ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4421/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2610/2011 pronunțată în Dosar nr. 1875/307/2011 al Judecătoriei Sighetu Marmației s-a dispus admitereaacțiunii civile formulată de reclamanta SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia Mare împotriva pârâtului M.P. și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.958,29 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală calculată de la data de 10 noiembrie 2010 și până la plata efectivă iar prin Decizia civilă nr. 462/R din 05 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1875/307/2011 al Tribunalului Maramureș s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva acestei sentințe.

Împotriva Deciziei civile nr. 462/R din 05 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1875/307/2011 al Tribunalului Maramureș a declarat recurs pârâtul M.P., solicitând casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțate de prima instanță, respectiv să fie achitat de daune și dobândă față de SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare. Prin Decizia civilă nr. 160 din 10 ianuarie 2013 Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil recursul. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că recursul vizează Decizia civilă nr. 462/R/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în soluționarea recursului declarat de recurentul M.P. împotriva sentinței civile nr. 2610/2011 pronunțate de Tribunalul Maramureș, decizia pronunțată fiind irevocabilă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul M.P. solicitând casarea acesteia. În susținerea cererii sale, recurentul a arătat, în esență, că acțiunea introdusă în instanță a fost făcută de SC S.A.R. A.R.D.A.F. SA Sucursala Baia-Mare, care nu a achitat taxa judiciară de timbru prevăzută de lege, iar instanța l-a obligat să plătească suma de 1958,29 lei cu dobânda legală până la plata efectivă către o altă societate, respectiv SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare SC G.R.A.R. SA Sucursala Baia-Mare și că în speță, competența soluționării cauzei revenea tribunalului iar nu judecătoriei. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de reclamantă, în considerarea următoarelor argumente: Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, precum și cele date în apel". Prin urmare, potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs deoarece, conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt hotărâri irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii. Astfel, în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

În speța dedusă judecății, recurentul a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile pronunțate de o instanță de recurs, pe care o mai atacase deja, de asemenea cu recurs. În speță, se constată că decizia recurată este o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, fiind deci irevocabilă, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4, C. proc. civ., nesusceptibilă deci de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare, împotriva sa putând fi exercitate, în condițiile legii, doar căile extraordinare de atac. Această concluzie decurge și din observarea dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care enumera categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în recurs, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

În consecință, față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de de pârâtul M.P. împotriva Deciziei civile nr. 160 din 10 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția inadmisibilității recursului. Respinge recursul declarat de pârâtul M.P. împotriva Deciziei civile nr. 160 din 10 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.