ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2817/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 537 din 6 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr. 4443/85/2008 al Tribunalului Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala Constanța, precum și acțiunea formulată de reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureș împotriva pârâtelor SC D. SA Mediaș și SC D. SA, sucursala Construcții. Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.356.068,97 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în temeiul contractului încheiat cu SC K. SRL, a sumei de 363.442,7 lei cu titlu de contravaloare materiale, 368.098 lei penalități de întârziere aferente perioadei 28 martie 2008 – 23 septembrie 2008 și 20.000 lei daune-interese.

Temeiul acțiunii întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 C. civ. l-a constituit contractul de antrepriză din 11 mai 2007 încheiat între părți având ca obiect executarea de locuințe colective în ansamblul rezidențial Cheile Turzii, cu termen de finalizare la 31 martie 2008, termen prelungit prin actul adițional din 10 iunie 2008 până la 31 august 2008. Ca urmare a nerespectării acestui termen, reclamanta în calitate de beneficiar a notificat pârâtelor rezilierea contractului începând cu data de 9 septembrie 2008. În aceste condiții, tribunalul arată că deși potrivit art. 6 din actul adițional, reclamanta era îndreptățită să rezilieze contractul, solicitarea de obligare a pârâtelor la plata contravalorii lucrărilor de construcții stabilite prin contractul încheiat cu SC K. SRL Târgu Mureș este nefondată în lipsa unor dovezi din care să rezulte valoarea lucrărilor efectiv realizate, expertiza extrajudiciară depusă de reclamantă fiind irelevantă.

Situația este identică și în privința capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata sumei de 363.442,7 lei reprezentând contravaloare tâmplărie geam termopan, în sensul că reclamanta nu a dovedit că a achitat aceste lucrări pentru care solicită returnarea costurilor. Pe cale de consecință, și având în vedere că pentru suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, potrivit art. 10.7 din contract, nu s-a depus modul de calcul, tribunalul a respins și această cerere, precum și aceea având ca obiect plata daunelor interese, pretinse conform art. 10.10 din contract, dar al căror cuantum nu a rezultat din nicio probă administrată în cauză. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC D. SA, sucursala Construcții, prima instanță a reținut că aceasta are legitimare procesuală în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) C. proc.

civ., fiind înregistrată la O.R.C., potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Apelul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 114 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin care s-a respins și cererea de aderare la apel formulată de pârâte. Cu privire la apelul reclamantei, instanța de apel a arătat, în plus față de considerentele tribunalului, faptul că rezilierea unilaterală a contractului nu a avut drept efect activarea pactului comisoriu expres cuprins în actul adițional din 10 iunie 2008, în condițiile în care, prin aceeași adresă, reclamanta a menționat expres că mai datora pârâtei o diferență de preț în sumă de 94.050,70 lei.

Neîndeplinindu-și propriile obligații contractuale, reclamanta nu poate solicita de la pârâte valoarea pretins achitată terțului pentru lucrări a căror existență nu a fost probată, motiv pentru care au fost înlăturate și criticile referitoare la modul de soluționare a celorlalte capete de cerere. Constatând legalitatea și temeinicia sentinței, și, prin urmare faptul că apelul reclamantei este nefondat, s-a respins ca fiind lipsită de interes cererea pârâtelor de aderare la apel. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureș, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor, după reluarea stării de fapt și a conținutului înscrisurilor depuse la dosar, recurenta invocă faptul că decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de apel a considerat, în mod greșit că la data rezilierii contractului avea restanțe în achitarea contravalorii lucrărilor executate. Sumele pretins restante reprezintă plata unor lucrări suplimentare, a căror scadență era stabilită prin actul adițional nr. 1 din 10 iunie 2008, iar intimatele deși au invocat neexecutarea la termen a acestei obligații nu au dovedit o atare susținere. De asemenea, arată recurenta, recunoașterea existenței unui debit de 353.653,50 lei s-a făcut din eroare, astfel că în lipsa unei contraprestații a intimatelor, greșit s-a apreciat că o atare recunoaștere poate da naștere unei obligații de plată.

Pe de altă parte, instanța de apel a respins în mod nejustificat efectuarea unei expertize contabile solicitată pentru a se stabili cuantumul sumei totale facturate de intimate și, respectiv, a plăților efectuate de recurentă, iar ulterior, a considerat că nu s-a dovedit valoarea lucrărilor plătite pentru finalizarea imobilului, deși intimatele sunt în culpă pentru neexecutarea obligațiilor asumate astfel încât răspunderea contractuală urmează a fi antrenată în termenii stabiliți de comun acord, potrivit art. 6 și art. 10 din convenția încheiată. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, cu precizarea că examinarea motivelor de netemeinicie ale deciziei recurate este exclusă din perspectiva modului de reglementare a acestei căi de atac, astfel încât nu vor fi avute în vedere criticile referitoare la modul de interpretare al probelor administrate, Curtea, constată că este nefondat.

Din această perspectivă, în mod corect s-a argumentat prin decizia recurată că, deși reclamanta s-a prevalat de clauza contractuală înserată în art. 6 din actul adițional ndin 10 iunie 2008 la contractul de antrepriză susținând că sunt îndeplinite condițiile rezilierii și, respectiv ale finalizării lucrărilor neterminate până la data de 31 august 2008, pe cheltuiala antreprenorului, acesta anterior, a notificat-o pe reclamantă în legătură cu existența unor restanțe la plata facturilor emise, recunoscute, de altfel, inclusiv prin adresa de reziliere a contractului din litigiu În aceste condiții, reclamanta fiind în culpă pentru neîndeplinirea întocmai a propriilor obligații contractuale, rezultă că manifestarea sa de voință de a rezilia convenția, nu are și semnificația activării pactului comisoriu expres, cu consecința că nu este îndeplinită condiția pentru antrenarea răspunderii contractuale a intimatelor în temeiul art. 6 din actul adițional.

În plus, prin art. 2 din actul adițional, recurenta a recunoscut existența unor sume restante și și-a asumat obligația achitării acestora, situația în care susține, fără temei, că o atare recunoaștere s-a făcut din eroare, motiv pentru care și această critică va fi înlăturată. În privința nelegalității deciziei din perspectiva modului de administrare a probelor solicitate, se va reține că față de obiectul litigiului și respectiv, obiectivele expertizei contabile, în mod justificat instanța de apel a apreciat că proba este neconcludentă. În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Fiind în culpă procesuală, potrivit art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată și la plata sumei de 14.779,80 lei cheltuieli de judecată către intimata SC D. SA Mediaș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.I.E. SRL Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 114/A din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 14.779,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC D. SA Mediaș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.