ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3822/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 1092/95/2009 reclamanta SC G.G. SA, a chemat în judecată pe pârâta SC C.E.T. SA solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 111.308,62 lei reprezentând contravaloare vopseli poliuretanice I.VP1. pentru protecția antiacidă a structurii de beton a turnului de răcire nr. 3 și penalitățile de întârziere de 0,07% pentru fiecare zi de întârziere conform calculelor de la data de 10 iulie 2008 (data recepției la terminarea lucrărilor, până la data formulării acțiunii). Prin sentința comercială nr. 83 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC G.G.

SA în contradictoriu cu pârâta SC C.E.T. SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 111.308,62 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de execuție și penalitățile de întârziere. Împotriva sentinței menționate, a formulat apel pârâta SC C.E.T. SA iar prin decizia nr. 74 pronunțată la data de 21 aprilie 2010 de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de SC C.E.T. SA, a schimbat sentința nr. 84/2009 a Tribunalului Gorj în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta intimată SC G.G. SA și a fost respins capătul de cerere vizând penalitățile solicitate. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 83.091,35 lei reprezentând contravaloare materiale consumate plus cheltuielile de judecată.

În motivarea deciziei, instanța a reținut că intimata reclamantă SC G.G. SA a executat lucrări suplimentare la lucrarea ce a făcut obiectul contractului încheiat de părți, fără acordul beneficiarului, lucrări ce nu au fost prevăzute în contract, act adițional sau în caietul de sarcini, dar fără de care lucrările nu ar fi fost corespunzătoare calitativ. Intimata reclamantă în calitate de executant și-a achitat toate obligațiile contractuale, executând lucrarea pentru care a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, prin care se menționează că lucrările corespund cantitativ și calitativ. Lucrările suplimentare au fost executate pentru asigurarea calității necesare, iar contravaloarea acestor lucrări nu a fost solicitată ca urmare a majorării prețurilor la materiale, ci ca urmare a constatării pe parcursul derulării lucrării a faptului că necesarul de materiale era mai mare decât cel prevăzut inițial.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că valoarea materialelor efectiv folosite este de 284.632,20 lei din care s-a plătit suma de 154.964,50 lei dar având în vedere cererea precizatoare formulată de intimata reclamantă la data de 7 septembrie 2009, instanța de apel a obligat pârâta să plătească suma de 83.091,35 lei reprezentând contravaloarea materialelor suplimentare și a respins cererea vizând penalitățile întrucât acestea exced contractului încheiat de părți. Împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a formulat recurs pârâta SC C.E.T. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii formulate de SC G.G.

SA, ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta arată, în esență, că pretențiile reclamantei exced contractului legal încheiat de părți, plățile au fost făcute conform art. 18.1 din contractul din 22 mai 2007 după ce prestatorul a procedat conform art. 18.2. Ofertantul SC G.G. SA ar fi trebuit să observe că nu a fost mărit patrimoniul SC C.E.T. SA, iar lucrările efectuate au fost cele prevăzute în contract.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel a analizat greșit probele respectiv adresa din 19 mai 2008, adresă ce nu are număr de intrare la registratura societății, nu are ștampila societății emitente, iar minuta încheiată la data de 6 mai 2008 pe lângă faptul că nu a fost întocmită în prezența specialiștilor de la biroul de construcție, nu a fost înaintată societății prin registratură și nici nu a fost urmată de întocmirea unei dispoziții de șantier care să aibă anexat releveul, desenul tehnic și ștampila proiectantului pentru a putea face o nouă negociere. Intimata reclamantă ar fi trebuit să întrerupă lucrările și să solicite modificarea proiectului, iar dacă s-ar fi considerat prejudiciată, ar fi putut cere rezoluțiunea contractului încheiat Intimata reclamantă SC G.G.

SA, a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat. Este de necontestat că între părți a fost încheiat contractul de lucrări din 22 mai 2007 având ca obiect „reparații și protecție pe exteriorul coșului de tiraj, la turnul de răcire nr. 3”. La art. 21.1 din contract părțile au convenit modificarea clauzelor contractuale prin act adițional numai în cazul apariției unor circumstanțe care lezează interesele comerciale legitime ale acestora și care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrările efectuate de intimata reclamantă se încadrează în lucrările stabilite prin caietul de sarcini, dar în ceea ce privește materialul auxiliar și trafaleții acestea au fost omise din caietul de sarcini, dar folosirea lor a fost necesară. Din constatările efectuate de proiectant respectiv I.S.P.E. SA și minuta încheiată la data de 6 mai 2008 la SC C.E.T. SA și cu ocazia testărilor efectuate la turnul de răcire nr. 3 a rezultat faptul că a fost necesară folosirea cantității de vopsea I.VP de 4509/mp și 2259/mg diluant, deci o cantitate mai mare față de proiectul inițial. Contravaloarea materialelor folosite a fost de 284.632,20 lei din care recurenta a plătit doar suma de 154.964,50 lei.

Materialele suplimentare au fost necesare pentru a se asigura calitatea necesară conform contractului, iar proiectantul în urma constatării la fața locului a emis dispoziția de șantier din data de 28 iunie 2007 și a modificat soluția de execuție a reparațiilor, adaptând-o la situația din teren. În condițiile în care pentru executarea contractului încheiat de părți și respectarea standardelor de calitate a fost necesară o cantitate mai mare de vopsea, în mod corect instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 21.1 din contract. De altfel recurenta pârâtă nu contestă faptul că au fost folosite materiale suplimentare dar arată că această situație se datorează culpei initmatei reclamante care a calculat un preț mai mic al contractului, susținere inexactă în condițiile în care nu se solicită modificarea prețului contractului ci contravaloarea materialelor suplimentare, aspect reținut corect de ambele instanțe.

Corect s-a reținut că lucrările suplimentare au fost executate fără acordul scris al beneficiarului dar acestea au fost necesare pentru a asigura calitatea lucrărilor pe parcursul derulării contractului așa cum rezultă din raportul de expertiză. Tocmai pentru faptul că părțile nu au încheiat un act adițional la contract prin care să se precizeze lucrările suplimentare, instanța de apel a respins capătul de cerere vizând penalitățile solicitate de reclamantă în baza raporturilor contractuale respectiv art. 11.1 din contractul de lucrări din data de 22 mai 2007. Este adevărat că la art. 11.3 din contract părțile au prevăzut un pact comisoriu neuzitat însă de nici o parte contractantă, contractul fiind finalizat prin procesul verbal de recepție din data de 10 iulie 2008 din care rezultă că lucrările corespund cantitativ și calitativ.

Recurenta invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critica și modul de apreciere a probelor administrate, dar reaprecierea probelor și schimbarea situației de fapt stabilită în cauză nu se mai poate produce în recurs, deoarece reaprecierea probelor nu mai este posibilă, odată cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000. Instanțele de fond în mod corect au admis în parte acțiunea având în vedere faptul juridic licit care a stat la baza raportului juridic stabilit de părți, iar contravaloarea materialelor suplimentare nu a fost acordată în baza contractului încheiat ci ținând cont de natura juridică a îmbogățirii fără temei legitim – izvor distinct de obligații, cu condiții și efecte proprii.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E.T. SA Turceni împotriva deciziei nr. 74 din 21 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.