ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 451/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin sentința nr. 378 din 2 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș s-a respins cererea incidentală formulată de reclamanta pârâtă reconvențional SC G.I. SRL Tg. Mureș societate în insolvență în contradictoriu cu pârâta reconvențional SC N.P.C. SRL Tg. Mureș privind înscrierea în fals a înscrisului preconstituit al contractului nr. 275 din 9 iulie 2001 încheiat între părțile în proces și s-a stabilit că dispozițiile art. XIV „Alte clauze” art. 32 pct. 3 din convenția litigioasă are drept conținut depășirea termenului de execuție din vina executantului, care se penalizează cu 2 % din valoarea contractului.

Prin aceeași sentință prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta reclamantă reconvențional, a admis în parte acțiunea reclamantei SC G.I. SRL Tg. Mureș prin lichidator judiciar C.C. SRL Tg. Mureș în contradictoriu cu pârâta SC N.P.C. SRL Tg. Mureș, a admis în parte acțiunea reconvențională și a stabilit, că la data de 20 decembrie 2001, data recepționării lucrărilor efectuate în baza convenției litigioase de către beneficiarul aceleiași convenții, pârâta-reclamant reconvențional datora suma de 34.190,60 lei contravaloare lucrări, 10.940,96 lei penalități și 18.725,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. S-a mai stabilit că la data de 20 decembrie 2001, data recepționării lucrărilor, reclamanta pârâtă reconvențional datora pârâtei reconvențional suma de 44.104 lei reprezentând penalități, sumele datorare fiind compensate.

În urma compensării, pârâta-reclamantă reconvențional a fost obligată la plata sumelor de 1.026,76 lei preț, 38.544,57 lei penalități, 18.725 lei contravaloare lucrări suplimentare și la plata dobânzii comerciale . Instanța de fond a compensat și cheltuielile de judecată, în urma compensării, reclamanta pârâtă reconvențional fiind obligată la plata sumei de 2.667,60 lei. Sentința nr. 378 din 2 aprilie 2007 a fost apelată de SC Z. SRL succesoare a SC G.I. SRL și SC N.P.C. SRL Târgu Mureș. Apelurile au fost soluționate prin decizia nr. 35 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș care a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de apelanta SC N.P.C. SRL Târgu Mureș și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei SC G.I.

SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL. Prin aceeași decizie, Curtea a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de SC Z. SRL prin lichidator reținând că operațiunile de divizare a SC G.I. SRL au fost anulate și că toate drepturile inclusiv calitatea de a sta în instanță îi revenea SC G.I. SRL. În continuare, Curtea a admis apelul declarat de SC N.P.C. SRL și a modificat sentința primei instanțe în sensul respingerii pretențiilor reclamantei SC G.I. SRL privind obligarea pârâtei SC N.P.C. SRL la plata sumei de 1.872,42 lei contravaloare lucrări suplimentare. Totodată, a stabilit că la data recepționării tuturor lucrărilor efectuate de executantul convenției, respectiv de reclamanta SC G.I. SRL, aceasta datora suma de 96.963 lei cu titlu de despăgubiri.

În urma compensării sumelor datorate de părțile în proces, reclamanta SC G.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 52.858,43 lei plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii până la plată. Curtea de Apel a mai dispus și eliminarea din cuprinsul hotărârii primei instanțe a dispozițiilor privind obligarea pârâtei reclamantă reconvențional la plata sumei de 1.026,75 lei preț neachitat, a sumei de 38.544 lei penalități de întârziere, a sumei de 18.725 contravaloare lucrări suplimentare și a celorlalte sume reprezentând dobândă, menținând celelalte dispoziții din sentința apelată. Recursul declarat de SC G.I. SRL prin lichidator judiciar, a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 644 din 27 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 999/43/2007.

Recurenta și-a întemeiat criticile aduse deciziei pronunțată de instanța de apel pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând Înaltei Curți să admită excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință să respingă ca prescrisă acțiunea reconvențională. Pe fondul recursului a solicitat modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea sentinței nr. 378/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș. Înalta Curte, după analiza criticilor aduse deciziei nr. 35 din 28 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, a respins, ca nefondat, recursul formulat de SC G.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. SRL. În esență, în cuprinsul deciziei Înaltei Curți s-a reținut că nu pot fi analizate criticile recurentei întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pe considerentul că recurenta nu a declarat apel împotriva sentinței nr. 378 din 2 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș și că nu s-ar putea analiza aceste susțineri direct în recurs fără să se încalce principiul „non omisso medio”. S-a mai reținut că toate celelalte critici întemeiate pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., nu vizează nelegalitatea soluției din apel ci sunt în realitate motive de netemeinicie care nu se încadrează în motivele de nelegalitate invocate în susținerea recursului. Contestația în anulare. SC G.I. SRL Târgu Mureș, prin lichidator judiciar C.H. IPURL, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 644 din 27 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub cuvânt că soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale, contestatoarea a solicitat în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 644/2009, rejudecarea recursului și respingerea acțiunii reconvenționale ca prescrisă sau modificarea în tot a deciziei Curții de Apel Târgu Mureș și menținerea sentinței pronunțată pe fondul cauzei. În argumentarea contestației în anulare întemeiată pe art. 318 teza întâi, contestatoarea a susținut că soluția din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este greșită întrucât în cuprinsul deciziei a reținut că SC G.I. SRL Târgu Mureș prin cererea de apel nu a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare iar, în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului de a promova acțiunea reconvențională formulată de intimata SC N.P.C.

SRL. Prin urmare, conchide contestatoarea, în calea de atac a apelului a dezvoltat acest motiv așa încât numai ca urmare a unei greșeli materiale recursul său a fost respins reținându-se că societatea nu a promovat apel. Contestația în anulare este nefondată. Dispozițiile legale invocate de contestatoare: Art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Din conținutul dispozițiilor mai sus citate rezultă că poate fi promovată calea de atac extraordinară a contestației în anulare speciale atunci când 1) hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale sau 2) când instanța a omis din greșeală să cerceteze motive de modificare sau de casare.

Contestatoarea a indicat teza I apreciind că instanța de recurs a reținut greșit faptul că societatea SC G.I. SRL nu a criticat în apel respingerea excepției prescripției. În scopul urmărit, acela de a demonstra „greșeala materială”, contestatoarea a redat considerentele deciziei instanței de apel din care, în opinia sa, ar rezulta că a formulat această critică. Demersul contestatoarei și argumentul invocat în susținerea acestuia nu va fi reținut întrucât nu evidențiază o greșeală materială care să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului. Prin însăși trimiterea făcută de contestatoare la motivele reținute de instanța de apel se demonstrează tendința acesteia de a obține anularea deciziei pronunțată de Înalta Curte și rejudecarea recursului.

Este esențial de remarcat faptul că SC G.I. SRL, prin lichidator judiciar C.C. SRL nu a avut calitatea de apelantă și că Înalta Curte a reținut sub acest aspecte că s-a promovat calea de atac a recursului cu nesocotirea principiului „non omisso medio”. Deși soluția primei instanțe a fost modificată urmare admiterii apelului declarat de SC N.P.C. SRL, contestatoarea nu ar fi putut să critice în recursul său decât chestiunile dezlegate urmare modificării sentinței prin decizia instanței de apel. Din acest punct de vedere, într-o cale de retractare contestatoarea, sub pretextul că instanța de apel nu s-a pronunțat pe o apărare a sa nu poate solicita reexaminarea acestei susțineri întrucât scopul contestației în anulare nu este acela de a deschide părții, calea recursului la recurs.

Nu în ultimul rând este de observat că citatul prezentat în sprijinul susținerii că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, nu vizează apelul pe care SC G.I. SRL l-ar fi declarat ci apelul SC Z. SRL, așa încât s-ar putea reține că din acest punct de vedere nu numai că susținerea este inexactă dar și contrară dispozițiilor procedurale potrivit cărora drepturile procesuale se exercită cu bună-credință. În consecință, observând că motivele invocate nu vizează aspectele formale ale judecății recursului ci contestatoarea tinde la reexaminarea recursului provocând o nouă judecată și având în vedere că această cale extraordinară de atac, contestația în anulare, nu este un mijloc de reformare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC G.I. SRL Tg. Mureș prin lichidator judiciar C.H. IPURL împotriva deciziei nr. 644 din 27 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.