ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 378 din 2 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș s-a respins cererea incidentală

formulată de reclamanta pârâtă reconvențional SC G.I. SRL Tg. Mureș societate

în insolvență în contradictoriu cu pârâta reconvențional SC N.P.C. SRL Tg.

Mureș privind înscrierea în fals a înscrisului preconstituit al contractului nr.

275 din 9 iulie 2001 încheiat între părțile în proces și s-a stabilit că

dispozițiile art. XIV „Alte clauze” art. 32 pct. 3 din convenția litigioasă are

drept conținut depășirea termenului de execuție din vina executantului, care se

penalizează cu 2 % din valoarea contractului.

Prin aceeași sentință prima instanță a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta reclamantă

reconvențional, a admis în parte acțiunea reclamantei SC G.I. SRL Tg. Mureș

prin lichidator judiciar C.C. SRL Tg. Mureș în contradictoriu cu pârâta SC N.P.C.

SRL Tg. Mureș, a admis în parte acțiunea reconvențională și a stabilit, că la

data de 20 decembrie 2001, data recepționării lucrărilor efectuate în baza convenției

litigioase de către beneficiarul aceleiași convenții, pârâta-reclamant

reconvențional datora suma de 34.190,60 lei contravaloare lucrări, 10.940,96

lei penalități și 18.725,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. S-a mai stabilit

că la data de 20 decembrie 2001, data recepționării lucrărilor, reclamanta

pârâtă reconvențional datora pârâtei reconvențional suma de 44.104 lei

reprezentând penalități, sumele datorare fiind compensate.

În urma compensării, pârâta-reclamantă reconvențional

a fost obligată la plata sumelor de 1.026,76 lei preț, 38.544,57 lei

penalități, 18.725 lei contravaloare lucrări suplimentare și la plata dobânzii

comerciale .

Instanța de fond a compensat și cheltuielile

de judecată, în urma compensării, reclamanta pârâtă reconvențional fiind obligată

la plata sumei de 2.667,60 lei.

Sentința nr. 378 din 2 aprilie 2007 a fost apelată de SC Z. SRL succesoare a SC G.I. SRL și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș. Apelurile au

fost soluționate prin decizia nr. 35 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune

invocată de apelanta SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și excepția lipsei calității

procesual active a reclamantei SC G.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL. Prin

aceeași decizie, Curtea a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de SC Z. SRL

prin lichidator reținând că operațiunile de divizare a SC G.I. SRL au fost

anulate și că toate drepturile inclusiv calitatea de a sta în instanță îi

revenea SC G.I. SRL. În continuare, Curtea a admis apelul declarat de SC N.P.C.

SRL și a modificat sentința primei instanțe în sensul respingerii pretențiilor

reclamantei SC G.I. SRL privind obligarea pârâtei SC N.P.C. SRL  la plata sumei

de 1.872,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. Totodată, a stabilit că la

data recepționării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenției,

respectiv de reclamanta SC G.I. SRL, aceasta datora suma de 96.963 lei cu titlu

de despăgubiri. În urma compensării sumelor datorate de părțile în proces, reclamanta

SC G.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 52.858,43 lei plus dobânda legală

calculată de la data introducerii acțiunii până la plată. Curtea de Apel a mai

dispus și eliminarea din cuprinsul hotărârii primei instanțe a dispozițiilor

privind obligarea pârâtei reclamantă reconvențional la plata sumei de 1.026,75

lei preț neachitat, a sumei de 38.544 lei penalități de întârziere, a sumei de

18.725 contravaloare lucrări suplimentare și a celorlalte sume reprezentând dobândă,

menținând celelalte dispoziții din sentința apelată.

Recursul declarat de SC G.I. SRL prin

lichidator judiciar, a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin

decizia nr. 644 din 27 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 999/43/2007.

Recurenta și-a întemeiat criticile aduse

deciziei pronunțată de instanța de apel pe motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând Înaltei Curți să admită excepția

prescripției dreptului material la acțiune și în consecință să respingă ca

prescrisă acțiunea reconvențională. Pe fondul recursului a solicitat

modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea sentinței nr. 378/2007

pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.

Înalta Curte, după analiza criticilor aduse deciziei

nr. 35 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a respins,

ca nefondat, recursul formulat de SC G.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL.

În esență, în cuprinsul deciziei Înaltei

Curți s-a reținut că nu pot fi analizate criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe considerentul că recurenta nu a declarat

apel împotriva sentinței nr. 378 din 2 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul

Comercial Mureș și că nu s-ar putea analiza aceste susțineri direct în recurs

fără să se încalce principiul „non omisso medio”. S-a mai reținut că toate

celelalte critici întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu vizează

nelegalitatea soluției din apel ci sunt în realitate motive de netemeinicie

care nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate în susținerea

recursului.

Contestația în anulare.

SC G.I. SRL Târgu Mureș, prin lichidator

judiciar C.H. IPURL, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 644

din 27 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub cuvânt că soluția Înaltei Curți de

Casație și Justiție pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli

materiale, contestatoarea a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea

deciziei nr. 644/2009, rejudecarea recursului și respingerea acțiunii

reconvenționale ca prescrisă sau modificarea în tot a deciziei Curții de Apel

Târgu Mureș și menținerea sentinței pronunțată pe fondul cauzei.

În argumentarea contestației în anulare

întemeiată pe art. 318 teza întâi, contestatoarea a susținut că soluția din

decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este greșită întrucât în cuprinsul

deciziei a reținut că SC G.I. SRL Târgu Mureș prin cererea de apel nu a

solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare iar, în

subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției

dreptului de a promova acțiunea reconvențională formulată de intimata SC N.P.C.

SRL.

Prin urmare, conchide contestatoarea, în

calea de atac a apelului a dezvoltat acest motiv așa încât numai ca urmare a

unei greșeli materiale recursul său a fost respins reținându-se că societatea

nu a promovat apel.

Contestația în anulare este nefondată.

Dispozițiile legale invocate de contestatoare:

Art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată

este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul a

omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare”.

Din conținutul dispozițiilor mai sus citate

rezultă că poate fi promovată calea de atac extraordinară a contestației în

anulare speciale atunci când 1) hotărârea instanței de recurs este rezultatul

unei greșeli materiale sau 2) când instanța a omis din greșeală să cerceteze

motive de modificare sau de casare.

Contestatoarea a indicat teza I apreciind că

instanța de recurs a reținut greșit faptul că societatea SC G.I. SRL nu a

criticat în apel respingerea excepției prescripției. În scopul urmărit, acela

de a demonstra „greșeala materială”, contestatoarea a redat considerentele deciziei

instanței de apel din care, în opinia sa, ar rezulta că a formulat această

critică.

Demersul contestatoarei și argumentul invocat

în susținerea acestuia nu va fi reținut întrucât nu evidențiază o greșeală

materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului. Prin însăși trimiterea făcută de contestatoare la motivele reținute

de instanța de apel se demonstrează tendința acesteia de a obține anularea

deciziei pronunțată de Înalta Curte și rejudecarea recursului.

Este esențial de remarcat faptul că SC G.I. SRL,

prin lichidator judiciar C.C. SRL nu a avut calitatea de apelantă și că Înalta

Curte a reținut sub acest aspecte că s-a promovat calea de atac a recursului cu

nesocotirea principiului „non omisso medio”. Deși soluția primei instanțe a

fost modificată urmare admiterii apelului declarat de SC N.P.C. SRL,

contestatoarea nu ar fi putut să critice în recursul său decât chestiunile

dezlegate urmare modificării sentinței prin decizia instanței de apel. Din

acest punct de vedere, într-o cale de retractare contestatoarea, sub pretextul

că instanța de apel nu s-a pronunțat pe o apărare a sa nu poate solicita

reexaminarea acestei susțineri întrucât scopul contestației în anulare nu este

acela de a deschide părții, calea recursului la recurs.

Nu în ultimul rând este de observat că

citatul prezentat în sprijinul susținerii că dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei greșeli materiale, nu vizează apelul pe care SC G.I. SRL l-ar

fi declarat ci apelul SC Z. SRL, așa încât s-ar putea reține că din acest punct

de vedere nu numai că susținerea este inexactă dar și contrară dispozițiilor

procedurale potrivit cărora drepturile procesuale se exercită cu bună-credință.

În consecință, observând că motivele invocate

nu vizează aspectele formale ale judecății recursului ci contestatoarea tinde

la reexaminarea recursului provocând o nouă judecată și având în vedere că această

cale extraordinară de atac, contestația în anulare, nu este un mijloc de

reformare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs,

contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC G.I. SRL Tg. Mureș prin lichidator judiciar C.H. IPURL

împotriva deciziei nr. 644 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5

februarie 2010.