ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3822/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj,

sub nr. 1092/95/2009 reclamanta SC G.G. SA, a chemat în judecată pe pârâta

SC C.E.T. SA solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei

la plata sumei de 111.308,62 lei reprezentând contravaloare vopseli poliuretanice

I.VP1. pentru protecția antiacidă a structurii de beton a turnului de

răcire nr. 3 și penalitățile de întârziere de 0,07% pentru

fiecare zi de întârziere conform calculelor de la data de 10 iulie 2008 (data

recepției la terminarea lucrărilor, până la data formulării

acțiunii).

Prin sentința comercială nr.

83 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta SC G.G. SA în

contradictoriu cu pârâta SC C.E.T. SA, pârâta fiind obligată să

plătească reclamantei suma de 111.308,62 lei reprezentând

contravaloarea lucrărilor de execuție și penalitățile

de întârziere.

Împotriva sentinței

menționate, a formulat apel pârâta SC C.E.T. SA iar prin decizia nr. 74

pronunțată la data de 21 aprilie 2010 de Curtea de Apel Craiova a

fost admis apelul declarat de SC C.E.T. SA, a schimbat sentința nr. 84/2009

a Tribunalului Gorj în sensul că a fost admisă în parte acțiunea

formulată de reclamanta intimată SC G.G. SA și a fost respins

capătul de cerere vizând penalitățile solicitate.

Pârâta a fost obligată să

plătească reclamantei suma de 83.091,35 lei reprezentând

contravaloare materiale consumate plus cheltuielile de judecată.

În motivarea deciziei, instanța

a reținut că intimata reclamantă SC G.G. SA a executat

lucrări suplimentare la lucrarea ce a făcut obiectul contractului

încheiat de părți, fără acordul beneficiarului,

lucrări ce nu au fost prevăzute în contract, act adițional sau

în caietul de sarcini, dar fără de care lucrările nu ar fi fost

corespunzătoare calitativ.

Intimata reclamantă în calitate

de executant și-a achitat toate obligațiile contractuale, executând

lucrarea pentru care a fost încheiat procesul verbal de recepție la

terminarea lucrărilor, prin care se menționează că

lucrările corespund cantitativ și calitativ.

Lucrările suplimentare au fost

executate pentru asigurarea calității necesare, iar contravaloarea

acestor lucrări nu a fost solicitată ca urmare a majorării

prețurilor la materiale, ci ca urmare a constatării pe parcursul derulării

lucrării a faptului că necesarul de materiale era mai mare decât cel

prevăzut inițial.

Prin raportul de expertiză

efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea materialelor efectiv

folosite este de 284.632,20 lei din care s-a plătit suma de 154.964,50 lei

dar având în vedere cererea precizatoare formulată de intimata

reclamantă la data de 7 septembrie 2009, instanța de apel a obligat pârâta

să plătească suma de 83.091,35 lei reprezentând contravaloarea

materialelor suplimentare și a respins cererea vizând

penalitățile întrucât acestea exced contractului încheiat de

părți.

Împotriva deciziei nr. 74 din 21

aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a formulat recurs

pârâta SC C.E.T. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii

formulate de SC G.G. SA, ca nefondată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta

arată, în esență, că pretențiile reclamantei exced

contractului legal încheiat de părți, plățile au fost

făcute conform art. 18.1 din contractul din 22 mai 2007 după ce

prestatorul a procedat conform art. 18.2.

Ofertantul SC G.G. SA ar fi trebuit să

observe că nu a fost mărit patrimoniul SC C.E.T. SA, iar

lucrările efectuate au fost cele prevăzute în contract.

Atât instanța de fond cât

și instanța de apel a analizat greșit probele respectiv adresa

din 19 mai 2008, adresă ce nu are număr de intrare la registratura

societății, nu are ștampila societății emitente, iar

minuta încheiată la data de 6 mai 2008 pe lângă faptul că nu a

fost întocmită în prezența specialiștilor de la biroul de

construcție, nu a fost înaintată societății prin

registratură și nici nu a fost urmată de întocmirea unei dispoziții

de șantier care să aibă anexat releveul, desenul tehnic și

ștampila proiectantului pentru a putea face o nouă negociere.

Intimata reclamantă ar fi trebuit să întrerupă lucrările

și să solicite modificarea proiectului, iar dacă s-ar fi

considerat prejudiciată, ar fi putut cere rezoluțiunea contractului

încheiat

Intimata reclamantă SC G.G. SA,

a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea

recursului ca nefondat.

Analizând decizia recurată în

raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și

temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat.

Este de necontestat că între

părți a fost încheiat contractul de lucrări din 22 mai 2007

având ca obiect „reparații și protecție pe exteriorul

coșului de tiraj, la turnul de răcire nr. 3”.

La art. 21.1 din contract

părțile au convenit modificarea clauzelor contractuale prin act

adițional numai în cazul apariției unor circumstanțe care

lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au

putut fi prevăzute la data încheierii contractului.

Conform raportului de expertiză

efectuat în cauză, lucrările efectuate de intimata reclamantă se

încadrează în lucrările stabilite prin caietul de sarcini, dar în

ceea ce privește materialul auxiliar și trafaleții acestea au

fost omise din caietul de sarcini, dar folosirea lor a fost necesară.

Din constatările efectuate de

proiectant respectiv I.S.P.E. SA și minuta încheiată la data de 6 mai

2008 la SC C.E.T. SA și cu ocazia testărilor efectuate la turnul de

răcire nr. 3 a rezultat faptul că a fost necesară folosirea

cantității de vopsea I.VP de 4509/mp și 2259/mg diluant, deci o

cantitate mai mare față de proiectul inițial.

Contravaloarea materialelor folosite

a fost de 284.632,20 lei din care recurenta a plătit doar suma de

154.964,50 lei. Materialele suplimentare au fost necesare pentru a se asigura

calitatea necesară conform contractului, iar proiectantul în urma

constatării la fața locului a emis dispoziția de șantier din

data de 28 iunie 2007 și a modificat soluția de execuție a

reparațiilor, adaptând-o la situația din teren.

În condițiile în care pentru

executarea contractului încheiat de părți și respectarea

standardelor de calitate a fost necesară o cantitate mai mare de vopsea,

în mod corect instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 21.1

din contract.

De altfel recurenta pârâtă nu

contestă faptul că au fost folosite materiale suplimentare dar

arată că această situație se datorează culpei

initmatei reclamante care a calculat un preț mai mic al contractului,

susținere inexactă în condițiile în care nu se solicită modificarea

prețului contractului ci contravaloarea materialelor suplimentare, aspect

reținut corect de ambele instanțe.

Corect s-a reținut că

lucrările suplimentare au fost executate fără acordul scris al

beneficiarului dar acestea au fost necesare pentru a asigura calitatea

lucrărilor pe parcursul derulării contractului așa cum

rezultă din raportul de expertiză.

Tocmai pentru faptul că

părțile nu au încheiat un act adițional la contract prin care

să se precizeze lucrările suplimentare, instanța de apel a

respins capătul de cerere vizând penalitățile solicitate de

reclamantă în baza raporturilor contractuale respectiv art. 11.1 din

contractul de lucrări din data de 22 mai 2007.

Este adevărat că la art. 11.3

din contract părțile au prevăzut un pact comisoriu neuzitat însă

de nici o parte contractantă, contractul fiind finalizat prin procesul

verbal de recepție din data de 10 iulie 2008 din care rezultă că

lucrările corespund cantitativ și calitativ.

Recurenta invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica și modul de apreciere a probelor

administrate, dar reaprecierea probelor și schimbarea situației de

fapt stabilită în cauză nu se mai poate produce în recurs, deoarece

reaprecierea probelor nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct.

11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000.

Instanțele de fond în mod

corect au admis în parte acțiunea având în vedere faptul juridic licit

care a stat la baza raportului juridic stabilit de părți, iar

contravaloarea materialelor suplimentare nu a fost acordată în baza

contractului încheiat ci ținând cont de natura juridică a

îmbogățirii fără temei legitim – izvor distinct de obligații,

cu condiții și efecte proprii.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., respinge recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva

deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva deciziei nr. 74 din 21

aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.