ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2172/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la 19 iunie 2007, reclamanta SC R.A.I. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC D.A.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pe pârâtă la plata sumei de 100.000 dolari SUA reprezentând debite restante pentru plata primelor de asigurare RNP, compuse din debite și penalități contractuale începând cu 21 martie 2001 și până în prezent, cu dobânzi în sumă de 100.000 dolari SUA. Prin sentința comercială nr. 10077 din 17 septembrie 2007 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității invocată de pârâtă, astfel că cererea reclamantei SC R.A.I.

SA în contradictoriu cu pârâta SC D.A.R. SA a fost respinsă ca prematur formulată. In motivarea sentinței, instanța a reținut în esență, că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe, nedepunând la dosarul cauzei dovada parcurgerii acestei proceduri, deși prin rezoluția de la primirea dosarului s-a pus în vedere reclamantei să depună înscrisuri doveditoare, reclamanta fiind citată cu această mențiune. Împotriva sentinței instanței de fond, reclamanta a declarat apel prin care a susținut că greșit s-a reținut prematuritatea acțiunii, întrucât, conform dovezilor depuse, rezultă respectarea prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., privind concilierea prealabilă sesizării instanței.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 598 din 5 decembrie 2007 a admis apelul reclamantei, a desființat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că, actele noi depuse în apel fac dovada încercării de conciliere a litigiului, conform prevederilor art. 720 1 C. proc. civ., astfel că greșit instanța de fond a admis excepția prematurității acțiunii. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. formulând următoarele critici: - greșit s-a apreciat în apel că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii prealabile, întrucât, așa cum rezultă și din procesul verbal din 25 mai 2007, pretențiile nu au fost susținute cu acte doveditoare, iar prin adresa 672 din 29 mai 2007 s-a pretins o sumă cu mult mai mare decât cea solicitată prin acțiunea depusă în instanță.

La 8 aprilie 2008, reclamanta a depus sub nr. 11707 la Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de înființare a unui sechestru asigurător, asupra a 1.561.212 acțiuni Daewo, reprezentând 51% din capitalul social al pârâtei, acțiuni în valoare de 27.336.823 lei, până la soluționarea irevocabilă a dosarului în cauză. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că sechestrul asigurător tinde la prevenirea reducerii capitalului social de către pârâtă, până la rezolvarea irevocabilă a pretențiilor în cauză, care privesc prime de asigurare pe perioada 31 martie 2001 și data rezilierii contractului de asigurare, 28 iunie 2005. Fiind creditor chirografar ar putea să nu aibă de unde să se îndestuleze în eventualitatea obținerii unui titlu.

La 16 aprilie 2008, reclamanta a înregistrat la Înalta Curte cererea de amendare a pârâtei în temeiul art. 108 7 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (amendă între 50-700 lei) pentru formularea cererii de recurs fără temei. De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 723 alin. (2) C. proc. civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru reaua credință și tergiversarea soluționării cauzei pe fond. Cu cererea precizatoare din 2 iunie 2008, reclamanta a cerut să se ia act că numele actual al pârâtei nu mai este SC D.A.R. SA ci SC F. România SA conform mențiunilor de la Registrul Comerțului. Înalta Curte, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, reține că recursul pârâtei SC F. România SA este nefondat: Dovada concilierii prealabile, condiție impusă de art. 720 1 C. proc.

civ., în litigiile în materie comercială, a fost depusă de reclamantă în faza apelului. Rezultă că pârâta a fost convocată la conciliere pentru 25 mai 2007, s-a prezentat și, prin procesul verbal din ziua respectivă, s-a prevăzut obligația reclamantei de a transmite până la 29 mai 2007, detalierea pretențiilor. Această obligație s-a îndeplinit cu adresa reclamantei nr. 672 din 29 mai 2007 în care s-au indicat pretențiile privind primele de asigurare și penalitățile de întârziere, iar în anexă s-au prevăzut perioadele pentru care au fost calculate. Instanța de apel a apreciat întemeiat că nu se poate reține neîndeplinirea concilierii prealabile, determinat de faptul că reclamanta a formulat acțiunea introductivă pentru o sumă mai mică decât cea menționată în procesul verbal de conciliere, înțelegând să solicite pretenții pentru o perioadă mai mică.

În adevăr, suma ce formează obiectul acțiunii este cuprinsă în totalul pretențiilor din încercarea de conciliere, dar pârâta nu a înțeles să răspundă, astfel că nu se poate reține că cererea reclamantei era prematură, așa încât, hotărârea instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare în fond, este întemeiată. Cu privire la cererile reclamantei. Cererea de sechestru asigurător, întemeiată pe art. 591 alin. (1) este de respins nefiind întrunite condițiile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol. Se reține că nu s-a făcut dovada ca pârâta a micșorat prin fapta sa capitalul social și că s-ar afla în situația în care creditorii nu ar fi îndestulați. De asemenea, sunt de respins și cererile privind amendarea și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, întrucât folosirea căii de atac a recursului, este un drept procedural, iar reclamanta nu a făcut dovada folosirii abuzive a acestui drept de către pârâtă.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală recursul pârâtei urmează să fie respins. Vor fi respinse, ca neîntemeiate, și cererile reclamantei privind sechestrul asigurător, amendarea și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta F. România SA Craiova împotriva deciziei nr. 598 din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Respinge cererile formulate de intimata reclamantă SC R.A.I. SA București de amendare și de înființare sechestru asigurător. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.