acord, cu condiția de a

se renunța expres la dobânzile legale ale sumei solicitate.

Apelanta, prin

răspunsul din 14 decembrie 2011, i-a comunicat faptul că este de acord cu

solicitarea exprimată prin Adresa nr. 1883 din 13 decembrie 2011, cu condiția

ca plata să se efectueze în trei zile, fără a pretinde și dobânzile la care

intimata a făcut trimitere.

Prin ultima adresă

comunicată de către apelantă, aceasta nu a mai vorbit despre executarea

sentinței de primă instanță ci într-o manieră lipsită de echivoc a vorbit

despre "stingerea diferendului dintre părți". Astfel, apelanta a

mulțumit pentru promptitudinea de care intimata a dat dovadă în soluționarea

invitației de stingere a litigiului dintre părți, adăugând argumente esențiale

pentru identificarea elementelor tranzacției dintre părți: "soluția

instanței de fond este mai mult decât discutabilă și cu toate acestea, având în

vedere și condițiile socio-economice actuale am înțeles că un compromis

rezonabil poate este mai util decât continuarea demersului litigios".

Un ultim amănunt

rămas în suspensie a fost legat de plata onorariului avocațial, calificat ca

fiind un accesoriu al demersului litigios. Apelanta a solicitat intimatei și

plata sumei de 10.127 RON cu titlul de onorariu avocațial. În caz contrar,

apelanta a comunicat faptul că va solicita o sumă mai mare cu titlu de onorariu

avocațial (16.000 RON + TVA), iar respectiva adresă constituie invitație la

conciliere pentru achitarea acestei sume.

Din datele comunicate

a rezultat faptul că achitarea sumei pretinse cu titlul de onorariu avocațial

nu afectează înțelegerea principală privind stingerea litigiului dintre părți,

înțelegere concretizată prin chiar plata sumei convenite potrivit

corespondenței dintre părți (sumă stabilită de către prima instanță fără

dobânda legală), reținându-se că acesta nu poate fi încadrat în categoria

prejudiciului cu privire la care părțile au tranzacționat potrivit celor

anterior enunțate.

În consecință, pentru

toate argumentele enunțate și pornind de la corespondența purtată între părți,

instanța de apel a reținut că între apelantă și intimata SC B.G. SRL a

intervenit o tranzacție în sensul dispozițiilor art. 1704 din vechiul C. civ.

prin care părțile au stins un proces început, prin concesii reciproce constând

în renunțări reciproce la pretenții, tranzacție care a și fost executată prin

plata despăgubirilor în cuantumul final stabilit. Acest impediment de ordin

contractual constituie o apărare eficientă și împiedică orice demers de

obținere a unor noi sume de bani cu titlul de despăgubire născută din același

fapt ilicit, prin exercitarea unei căi de atac sau printr-o nouă cerere de

chemare în judecată.

În baza dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța a obligat apelanta aflată în culpă

procesuală să plătească intimatei SC B.G. SRL suma de 3.000 RON, cheltuieli de

judecată în apel, constând în onorariu avocațial.

Reclamanta SC F.M.

SRL Baia Mare, prin recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 53/2012 din

27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., critică decizia pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului

său astfel cum a fost formulat și motivat în scris.

După o prezentare a

situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut în esență următoarele:

- Că decizia

pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât nu s-a pronunțat asupra

fondului criticilor sale, ceea ce face ca motivarea să fie lapidară,

insuficientă, situație care în opinia sa echivalează cu o nemotivare, întrucât

în considerente a fost analizată numai natura raportului juridic dintre

pârâtele de rangul 1 și 2 și corespondența ulterioară hotărârii instanței de fond

purtată între societatea sa și pârâta de rangul 2, fără să se pronunțe asupra

celor patru petite din cererea de apel, respectiv asupra valorii diminuate a

vopselei folosite în raport de vopseaua avută în vedere de expert la fond;

asupra numărului de autoturisme afectate în reflexia prejudiciului, fapta

ilicită și raportul de cauzalitate; raportul de prepușenie existent în baza

contractului de prestări servicii și nu de antrepriză cum greșit s-a reținut de

instanța de apel, în raport de art. 10, art. 11 și art. 29 din Contractul nr.

X/2008, de art. 75 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 și art. 21 din

Legea nr. 10/1995 și practica instanței supreme, Decizia nr. 1529/2008 și de

limitele corespondenței ulterioare pronunțării hotărârii instanței de fond purtată

între societatea sa și pârâta de rangul 2.

Recurenta a susținut

că în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra valorii

prejudiciului, a numărului de autoturisme afectate, a calității vopselei

întrebuințate de expert la fond, instanța de recurs este în imposibilitate de a

cenzura criticile formulate din această perspectivă, cu atât mai mult cu cât în

cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice în construcții de natură a

lămuri natura și calitatea vopselei folosite avându-se în vedere și expertiza

făcută la fond și a efectua o cenzură efectivă, ceea ce impune casarea deciziei

și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în acest sens practica judiciară

și încălcarea art. 129 și art. 261 C. proc. civ.

- Societatea

reclamantă a arătat că temeiul răspunderii pentru pârâta SC A. SRL Galați este

cea a comitentului pentru fapta prepusului, iar pentru pârâta SC B.G. SRL

Galați dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., raportat la art. 10 - 11 din

Contractul din 10 iulie 2008, pârâta SC A. SRL fiind beneficiar, iar pârâta SC

B.G. SRL prestator cu referire la art. 1484 C. civ. anterior. De altfel, teza

răspunderii în forma actuală a practicii este confirmată în mod neechivoc prin

dispozițiile art. 1373 C. civ. actual, intrat în vigoare la data de 1 octombrie

2011.

În ceea ce privește

răspunderea pârâtei SC B.G. SRL Galați, reclamanta a avut în vedere

dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., cu atât mai mult cu cât prin art. 29 din

Contractul nr. X se interzice orice cesiune. Față de aspectele învederate,

reclamanta a susținut că în cauză se impune obligarea solidară a celor două

pârâte, în temeiul art 1000 alin. (3) C. civ. Cu privire la dobânzile

solicitate, reclamanta are în vedere că momentul curgerii acestora este data

promovării prezentei acțiuni.

Cu privire la teza

instanței de apel prin care asociază Contractul nr. X din 10 iulie 2008 unui

contract de antrepriză, recurenta o apreciază ca greșită în raport de art. 1413

C. civ.

Cât privește

prejudiciul, recurenta a cerut obligarea pârâtelor în solidar la achitarea

contravalorii lucrărilor de vopsire, respectiv folosirea pentru panourile

asamblate în structura show-roomului M. efectuate pe o suprafață de 553 mp a

unei vopsele de calitate auto care să asigure o garanție de minim 5 ani.

În acest sens,

reclamanta a prezentat pe larg valoarea lucrărilor de vopsire atât a sediului

său, cât și a lucrărilor de aducere în starea inițială a celor 37 autovehicule

avariate, astfel cum s-a stabilit prin raportul de evaluare extrajudiciară

întocmit de expertul evaluator P.F.

Referitor la cererea

formulată în subsidiar, reclamanta a învederat că despăgubirea are în vedere

toate autovehiculele, iar clădirea privește valoarea de înlocuire a panourilor

sandwich și alucobond, pentru autoturisme a se avea în vedere o tehnologie de

vopsire cu vopsele de calitate, expertiza propunând două variante în acest

sens.

Legat de

corespondența anterioară pronunțării deciziei din apel, recurenta a precizat că

aceasta nu poate fi asociată contractului de tranzacție așa cum greșit a

reținut instanța de apel, întrucât scopul corespondenței nu era de a stinge

procesul pendinte, ci de a preveni cheltuieli suplimentare generate de

executarea silită, făcând trimitere la câteva principii de drept care se impun

a fi respectate în cauză.

Totodată, a invocat

interpretarea greșită dată de instanța de apel Adreselor nr. 1201 din 12

decembrie 2011, nr. 1883 din 13 decembrie 2011 și 304 din 14 decembrie 2011.

Intimatele-pârâte SC

B.G. SRL Galați și SC A. SRL Galați prin întâmpinările depuse la dosar la data

de 23 ianuarie 2013, respectiv la 22 februarie 2013, au solicitat respingerea

recursului reclamantei ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în scris.

Examinând excepția

tardivității declarării recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost

declarat și motivat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc.

civ.

Astfel, hotărârea

recurată i-a fost comunicată recurentei-reclamante SC F.M. SRL Baia Mare prin

mandatar la data de 24 aprilie 2012, iar data depunerii la poștă a memoriului

de recurs este 10 mai 2012, fiind respectat termenul imperativ prevăzut de

legiuitor.

Analizând recursul

declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr.

53/2012 din 17 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, în raport de criticile formulate

și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de

legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, avându-se în

vedere următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei

hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii.

Față de textul de

lege evocat, motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există

considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și

netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție

între considerente și dispozitiv.

Înalta Curte constată

că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei,

motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar

hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct.

5 C. proc. civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se

sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au

fost înlăturate cererile părților.

De altfel, se poate

observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată,

în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.

Totodată, se reține

că recurenta a subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie,

referitoare la pretinsa contradictorialitate a hotărârii atacate cu privire la

faptul că a fost analizată numai natura raportului juridic și corespondența

ulterioară pronunțării hotărârii instanței de fond purtată între părți, fără să

se pronunțe asupra valorii diminuate a vopselei folosite în raport de vopseaua

avută în vedere de expert la fond, asupra numărului de autoturisme afectate în

reflexia prejudiciului, precum și asupra Adreselor nr. 1201 din 12 decembrie

2011, nr. 1883 din 13 decembrie 2011 și 304 din 14 decembrie 2011 privind

litigiul dintre părți și că în cauză se impunea efectuarea unei expertize

tehnice în construcții de natură a lămuri natura și calitatea vopselei

folosite, ce nu pot fi analizate.

Argumentele aduse în

sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în

concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază

nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze

materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de

recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie,

care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale

extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii

judecătorești recurate.

Cât privește critica

recurentei prin care a susținut că este greșită teza instanței de apel prin

care Contractul nr. X din 10 iulie 2008 este asociat unui contract de

antrepriză și nu unui contract de prestări servicii, în raport de art. 1413 C.

civ., aceasta nu poate fi reținută avându-se în vedere că, calificarea

obligațiilor asumate de către părți în cuprinsul contractului se realizează

exclusiv prin raportare la clauzele contractului și la obiectul său, astfel cum

acesta a fost determinat de către părți.

Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte

apreciază că, criticile recurentei în raport de textul de lege evocat sunt

nefondate în condițiile în care din cauza de față nu rezultă că instanța de

apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a

aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea

restrâns ori cu totul eronat, pentru următoarele considerente:

Referitor la

angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL, recurenta a solicitat

reținerea existenței unui raport de prepușenie între SC A. SRL și SC B.G. SRL,

invocând faptul că la momentul producerii prejudiciului făptuitorul SC B.G. SRL

se afla sub autoritatea și îndrumarea persoanei a cărei răspundere în garanție

se solicită, SC A SRL în aplicarea art. 1000 alin. (3) C. civ.

Soluția instanței de

apel pe acest aspect este corectă, reținând că raporturile contractuale dintre

cele două societăți comerciale anterior enunțate exclud, pe de o parte

incidența răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte exclud existența

unui raport de subordonare între prestatorul SC B.G. SRL și beneficiarul SC A.

SRL.

Cum raportul juridic

dintre SC B.G. SRL și SC A. SRL s-a concretizat într-un contract de antrepriză

prin care prestatorul s-a angajat să execute lucrările limitativ enumerate în

contract în schimbul unui preț determinat, în cauză s-au aplicat regulile generale

unanim acceptate ale contractului de antrepriză, în raport de care prestatorul

execută lucrarea pe riscul său și are - deplină independență juridică în ceea

ce privește modul de executare al lucrării. Or, este știut că antreprenorul își

organizează munca după aprecierea sa și o efectuează pe riscul propriu,

beneficiarul neavând nicio răspundere pentru pagubele cauzate de antreprenor

sau lucrătorii săi terților.

În consecință,

raportul contractual specific contractului de antrepriză exclude orice raport

de prepușenie între cele două societăți comerciale anterior enunțate. Mai mult

decât atât, în baza contractului de antrepriză prestatorul a subcontractat

anumite lucrări unei alte societăți comerciale fără niciun acord și fără vreo

opoziție din partea beneficiarului, un alt argument pentru lipsa oricărui

raport de subordonare între antreprenor și beneficiar.

De altfel, în mod

corect s-a reținut că prevederile contractuale nu derogă de la principiile

dreptului comun care guvernează contractul de antrepriză și că potrivit art. 10

din contract, antreprenorul s-a obligat să ierte valoarea distrugerilor

provocate de personalul propriu, dovadă a faptului că beneficiarul nu are nicio

responsabilitate cu privire la repararea prejudiciului care face obiectul cauzei.

Pentru toate aceste aspecte, angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL

este exclusă, așa cum legal și temeinic au reținut atât instanța de fond, cât

și instanța de apel.

În ceea ce privește

corespondența purtată între recurenta SC F.M. SRL și intimata SC B.G. SRL

ulterior enunțării sentinței instanței de fond, în mod just a reținut instanța

de apel că respectiva corespondență dovedește pe deplin încheierea unei

tranzacții între părți care exclude posibilitatea admiterii oricăror pretenții

ulterioare legate de recuperarea prejudiciului.

Or, în condițiile în

care instanța de apel a soluționat apelul raportat la coordonatele stabilite de

recurentă ca fiind definitorii și a constatat că între părți a intervenit o

tranzacție privind modul de stingere a diferendului dintre părți, o reanalizare

a dimensiunii prejudiciului peste cel constatat de instanță și reparat de

pârâta SC B.G. SRL Galați nu se justifică.

În consecință, pentru

toate argumentele enunțate și pornind de la corespondența purtată între părți,

instanța de apel a reținut corect că între reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare și

pârâta SC B.G. SRL a intervenit o tranzacție în sensul dispozițiilor art. 1704

din vechiul C. civ. prin care părțile au stins un proces început, prin concesii

reciproce constând în renunțări reciproce la pretenții, tranzacție care a și

fost executată prin plata despăgubirilor în cuantumul final stabilit.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă atât excepția

tardivității declarării recursului invocată de intimata SC B.G. SRL Galați, cât

și recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei

civile nr. 53/2012 din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În temeiul art. 274

C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante, aceasta

urmează să fie obligată la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de

judecată către intimata SC B.G. SRL Galați, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității declarării recursului invocată de intimata SC B.G. SRL Galați.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr.

53/2012 din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a

civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la

plata sumei de 8.000 RON către intimata SC B.G. SRL Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi, 9 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ