ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1721/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1128 din 24 martie 2010, pronunțată în dosarul nr. x/2007, Tribunalul Maramureș a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta A., împotriva pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. Baia Sprie, obligând pe pârâtă la plata sumei de 1.481.693,1 RON reprezentând contravaloarea părților sociale care au aparținut asociatului C., soțul reclamantei, precum și plata sumei de 23.927,31 RON cheltuieli de judecată, compensând restul cheltuielilor.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă acțiunea față de pârâții D., E., F. și G., constatând că cheltuielile cu procedura pentru pârâții din Belgia au fost achitate.

Această hotărâre a fost apelată de pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., iar prin decizia civilă nr. 116 din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj a admis apelul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., recurs ce a fost admis prin decizia civilă nr. 769 din 22 februarie 2011, pronunțată în dosar nr. x/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare la Curtea de Apel Cluj, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2010, iar prin decizia civilă nr. 181 din 6 octombrie 2011, instanța a respins apelul pârâtei SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1128 din 24 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2007, pe care a menținut-o în întregime, apelanta fiind obligată să plătească intimatei A. suma de 8.000 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SOCIETATEA B. S.R.L., recursul fiind respins prin decizia civilă nr. 4091 din 23 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2012, iar recurenta obligată să plătească intimatei-reclamante A. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1623 din 14 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș, a fost respinsă excepția invocată de intimata A. privind tardivitatea formulării cererii de revizuire și cea privind lipsa de interes a revizuentei.

A fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta SOCIETATEA B. S.R.L., prin administrator special E., împotriva sentinței civile nr. 1128 din 24 martie 2010, pronunțată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații A., F. și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MARAMUREȘ.

A fost obligată revizuenta SOCIETATEA B. S.R.L. Mocira, prin administrator special E., să plătească intimatei A. suma de 4.000 RON cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei decizii instanța a reținut că, în raport de temeiul cererii, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu este îndeplinită cerința ca hotărârea atacată să evoce fondul, față de faptul că sentința civilă nr. 1128 din 24 martie 2010 a Tribunalului Maramureș a devenit irevocabilă după ce a fost analizată în două grade de jurisdicție, iar prin decizia civilă nr. 4091 din 23 octombrie 2012 a fost respins recursul declarat de pârâta SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel în rejudecare.

Pe de altă parte, s-a reținut că revizuenta s-a prevalat de hotărârea din 10 mai 2016 pronunțată de Tribunalul de Comerț Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, referința X, prin care debitoarea A. a fost obligată să predea către domnul E. un număr de 5.576 acțiuni, către F. 2.268 acțiuni, iar către D. 2.616 acțiuni, la Societatea B. S.R.L.

S-a avut în vedere că acest înscris doveditor, pe baza căruia s-a solicitat revizuirea hotărârii, nu este anterior pronunțării acesteia și descoperit după darea hotărârii, respectiv nu a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, hotărârea pronunțată de instanța din Bruxelles fiind ulterioară datei devenirii irevocabile, ca urmare a soluționării căilor de atac împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, situație în care în cauză nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisul să fi fost reținut de partea potrivnică, respectiv să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Instanța de revizuire a subliniat că societății aflate în insolvență îi sunt aplicabile normele speciale ale dispozițiilor Legii insolvenței, iar pentru reactualizarea creanțelor înscrise în tabel acesta are la îndemână contestația reglementată de art. 76 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare.

Față de prevederile art. 274 C. proc. civ., revizuenta a fost obligată să plătească intimatei A. cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial justificat cu documentele depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel S.C. B. S.R.L., aceasta solicitând admiterea apelului și în condițiile art. 296 din C. proc. civ. de la 1865, schimbarea sentinței civile nr. 1623 din 14 iunie 2017 a Tribunalului Maramureș în sensul admiterii cererii de revizuire și pe cale de consecință în condițiile art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 coroborat cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1128 din data de 24 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2007, în sensul reducerii sumei de 1.481.693,1 RON la care a fost obligată societatea B. S.R.L. față de pârâta A. la suma de 307.550,47 RON, ca urmare a diminuării numărului de părți sociale care au aparținut antecesorului intimatei și au fost moștenite de către aceasta; cu cheltuieli de judecată.

Apelanta a susținut că hotărârea atacată apare ca fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, neacceptând statuările primei instanțe din perspectiva sentinței care poate constitui obiect al revizuirii, susținând că hotărârea atacată a rămas definitivă prin respingerea apelului - fondul pretențiilor rămânând astfel cum a fost soluționat de Tribunalul Maramureș, iar în condițiile art. 323 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, cererea de revizuire a fost înregistrată la instanța care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă prin respingerea apelului.

Apelanta a mai criticat sentința pronunțată în raport de evocarea posibilității contestării în condițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, a tabelului creanțelor în care a fost înscrisă intimata A., însă fără a evidenția elementele de nelegalitate a acestor statuări care de altfel doar au consemnat existența dispozițiilor din norma specială.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 616 din 30 octombrie 2017, a respins apelul declarat de SOCIETATEA B. S.R.L., prin administrator special E., împotriva sentinței civile nr. 1623 din 14 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureș pe care a menținut-o în întregime.

A obligat apelanta prin administrator special să plătească intimatei A. suma de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată în apel.

În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că hotărârea din 10 mai 2016 pronunțată de Tribunalul de Comerț Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, referința X evocată de către revizuentă, nu îndeplinește exigențele instituite de art. 322 pct. 5, întrucât introducerea acțiunii nu a fost realizată anterior rămânerii pronunțării hotărârii din cauza în care a fost promovată revizuirea.

S-a considerat că susținerile revizuentei referitoare la înregistrarea acțiunii la începutul anului 2009 nu au fost demonstrate prin niciun mijloc de probă, iar singurul înscris care conține referințe la data declanșării demersului judiciar în fața instanței străine este chiar Hotărârea din 10 mai 2016 pronunțată de Tribunalul de Comerț Francofon din Bruxelles în dosar nr. X, fiind menționată data introducerii acțiunii ca fiind 21 mai 2010.

Instanța a concluzionat în sensul că nu pot fi validate susținerile apelantei privind îndeplinirea exigențelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât înscrisul de care aceasta se prevalează nu poate fi considerat ca fiind un înscris doveditor descoperit după darea hotărârii care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, întrucât cauza în care a fost pronunțată sentința străină invocată nu era înregistrată la data pronunțării hotărârii supuse revizuirii, deci nu poate fi reținută îndeplinirea condițiilor instituite de textul evocat.

Aplicând prevederile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat apelanta prin administrator special să plătească intimatei A., suma de 3.000 de RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-revizuentă S.C. B. S.R.L. care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței civile nr. 1623 din 14 iunie 2017a Tribunalului Maramures în sensul admiterii cererii de revizuire și pe cale de consecință, în condițiile art. 327 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 coroborat cu prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, schimbarea în parte a sentinței civile nr. 1128 din data de 24 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. x/2007 în sensul reducerii sumei de 1.481.693,1 RON la care a fost obligată societatea B. S.R.L. față de pârâta A. la suma de 307.550,47 RON, ca urmare a diminuării numărului de părți sociale care au aparținut antecesorului intimatei și au fost moștenite de către aceasta și admiterea cererii de revizuire.

Recurenta-revizuentă își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Consideră recurenta-revizuentă că incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865 se impune a fi reținută față de împrejurarea ca instanța de apel a apreciat în mod eronat că hotărârea pronunțată de Tribunalul de Comerț Francofon din Bruxelles în dosarul nr. X, poate avea valoarea unui înscris nou sub condiția ca introducerea acțiunii să se fi realizat anterior soluționării litigiului în care se cere revizuirea.

De asemenea, interpretarea greșită a legii și incidența prevederilor art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. de la 1865 se impune a fi reținută în condițiile în care norma legală nu indică expres faptul că introducerea acțiunii trebuie să se fi realizat anterior pronunțării hotărârii în prima instanță, mai ales în condițiile în care hotărârea supusă revizuirii a rămas irevocabilă la Înalta Curte de Casație și Justiție în 23 octombrie 2012.

Consideră recurenta că instanța de apel a realizat o interpretare subiectivă a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu s-a aplecat asupra termenului de "soluționare definitivă" evocat de doctrina invocată, ceea ce implica la acel moment judecata până în calea de atac a apelului.

Se mai susține că instanța de apel a dat o interpretare greșită actelor deduse judecății, în condițiile în care a reținut, la fila 5 ultimul alineat din hotărâre, că nu s-ar fi demonstrat "înregistrarea acțiunii la începutul anului 2009", față de faptul că împrumuturile erau scadente abia în august 2009, astfel că acțiunea nici nu putea fi introdusă înainte de scadență.

În această situație, arată recurenta, susținerea instanței de apel este contradictorie în raport de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, câtă vreme din copia minutei emisă de Tribunalul de Comerț Francofon din Bruxelles rezultă că părțile au fost citate cu citație introductivă la Tribunalul de Comerț Francofon la data de 21 mai 2010, împrejurare din care rezultă că Tribunalul Francofon fusese sesizat după scadența împrumuturilor din august 2009.

Se arată că instanța de apel nu a reținut și nu a analizat nici faptul că la fila 2 din hotărârea Tribunalului Maramureș, supusă revizuirii, se indică clar faptul că s-a adus în discuție existența acelor contracte de împrumut care au fost garantate cu părțile sociale deținute de defunctul soț al intimatei în B., putându-se observa că împrumutul trebuia restituit până la începutul lunii august 2009.

Recurenta mai reproșează instanței de apel că nu a interpretat actele deduse judecații, că nu a analizat faptul că prin scrisoare recomandată intimata Marcu, încă în 13 octombrie 2009, după scadența împrumuturilor, a fost somată să restituie suma, iar ulterior s-a promovat acțiunea.

Consideră recurenta că hotărârea pronunțată de Tribunalul Comercial Francofon este o hotărâre dată în temeiul unei acțiuni introduse în timpul soluționării dosarului a cărui revizuire se solicită, iar ca și act nou nu putea fi înfățișat instanței în acel litigiu mai devreme, fiind o împrejurare mai presus de voința recurentei.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și cele ale art. 312 și următoarele din C. proc. civ. de la 1865.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ H. a formulat întâmpinare prin care și-a exprimat acordul și susținerea solicitărilor și motivărilor din cererea de revizuire și de apel și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Prin criticile aduse deciziei atacate recurenta-revizuentă reproșează, în esență, instanței de apel că a dat o interpretare eronată și a aplicat greșit dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. raportat la situația de fapt relevată de probatoriul administrat.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ. prevede că revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă;

- înscrisul sa fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

În analiza efectuată, instanța de apel a examinat corect condițiile de admisibilitate impuse de exigențele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, hotărârea judecătorească intervenită într-o cauză după soluționarea altui litigiu poate fi considerată ca fiind act nou, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu condiția ca această hotărâre să fi fost obținută în baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea. În cazul înscrisului nou reprezentat de o hotărâre judecătorească, tocmai imposibilitatea părții de a determina pronunțarea ei la o dată anterioară soluționării litigiului în care se solicită revizuirea este considerată împrejurarea mai presus de voința părții. Însă și în acest caz, condiția ca înscrisul să fie anterior soluționării litigiului este obligatorie, și nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită decât în situația în care acțiunea a fost formulată anterior soluționării definitive a litigiului în care se cere revizuirea.

Din această perspectivă, criticile recurentei întemeiate pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. sunt nefondate.

Sub aspectul criticilor referitoare la "interpretarea greșită a actelor deduse judecății" de către instanța de apel, critici încadrate de recurentă la pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că în realitate, recurenta invocă greșita apreciere a probatoriului administrat, cu consecința reținerii greșite a datei la care a fost formulată acțiunea în care s-a pronunțat Hotărârea din data de 10 mai 2016, în dosarul RGX nr. X referința X a Tribunalului de Comerț Francofon din Bruxelles. Însă situația de fapt stabilită de instanțele de fond constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuție în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de recurentă nu relevă nicio încălcare a dispozițiilor legale de natură să impună modificarea soluției adoptate.

De asemena, nu vor fi reținute nici criticile încadrate de recurentă la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., câtă vreme aceasta invocă în realitate o contradicție între situația de fapt reținută de instanța de apel și probele administrate în cauză, sub aspectul datei de la care putea fi formulată acțiunea în fața instanței străine, critici care însă fiind de netemeinicie și nu de nelegalitate, nu pot fi analizate în cadrul recursului.

Argumentația pe care recurenta-revizuentă o aduce în sprijinul acestei ultime critici și care vizează faptul că instanța de apel nu a analizat acele înscrisuri care vizează contractele de împrumut, somația pe care intimata a primit-o după scadența împrumuturilor, concluziile recurentei pe acest aspect, nu pot fi asimilate unor determinări specifice cu privire la data declanșării demersului judiciar în fața instanței străine, întrucât antamează aspecte ce țin de fondul cauzei.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat și, constatând îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatei A. suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator special E. împotriva deciziei civile nr. 616/2017 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante A. suma de 3000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 mai 2018.