ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.11.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4604/2012

HOTĂRÂRE
21.11.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4604/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3052 din 15 septembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.A. SA

București prin Sucursala Baia Mare împotriva pârâtei SC V.A.D.T.L. SA și a fost

obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 63.518,88 Euro, echivalent în

lei la data plății, precum și suma de 6.816 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC V.A.D.T.L. SA împotriva acestei

sentințe a fost respins prin decizia nr. 14 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Recursul

declarat de pârâta SC V.A.D.T.L. prin lichidator

judiciar

C.I.B.L. împotriva acestei decizii a fost admis de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2818 din 27

septembrie 2011. A fost casată decizia nr. 14 din 25 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Cluj, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.

În rejudecare, Curtea de Apel Cluj, secția a Il-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 17 din 6 februarie

2012, a respins apelul

declarat de pârâta

SC V.A.D.T.L. împotriva sentinței civile nr. 3052 din 15

septembrie 2010

a Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o în întregime.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC V.A.D.T.L. prin

lichidator judiciar C.I.B.L. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept,

în susținerea căruia a formulat următoarele critici:

-

în

fapt, la data de 15 ianuarie 2007, ansamblul auto format din autotractor

și semiremorca, proprietatea recurentei, condus

de către

conducătorul auto C.G., a suferit un accident în Germania, când

un alt autoturism a pătruns pe contrasens

și a intrat în coliziune, impact în urma căruia

autotractorul a ars în

proporție de 100 %, avariind și semiremorca;

-

datorită

acestui eveniment s-a deschis un dosar de daună la A.T., societate unde era

asigurat C.A.S.C.O. ansamblul auto, iar în urma acestui dosar recurenta a fost

despăgubită cu suma de 91.822,27 euro;

-

asigurătorul german al persoanei vinovate de

acest accident, a despăgubit-o pe

recurentă cu suma de 63.518,82 euro,

sumă ce a acoperit celelalte cheltuieli avute în urma acestui accident;

-

la aceste sume

s-au adăugat și alte daune care s-au produs din vina conducătorului auto german

și pe care trebuia să le suporte prin asigurarea pe care a avut-o încheiată;

-

recurenta

consideră nu a încasat vreo sumă care nu i se cuvenea și drept urmare nu poate

fi obligată la plata unor sume nedatorate, iar în prezenta cauză nu se află în

prezența unei îmbogățiri fără justă cauză;

-

prin contractul de asigurare, reclamanta SC A.T.A.

SA s-a obligat la plata despăgubirilor în cazul producerii riscului

asigurat, astfel că acestea au fost solicitate și a fost încasată despăgubirea,

iar încasarea unei despăgubiri de la asigurătorul german nu este culpa

recurentei pârâte;

-

mai mult decât atât, până în momentul de față, A.T.

nu a putut face dovada că a înregistrat vreun prejudiciu rezultat din refuzul

persoanei vinovate de

producerea accidentului sau a asigurătorului

acestuia de a restitui despăgubirea;

-

prin urmare, hotărârile pronunțate în prezenta

cauză sunt neîntemeiate, motiv

pentru care se solicită soluționarea în

sensul argumentelor anterior prezentate;

-

recurenta mai solicită să se aibă în vedere

faptul că se află în procedura de insolvență, iar obligarea sa la plata sumei

de 63.518,88 Euro ar fi o nedreptate, întrucât

această sumă este

justificată prin cheltuielile suportate, iar A.T. a despăgubit decât o parte

din valoare autotractorului și a semiremorcii.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității

recursului în raport de prevederile art. 302 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.,

reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 302

1

alin. (l) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

va

cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, sau

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

În actuala

reglementare, recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă,

care

se exercită numai pentru motivele strict prevăzute de lege, art. 304 pct. 1-9

sub aspectul legalității acesteia, din perspectiva motivelor de nelegalitate

mai sus arătate.

În speță, prin

cererea de recurs, recurenta pârâtă nu a formulat critici ce ar putea

face

o posibilă încadrare a acestora într-unui din motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 306 alin.

(3) din același cod.

Or, simpla nemulțumire a

părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și

arăta, în

concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată,

pentru

a se putea, astfel, verifica

încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului,

lipsa

acestora fiind sancționată cu nulitatea cererii.

Astfel că, în raport de

generalitatea criticilor formulate de recurentă ce vizează situația de fapt,

împrejurarea că se află în procedura insolvenței și că ar fi o nedreptate

obligarea

sa la plata sumei de 63.518,88 Euro, fără a se formula critici privind

interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, și fără a

se arăta, în

concret, în ce constă

nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul menținerii sentinței

instanței

de fond, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei de 63.518,88 Euro,

Curtea urmează să aplice sancțiunea nulității

recursului, motivat de faptul că recurenta

pârâtă nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (l)

lit. c) C. proc. civ.

Așa fiind, constatând că recurenta nu s-a conformat

obligației prevăzută de

dispozițiile art. 302

1

alin. (l)

lit. c) C. proc. civ.,

potrivit cărora cererea de recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte urmează să aplice

cererii de recurs sancțiunea nulității.

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC

judiciar C.I.B.L. împotriva deciziei civile nr. 17 din 6 februarie 2012

pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, secția a Ii-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-01-17
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2017
s-a respins cererea de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 26 iunie 2012. Prin Decizia civilă nr. 4.688 din 05 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/33/2012 de Înalta Curte de Ca
ÎCCJ 2016-10-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2016
la plata sumei de 172.302,55 lei cheltuieli de judecată reprezentând 101.629 lei onorariu de avocat și 70.673,5 lei taxe judiciare către reclamantă. Împotriva acestei decizii comerciale SC C. SA a declarat recurs. Prin Decizia civilă nr. 18
ÎCCJ 2011-03-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2011
alin. (1) C. proc. civ. în sensul că reclamantul fiind partea care a căzut în pretenții va fi obligat la cererea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dovedite prin ordinul de plată în format electronic depus în fața primei instanțe. P
ÎCCJ 2013-05-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2838/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 4346/R din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-au admis în parte recursurile declarate de reclamantul Ț.V. și de pârâții SC T.C. SRL și C.G. împotriva dec
ÎCCJ 2014-02-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 406/2014
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1270/ R din 22 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în Dosar nr. 496/33/2013 a fost admisă contestația în anulare declarată de contestatoarea SC T.C. SRL Sighetu
Sursă