ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2817/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 537 din 6 aprilie 2009

pronunțată în dosarul nr. 4443/85/2008 al Tribunalului Sibiu, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția

lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala

Constanța, precum și acțiunea formulată de reclamanta SC

R.I.E. SRL Târgu Mureș împotriva pârâtelor SC D. SA Mediaș și SC

D. SA, sucursala Construcții.

Pentru a pronunța această

sentință prima instanță a reținut în esență

că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de

1.356.068,97 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în

temeiul contractului încheiat cu SC K. SRL, a sumei de 363.442,7 lei cu titlu

de contravaloare materiale, 368.098 lei penalități de întârziere

aferente perioadei 28 martie 2008 – 23 septembrie 2008 și 20.000 lei daune-interese.

Temeiul acțiunii întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 969 C. civ. l-a constituit contractul de antrepriză

din 11 mai 2007 încheiat între părți având ca obiect executarea de

locuințe colective în ansamblul rezidențial Cheile Turzii, cu termen

de finalizare la 31 martie 2008, termen prelungit prin actul adițional din

10 iunie 2008 până la 31 august 2008.

Ca urmare a nerespectării acestui termen,

reclamanta în calitate de beneficiar a notificat pârâtelor rezilierea

contractului începând cu data de 9 septembrie 2008.

În aceste condiții, tribunalul arată

că deși potrivit art. 6 din actul adițional, reclamanta era îndreptățită

să rezilieze contractul, solicitarea de obligare a pârâtelor la plata

contravalorii lucrărilor de construcții stabilite prin contractul

încheiat cu SC K. SRL Târgu Mureș este nefondată în lipsa unor dovezi

din care să rezulte valoarea lucrărilor efectiv realizate, expertiza

extrajudiciară depusă de reclamantă fiind irelevantă.

Situația este identică și în

privința capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata

sumei de 363.442,7 lei reprezentând contravaloare tâmplărie geam termopan,

în sensul că reclamanta nu a dovedit că a achitat aceste lucrări

pentru care solicită returnarea costurilor.

Pe cale de consecință, și având în

vedere că pentru suma solicitată cu titlu de penalități de

întârziere, potrivit art. 10.7 din contract, nu s-a depus modul de calcul,

tribunalul a respins și această cerere, precum și aceea având ca

obiect plata daunelor interese, pretinse conform art. 10.10 din contract, dar

al căror cuantum nu a rezultat din nicio probă administrată în

cauză.

Referitor la excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala Construcții, prima

instanță a reținut că aceasta are legitimare procesuală

în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., fiind înregistrată

la O.R.C., potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca

nefondat prin decizia comercială nr. 114 din 9 decembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin care s-a

respins și cererea de aderare la apel formulată de pârâte.

Cu privire la apelul reclamantei, instanța de

apel a arătat, în plus față de considerentele tribunalului,

faptul că rezilierea unilaterală a contractului nu a avut drept efect

activarea pactului comisoriu expres cuprins în actul adițional din 10

iunie 2008, în condițiile în care, prin aceeași adresă,

reclamanta a menționat expres că mai datora pârâtei o

diferență de preț în sumă de 94.050,70 lei.

Neîndeplinindu-și propriile obligații contractuale, reclamanta nu

poate solicita de la pârâte valoarea pretins achitată terțului pentru

lucrări a căror existență nu a fost probată, motiv

pentru care au fost înlăturate și criticile referitoare la modul de

soluționare a celorlalte capete de cerere.

Constatând legalitatea și temeinicia

sentinței, și, prin urmare faptul că apelul reclamantei este

nefondat, s-a respins ca fiind lipsită de interes cererea pârâtelor de

aderare la apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta

SC R.I.E. SRL Târgu Mureș, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor, după reluarea

stării de fapt și a conținutului înscrisurilor depuse la dosar,

recurenta invocă faptul că decizia recurată este lipsită de

temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii, deoarece instanța de apel a considerat, în mod greșit

că la data rezilierii contractului avea restanțe în achitarea contravalorii

lucrărilor executate. Sumele pretins restante reprezintă plata unor

lucrări suplimentare, a căror scadență era stabilită

prin actul adițional nr. 1 din 10 iunie 2008, iar intimatele deși au

invocat neexecutarea la termen a acestei obligații nu au dovedit o atare

susținere.

De asemenea, arată recurenta, recunoașterea

existenței unui debit de 353.653,50 lei s-a făcut din eroare, astfel

că în lipsa unei contraprestații a intimatelor, greșit s-a

apreciat că o atare recunoaștere poate da naștere unei

obligații de plată.

Pe de altă parte, instanța de apel a

respins în mod nejustificat efectuarea unei expertize contabile solicitată

pentru a se stabili cuantumul sumei totale facturate de intimate și,

respectiv, a plăților efectuate de recurentă, iar ulterior, a

considerat că nu s-a dovedit valoarea lucrărilor plătite pentru

finalizarea imobilului, deși intimatele sunt în culpă pentru

neexecutarea obligațiilor asumate astfel încât răspunderea

contractuală urmează a fi antrenată în termenii stabiliți

de comun acord, potrivit art. 6 și art. 10 din convenția

încheiată.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor

invocate, cu precizarea că examinarea motivelor de netemeinicie ale deciziei

recurate este exclusă din perspectiva modului de reglementare a acestei

căi de atac, astfel încât nu vor fi avute în vedere criticile referitoare

la modul de interpretare al probelor administrate, Curtea, constată

că este nefondat.

Din această perspectivă, în mod corect s-a argumentat

prin decizia recurată că, deși reclamanta s-a prevalat de clauza

contractuală înserată în art. 6 din actul adițional ndin 10

iunie 2008 la contractul de antrepriză susținând că sunt

îndeplinite condițiile rezilierii și, respectiv ale finalizării

lucrărilor neterminate până la data de 31 august 2008, pe cheltuiala antreprenorului,

acesta anterior, a notificat-o pe reclamantă în legătură cu

existența unor restanțe la plata facturilor emise, recunoscute, de

altfel, inclusiv prin adresa de reziliere a contractului din litigiu

În aceste condiții, reclamanta fiind în

culpă pentru neîndeplinirea întocmai a propriilor obligații

contractuale, rezultă că manifestarea sa de voință de a

rezilia convenția, nu are și semnificația activării

pactului comisoriu expres, cu consecința că nu este îndeplinită

condiția pentru antrenarea răspunderii contractuale a intimatelor în temeiul

art. 6 din actul adițional.

În plus, prin art. 2 din actul adițional, recurenta

a recunoscut existența unor sume restante și și-a asumat

obligația achitării acestora, situația în care susține,

fără temei, că o atare recunoaștere s-a făcut din

eroare, motiv pentru care și această critică va fi

înlăturată.

În privința nelegalității deciziei din

perspectiva modului de administrare a probelor solicitate, se va reține

că față de obiectul litigiului și respectiv, obiectivele

expertizei contabile, în mod justificat instanța de apel a apreciat

că proba este neconcludentă.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi

respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind în culpă procesuală, potrivit art. 274

C. proc. civ., recurenta va fi obligată și la plata sumei de

14.779,80 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D. SA Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I.E.

SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 114/A din 9 decembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială,

ca nefondat.

Obligă recurenta la 14.779,80 lei reprezentând

cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D. SA Mediaș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.