ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1493/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5.931 din 26 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5372/100/2009 al Tribunalului Maramureș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare, împotriva pârâtei SC B.G. SRL Galați și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 83.268,74 RON reprezentând despăgubiri, cu dobândă legală calculată începând cu 9 septembrie 2009 și până la data plății efective, precum și cheltuieli parțiale de judecată în cuantum de 15.155 RON. S-a admis în parte și cererea formulată de pârâta SC B.G. SRL Galați privind chemarea în garanție a SC P. SRL Galați și, în consecință, a fost obligată chemata în garanție să plătească pârâtei SC B.G.

SRL suma de 83.268,74 RON despăgubiri, cu dobândă legală calculată începând cu 9 septembrie 2009 și până la data plății efective. A fost obligată chemata în garanție SC P. SRL Galați să plătească pârâtei SC B.G. SRL Galați cheltuieli de judecată în cuantum de 20.155 RON. S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL cu sediul procesual ales în Baia Mare Bd. I. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că este incontestabil faptul că în ziua de 30 martie 2009, autoturismele ce se aflau în incinta SC F.M. SRL Baia Mare și imobilul în natură clădire sediu au fost stropite cu vopsea galbenă ce provenea din curtea pârâtei SC A. SRL Galați, unde se vopsea un pod rulant.

Cât privește valoarea prejudiciului, acesta a fost stabilit prin expertizele efectuate în cauză de ing. P.I. și B.Z. Din concluziile expertului P.I. confirmate de expertul parte M.T. desemnat de pârâta SC B.G. SRL Galați, rezultă că pentru un număr de 12 autoturisme s-au executat remedierile și au fost predate beneficiarului, valoarea acestora fiind de 18.120,74 RON suportată integral de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare.

Potrivit celor consemnate în aceeași expertiză, pentru un număr de 13 autoturisme s-au întocmit deconturi estimative în valoare de 45.970,49 RON, autoturisme care au fost înstrăinate (vândute, returnate, etc.) și la care în opinia experților nu au fost executate lucrările menționate în devizele estimative, iar pentru un număr de 11 autoturisme s-au întocmit deconturi estimative în valoare de 23.092,58 RON, autoturisme care la data efectuării expertizei existau faptic și la care în opinia experților lucrările menționate în devizele estimative prezintă o probabilitate scăzută de a fi executate. Referitor la prejudiciul cauzat halei ce este alcătuită dintr-o structură metalică, expertiza în construcții efectuată de ing.

B.Z. a constatat că panourile Kinspan KS 1000 SF având culoarea RAL 7018 au în suprafața lor în mod discret unele picături de vopsea galbenă, acestea pot fi văzute în anexa nr. 2, pozele 6, 3, 5. Panourile Konspan din toate fațadele (est, sud și nord) sunt pătate cu picățele de vopsea galbenă, plăcile ALUCOBONT din fațada est lateral dreapta sunt afectate cu picături de vopsea galbenă pe o suprafață de 75 mp, glafurile de aluminiu și suprafețele virate cu geam termopan din fațadele est, sud și nord sunt afectate de aceleași picățele de vopsea galbenă, situație în care nu se impune înlocuirea acestora. Valoarea totală a lucrărilor necesare pentru a aduce panourile din fațada KINGSPAN, panourile ALUCOBONT și suprafețele vitrate la starea inițială sunt detaliate în anexa nr. 4 la expertiză și totalizează suma de 65.148 RON inclusiv TVA, adică 15.850 euro la un curs de 4.1623 RON/euro.

Lucrările de vopsire a podului rulant din incinta SC A. SRL Galați ar fi trebuit efectuate de pârâta SC B.G. SRL Galați în baza Contractului din 10 iulie 2008, aspect necontestat de pârâtă. Potrivit dispozițiilor art. 10 din acest contract, executantul se obligă să efectueze pe cheltuiala proprie, sau să suporte contravaloarea distrugerilor sau descompletărilor provocate de personalul propriu. De asemenea, prin Adresa nr. 304 din 13 aprilie 2009, pârâta SC B.G. SRL Galați a comunicat pârâtei SC A. SRL Galați că este de acord ca plata eventualelor daune să fie transferată legal în sarcina acesteia. Față de cele de mai sus, tribunalul a considerat că este nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC B.G.

SRL și că aceasta se face vinovată de producerea prejudiciului ce a fost evaluat de cei 2 experți judiciari și 2 experți parte, motiv pentru care a admis în parte acțiunea față de aceasta cu privire la suma de 83.268,74 RON din care 18.120,74 RON reprezintă contravaloarea reparației celor 12 autoturisme, iar 65,148 RON reprezintă contravaloarea lucrărilor necesare reparării panourilor și suprafețelor vitrate la starea inițială, cu dobândă legală calculată în baza art. 6 din O.G. nr. 13/2011. Tribunalul nu a împărtășit teza susținută de reclamantă cu privire la raportul de prepușenie dintre pârâta SC A. SRL Galați și SC B.G. SRL Galați, raport ce ar izvorî din contractul de prestări servicii intervenit între acestea, reținând că nu sunt îndeplinite cerințele pentru o răspundere solidară în sensul argumentat de reclamantă.

În condițiile în care pârâtei SC A. SRL Galați nu i se poate reține vreo culpă, atâta vreme cât lucrările de vopsire au fost executate de chemata în garanție, în temeiul art. 60 C. proc. civ., raportat la art. 10 din Contractul din 2 septembrie 2008 intervenit între pârâta SC B.G. SRL Galați și SC P. SRL Galați, societatea și chemata în garanție au fost obligata la plata despăgubirilor menționate mai sus. Tribunalul a apreciat ca fiind irelevantă apărarea chematei în garanție conform căreia pârâta SC B.G. SRL era obligată potrivit art. 14 din același contract să predea executantului frontul de lucru curat și liber de alte sarcini, ținând seama că stropii de vopsea au afectat imobilul și vehiculele din curtea vecină a reclamantei și nu pe cele ale pârâtei.

Pentru aceleași considerente de fapt și de drept descrise anterior, s-a respins acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta SC A. SRL cu sediul ales în Baia Mare. În temeiul art. 278 C. proc. civ., a fost obligată pârâta SC B.G. SRL Galați să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată, respectiv 3.278 RON taxă judiciară de timbru aferentă acțiunii admise, 1.000 RON onorariu avocat, 5.964 RON onorariu expert P.I., 4.910 RON onorariu expert B.Z., iar pe chemata în garanție să plătească și 5.000 RON onorariu avocat. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC F.M.

Baia Mare a declarat apel, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune, în principal, admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată și obligarea celor două pârâte la plata sumei de 308.741,86 RON reprezentând contravaloarea sumei de 72.971,23 euro calculată la un curs de 4,203,8 RON/euro din care 118.939 RON reprezintă despăgubiri în raport de cele 37 autovehicule avariate prin vopsire, 189,202,86 RON reprezintă despăgubiri în raport de avarierea prin vopsire a sediului social al reclamantei situat în Baia Mare Bd. I., 600 RON reprezintă contravaloarea raportului de expertiză extrajudiciară, în subsidiar a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor de înlocuire + valoarea despăgubirilor auto, în terțiar obligarea pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor de vopsire + valoarea de despăgubire auto, respectiv 120.434 RON + 118,939 RON.

Pârâta SC B.G. SRL Galați a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantă, reiterând excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Prin Decizia civilă nr. 53/2012 din 27 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Sentinței civile nr. 5.931 din 26 octombrie 2011 și a obligat apelanta să plătească intimatei SC B.G. SRL suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea a reținut următoarele: Că starea de fapt care a determinat producerea prejudiciului a fost corect reținută de prima instanță, că ea nu a fost contestată de niciuna din părți și că este inutil a se reveni asupra ei, astfel că elementele divergente invocate sunt legate de analiza raporturilor juridice dintre părți, de interpretarea și aplicarea normelor legale incidente, întinderea prejudiciului și relevanța corespondenței purtate între părți ulterior pronunțării sentinței instanței de fond. În ceea ce privește angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL, apelanta a solicitat reținerea existenței unui raport de prepușenie între SC A. SRL și SC B.G.

SRL, invocând faptul că la momentul producerii prejudiciului făptuitorul SC B.G. SRL se afla sub autoritatea și îndrumarea persoanei a cărei răspundere în garanție se solicită, SC A. SRL. Instanța de apel a reținut că raporturile contractuale dintre cele două societăți comerciale anterior enunțate exclud, pe de o parte incidența răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte exclud existența unui raport de subordonare între prestatorul SC B.G. SRL și beneficiarul SC A. SRL. Astfel, raportul juridic dintre SC B.G. SRL și SC A. SRL s-a concretizat într-un contract de antrepriză prin care prestatorul s-a angajat să execute lucrările limitativ enumerate în contract în schimbul unui preț determinat.

Potrivit regulilor generale unanim acceptate ale contractului de antrepriză, prestatorul execută lucrarea pe riscul său și are deplină independență juridică în ceea ce privește modul de executare al lucrării. Antreprenorul (prestator) organizează munca după aprecierea sa și o efectuează pe riscul propriu, beneficiarul neavând nicio răspundere pentru pagubele cauzate de antreprenor sau lucrătorii săi terților. În consecință, raportul contractual specific contractului de antrepriză exclude orice raport de prepușenie între cele două societăți comerciale anterior enunțate. Mai mult, în baza contractului de antrepriză prestatorul a subcontractat anumite lucrări unei alte societăți comerciale fără niciun acord și fără vreo opoziție din partea beneficiarului, un alt argument pentru lipsa oricărui raport de subordonare între antreprenor și beneficiar.

S-a mai reținut că nici prevederile contractuale nu derogă de la principiile dreptului comun care guvernează contractul de antrepriză și că potrivit art. 10 din contract antreprenorul s-a obligat să suporte valoarea distrugerilor provocate de personalul propriu, dovadă a faptului că beneficiarul nu are nicio responsabilitate cu privire la repararea prejudiciului care face obiectul cauzei, astfel că angajarea răspunderii pârâtei SC A. SRL este exclusă, așa cum legal și temeinic a reținut și prima instanță. În ceea ce privește corespondența purtată între apelanta SC F.M. SRL și intimata SC B.G. SRL ulterior pronunțării sentinței apelate, relevanța este covârșitoare în soluționarea apelului, în condițiile în care intimata invocă drept apărare de fond faptul că respectiva corespondență dovedește pe deplin încheierea unei tranzacții între părți care ar exclude temeinicia oricărei alte pretenții legate de recuperarea prejudiciului.

Înscrisurile administrate confirmă temeinicia acestei susțineri. Astfel, subsecvent pronunțării sentinței apelate, printr-o adresă comunicată la 12 decembrie 2011, apelanta a invitat-o pe intimata SC B.G. SRL să achite sumele la plata cărora a fost obligata de către prima instanță, pentru a evita astfel eventuale cheltuieli suplimentare privind demararea executării silite, iar prin răspunsul comunicat la 13 decembrie 2011 intimata s-a declarat de acord, cu condiția de a se renunța expres la dobânzile legale ale sumei solicitate. Apelanta, prin răspunsul din 14 decembrie 2011, i-a comunicat faptul că este de acord cu solicitarea exprimată prin Adresa nr. 1883 din 13 decembrie 2011, cu condiția ca plata să se efectueze în trei zile, fără a pretinde și dobânzile la care intimata a făcut trimitere.

Prin ultima adresă comunicată de către apelantă, aceasta nu a mai vorbit despre executarea sentinței de primă instanță ci într-o manieră lipsită de echivoc a vorbit despre "stingerea diferendului dintre părți". Astfel, apelanta a mulțumit pentru promptitudinea de care intimata a dat dovadă în soluționarea invitației de stingere a litigiului dintre părți, adăugând argumente esențiale pentru identificarea elementelor tranzacției dintre părți: "soluția instanței de fond este mai mult decât discutabilă și cu toate acestea, având în vedere și condițiile socio-economice actuale am înțeles că un compromis rezonabil poate este mai util decât continuarea demersului litigios". Un ultim amănunt rămas în suspensie a fost legat de plata onorariului avocațial, calificat ca fiind un accesoriu al demersului litigios.

Apelanta a solicitat intimatei și plata sumei de 10.127 RON cu titlul de onorariu avocațial. În caz contrar, apelanta a comunicat faptul că va solicita o sumă mai mare cu titlu de onorariu avocațial (16.000 RON + TVA), iar respectiva adresă constituie invitație la conciliere pentru achitarea acestei sume. Din datele comunicate a rezultat faptul că achitarea sumei pretinse cu titlul de onorariu avocațial nu afectează înțelegerea principală privind stingerea litigiului dintre părți, înțelegere concretizată prin chiar plata sumei convenite potrivit corespondenței dintre părți (sumă stabilită de către prima instanță fără dobânda legală), reținându-se că acesta nu poate fi încadrat în categoria prejudiciului cu privire la care părțile au tranzacționat potrivit celor anterior enunțate.

În consecință, pentru toate argumentele enunțate și pornind de la corespondența purtată între părți, instanța de apel a reținut că între apelantă și intimata SC B.G. SRL a intervenit o tranzacție în sensul dispozițiilor art. 1704 din vechiul C. civ. prin care părțile au stins un proces început, prin concesii reciproce constând în renunțări reciproce la pretenții, tranzacție care a și fost executată prin plata despăgubirilor în cuantumul final stabilit. Acest impediment de ordin contractual constituie o apărare eficientă și împiedică orice demers de obținere a unor noi sume de bani cu titlul de despăgubire născută din același fapt ilicit, prin exercitarea unei căi de atac sau printr-o nouă cerere de chemare în judecată.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., instanța a obligat apelanta aflată în culpă procesuală să plătească intimatei SC B.G. SRL suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial. Reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare, prin recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 53/2012 din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., critică decizia pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său astfel cum a fost formulat și motivat în scris.

După o prezentare a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut în esență următoarele: - Că decizia pronunțată de instanța de apel este nelegală întrucât nu s-a pronunțat asupra fondului criticilor sale, ceea ce face ca motivarea să fie lapidară, insuficientă, situație care în opinia sa echivalează cu o nemotivare, întrucât în considerente a fost analizată numai natura raportului juridic dintre pârâtele de rangul 1 și 2 și corespondența ulterioară hotărârii instanței de fond purtată între societatea sa și pârâta de rangul 2, fără să se pronunțe asupra celor patru petite din cererea de apel, respectiv asupra valorii diminuate a vopselei folosite în raport de vopseaua avută în vedere de expert la fond; asupra numărului de autoturisme afectate în reflexia prejudiciului, fapta ilicită și raportul de cauzalitate; raportul de prepușenie existent în baza contractului de prestări servicii și nu de antrepriză cum greșit s-a reținut de instanța de apel, în raport de art. 10, art. 11 și art. 29 din Contractul nr. X/2008, de art. 75 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 și art. 21 din Legea nr. 10/1995 și practica instanței supreme,

Decizia nr. 1529/2008 și de limitele corespondenței ulterioare pronunțării hotărârii instanței de fond purtată între societatea sa și pârâta de rangul 2. Recurenta a susținut că în condițiile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra valorii prejudiciului, a numărului de autoturisme afectate, a calității vopselei întrebuințate de expert la fond, instanța de recurs este în imposibilitate de a cenzura criticile formulate din această perspectivă, cu atât mai mult cu cât în cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice în construcții de natură a lămuri natura și calitatea vopselei folosite avându-se în vedere și expertiza făcută la fond și a efectua o cenzură efectivă, ceea ce impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în acest sens practica judiciară și încălcarea art. 129 și art. 261 C. proc.

civ. - Societatea reclamantă a arătat că temeiul răspunderii pentru pârâta SC A. SRL Galați este cea a comitentului pentru fapta prepusului, iar pentru pârâta SC B.G. SRL Galați dispozițiile art. 998 și art. 999 C. civ., raportat la art. 10 - 11 din Contractul din 10 iulie 2008, pârâta SC A. SRL fiind beneficiar, iar pârâta SC B.G. SRL prestator cu referire la art. 1484 C. civ. anterior. De altfel, teza răspunderii în forma actuală a practicii este confirmată în mod neechivoc prin dispozițiile art. 1373 C. civ. actual, intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011. În ceea ce privește răspunderea pârâtei SC B.G. SRL Galați, reclamanta a avut în vedere dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., cu atât mai mult cu cât prin art. 29 din Contractul nr. X se interzice orice cesiune.

Față de aspectele învederate, reclamanta a susținut că în cauză se impune obligarea solidară a celor două pârâte, în temeiul art 1000 alin. (3) C. civ. Cu privire la dobânzile solicitate, reclamanta are în vedere că momentul curgerii acestora este data promovării prezentei acțiuni. Cu privire la teza instanței de apel prin care asociază Contractul nr. X din 10 iulie 2008 unui contract de antrepriză, recurenta o apreciază ca greșită în raport de art. 1413 C. civ. Cât privește prejudiciul, recurenta a cerut obligarea pârâtelor în solidar la achitarea contravalorii lucrărilor de vopsire, respectiv folosirea pentru panourile asamblate în structura show-roomului M. efectuate pe o suprafață de 553 mp a unei vopsele de calitate auto care să asigure o garanție de minim 5 ani.

În acest sens, reclamanta a prezentat pe larg valoarea lucrărilor de vopsire atât a sediului său, cât și a lucrărilor de aducere în starea inițială a celor 37 autovehicule avariate, astfel cum s-a stabilit prin raportul de evaluare extrajudiciară întocmit de expertul evaluator P.F. Referitor la cererea formulată în subsidiar, reclamanta a învederat că despăgubirea are în vedere toate autovehiculele, iar clădirea privește valoarea de înlocuire a panourilor sandwich și alucobond, pentru autoturisme a se avea în vedere o tehnologie de vopsire cu vopsele de calitate, expertiza propunând două variante în acest sens.

Legat de corespondența anterioară pronunțării deciziei din apel, recurenta a precizat că aceasta nu poate fi asociată contractului de tranzacție așa cum greșit a reținut instanța de apel, întrucât scopul corespondenței nu era de a stinge procesul pendinte, ci de a preveni cheltuieli suplimentare generate de executarea silită, făcând trimitere la câteva principii de drept care se impun a fi respectate în cauză. Totodată, a invocat interpretarea greșită dată de instanța de apel Adreselor nr. 1201 din 12 decembrie 2011, nr. 1883 din 13 decembrie 2011 și 304 din 14 decembrie 2011. Intimatele-pârâte SC B.G. SRL Galați și SC A. SRL Galați prin întâmpinările depuse la dosar la data de 23 ianuarie 2013, respectiv la 22 februarie 2013, au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat pentru motivele expuse pe larg în scris.

Examinând excepția tardivității declarării recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat și motivat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Astfel, hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentei-reclamante SC F.M. SRL Baia Mare prin mandatar la data de 24 aprilie 2012, iar data depunerii la poștă a memoriului de recurs este 10 mai 2012, fiind respectat termenul imperativ prevăzut de legiuitor. Analizând recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr. 53/2012 din 17 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, avându-se în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Față de textul de lege evocat, motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât și netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv. Înalta Curte constată că această critică este nefondată, întrucât contrar susținerilor recurentei, motivele invocate de parte au făcut obiectul examinării de către instanță, iar hotărârea este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., întrucât cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și care au format convingerea instanței, cât și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților. De altfel, se poate observa fără dubii că instanța de apel a motivat detaliat decizia pronunțată, în concordanță cu textele de lege incidente cauzei.

Totodată, se reține că recurenta a subsumat acestui motiv de recurs critici de netemeinicie, referitoare la pretinsa contradictorialitate a hotărârii atacate cu privire la faptul că a fost analizată numai natura raportului juridic și corespondența ulterioară pronunțării hotărârii instanței de fond purtată între părți, fără să se pronunțe asupra valorii diminuate a vopselei folosite în raport de vopseaua avută în vedere de expert la fond, asupra numărului de autoturisme afectate în reflexia prejudiciului, precum și asupra Adreselor nr. 1201 din 12 decembrie 2011, nr. 1883 din 13 decembrie 2011 și 304 din 14 decembrie 2011 privind litigiul dintre părți și că în cauză se impunea efectuarea unei expertize tehnice în construcții de natură a lămuri natura și calitatea vopselei folosite, ce nu pot fi analizate.

Argumentele aduse în sprijinul acestei critici demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanță cu cerințele motivelor de nelegalitate invocate, ci evidențiază nemulțumirea recurentei sub aspectul în care instanța a înțeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenței instanței de recurs, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate.

Cât privește critica recurentei prin care a susținut că este greșită teza instanței de apel prin care Contractul nr. X din 10 iulie 2008 este asociat unui contract de antrepriză și nu unui contract de prestări servicii, în raport de art. 1413 C. civ., aceasta nu poate fi reținută avându-se în vedere că, calificarea obligațiilor asumate de către părți în cuprinsul contractului se realizează exclusiv prin raportare la clauzele contractului și la obiectul său, astfel cum acesta a fost determinat de către părți. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Înalta Curte apreciază că, criticile recurentei în raport de textul de lege evocat sunt nefondate în condițiile în care din cauza de față nu rezultă că instanța de apel ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat, pentru următoarele considerente: Referitor la angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL, recurenta a solicitat reținerea existenței unui raport de prepușenie între SC A. SRL și SC B.G. SRL, invocând faptul că la momentul producerii prejudiciului făptuitorul SC B.G. SRL se afla sub autoritatea și îndrumarea persoanei a cărei răspundere în garanție se solicită, SC A SRL în aplicarea art. 1000 alin. (3) C. civ.

Soluția instanței de apel pe acest aspect este corectă, reținând că raporturile contractuale dintre cele două societăți comerciale anterior enunțate exclud, pe de o parte incidența răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte exclud existența unui raport de subordonare între prestatorul SC B.G. SRL și beneficiarul SC A. SRL. Cum raportul juridic dintre SC B.G. SRL și SC A. SRL s-a concretizat într-un contract de antrepriză prin care prestatorul s-a angajat să execute lucrările limitativ enumerate în contract în schimbul unui preț determinat, în cauză s-au aplicat regulile generale unanim acceptate ale contractului de antrepriză, în raport de care prestatorul execută lucrarea pe riscul său și are - deplină independență juridică în ceea ce privește modul de executare al lucrării.

Or, este știut că antreprenorul își organizează munca după aprecierea sa și o efectuează pe riscul propriu, beneficiarul neavând nicio răspundere pentru pagubele cauzate de antreprenor sau lucrătorii săi terților. În consecință, raportul contractual specific contractului de antrepriză exclude orice raport de prepușenie între cele două societăți comerciale anterior enunțate. Mai mult decât atât, în baza contractului de antrepriză prestatorul a subcontractat anumite lucrări unei alte societăți comerciale fără niciun acord și fără vreo opoziție din partea beneficiarului, un alt argument pentru lipsa oricărui raport de subordonare între antreprenor și beneficiar.

De altfel, în mod corect s-a reținut că prevederile contractuale nu derogă de la principiile dreptului comun care guvernează contractul de antrepriză și că potrivit art. 10 din contract, antreprenorul s-a obligat să ierte valoarea distrugerilor provocate de personalul propriu, dovadă a faptului că beneficiarul nu are nicio responsabilitate cu privire la repararea prejudiciului care face obiectul cauzei. Pentru toate aceste aspecte, angajarea răspunderii pârâtei-intimate SC A. SRL este exclusă, așa cum legal și temeinic au reținut atât instanța de fond, cât și instanța de apel. În ceea ce privește corespondența purtată între recurenta SC F.M. SRL și intimata SC B.G. SRL ulterior enunțării sentinței instanței de fond, în mod just a reținut instanța de apel că respectiva corespondență dovedește pe deplin încheierea unei tranzacții între părți care exclude posibilitatea admiterii oricăror pretenții ulterioare legate de recuperarea prejudiciului.

Or, în condițiile în care instanța de apel a soluționat apelul raportat la coordonatele stabilite de recurentă ca fiind definitorii și a constatat că între părți a intervenit o tranzacție privind modul de stingere a diferendului dintre părți, o reanalizare a dimensiunii prejudiciului peste cel constatat de instanță și reparat de pârâta SC B.G. SRL Galați nu se justifică. În consecință, pentru toate argumentele enunțate și pornind de la corespondența purtată între părți, instanța de apel a reținut corect că între reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare și pârâta SC B.G. SRL a intervenit o tranzacție în sensul dispozițiilor art. 1704 din vechiul C. civ. prin care părțile au stins un proces început, prin concesii reciproce constând în renunțări reciproce la pretenții, tranzacție care a și fost executată prin plata despăgubirilor în cuantumul final stabilit.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă atât excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata SC B.G. SRL Galați, cât și recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr. 53/2012 din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante, aceasta urmează să fie obligată la plata sumei de 8.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata SC B.G. SRL Galați, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata SC B.G. SRL Galați. Respinge recursul declarat de reclamanta SC F.M. SRL Baia Mare împotriva Deciziei civile nr. 53/2012 din 27 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 8.000 RON către intimata SC B.G. SRL Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 9 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ