ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 25 martie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureș, la 30 iunie 2009, sub nr. x/2009, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se constate rezilierea de plin drept, la 5 martie 2009, a contractului de asociere în participațiune nr. 951 din 4 octombrie 2006 încheiat între părți, și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în sumă de 217.246,57 RON, aferentă obligațiilor contractuale scadente până la data rezilierii contractului, precum și a cheltuielilor de judecată.
La 29 octombrie 2009, pârâta a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 50.800 RON, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 1005 din 15 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, a fost admisă cererea de chemare în judecată, în sensul constatării contractului de asociere în participațiune nr. 951 din 4 octombrie 2006, ca fiind reziliat de drept, iar pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 217.246,57 RON, cu titlu de redevență și penalități de întârziere aferente perioadei 2007-2008.
Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, cererea reconvențională, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 7.184 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.R.L. a declarat apel.
Prin decizia nr. 83/A din 20 decembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins apelul declarat în cauză, apelanta-pârâtă fiind obligată la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 2.480 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând modificarea deciziei atacate, respectiv a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii introductive și a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată, precum și obligarea intimatei-reclamante la restituirea sumei de 50.080 RON.
În motivare, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al contractului de asociere în participațiune nr. 951 din 4 octombrie 2006, prin faptul că a scutit intimata-reclamantă de la participarea la pierderile asocierii, instituind, astfel, o veritabilă clauză leonină.
De asemenea, potrivit recurentei, instanța de apel, confirmând sentința instanței de fond, a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, fără administrarea unei probe esențiale în soluționarea cauzei, respectiv expertiza contabilă.
Prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865.
La 7 decembrie 2012, recurenta-pârâtă a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar prin încheierea de ședință din 19 martie 2013, instanța de recurs a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea de ședință din 7 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a menținut măsura suspendării judecății recursului, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, până la finalizarea procedurii insolvenței, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011 al Tribunalului Specializat Mureș.
Ulterior, în cauză s-au efectuat verificări cu privire la stadiul dosarului care a determinat suspendarea judecării cauzei, fiind atașate la dosar extrase din sistemul electronic de evidență a dosarelor.
Potrivit referatului întocmit la 15 ianuarie 2025, conform dispozițiilor art. 84 pct. 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243 din 22 decembrie 2022, s-a constatat că sentința nr. 122 din 18 mai 2002, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei A. S.A., a rămas irevocabilă prin decizia nr. 459/R din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, astfel că s-a stabilit termenul de judecată de astăzi, cu citarea părților.
Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererii de recurs, invocată din oficiu, asupra căreia reține următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data formulării acțiunii introductive, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părții, cererea n-a ajuns încă la instanța competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată", iar conform alin. (3) "în materie comercială termenul de perimare este de șase luni".
În cauză, prin cererea de chemare în judecată se solicită constatarea rezilierii de plin drept a unui contractul de asociere în participațiune încheiat între două societăți, astfel că litigiul pendinte are natură comercială.
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni, în materie comercială.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data pronunțării încheierii prin care s-a adoptat măsura suspendării.
Înalta Curte constată că, prin încheierea de ședință din 13 decembrie 2011, judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, iar prin încheierea din 19 martie 2013, cauza a fost repusă pe rol și s-a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin încheierea comercială nr. 1517/C din 26 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2011, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei A. S.A., iar prin sentința nr. 122 din 18 mai 2022, pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 459/R din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, procedura insolvenței a fost închisă, iar societatea A. S.A. a fost radiată din registrul comerțului.
În acest context, potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 250 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, cursul termenului de perimare a fost suspendat în perioada 26 mai 2011 - 28 septembrie 2022, când intimata s-a aflat sub imperiul legii insolvenței.
În considerarea celor ce precedă, Înalta Curte constată că de la data închiderii procedurii insolvenței intimatei-reclamante A. S.A. până în prezent a trecut un termen mai mare de 6 luni, iar recurenta-pârâtă nu a efectuat niciun act în vederea judecării procesului.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților, mai mult de 6 luni, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 și art. 252 C. proc. civ. de la 1865, va constata perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 83/A din 20 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 83/A din 20 decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș , secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 martie 2025.