ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1631/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 4618 din 2

septembrie 2005, reclamanta SC E.O. SA NEGREȘTI OAȘ a chemat în judecată pe

pârâta SC C. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să

dispună reactualizarea sumei de 288.101,312 lei începând din 2001, obligarea

pârâtei la plata sumei rezultată din diferență, urmare a recalculării,

recalcularea penalizării de 0,5 % prin reactualizarea sumei de 288.101,312 lei

precum și dobânda la dobândă.

Prin precizarea

cererii formulată la 7 octombrie 2005, reclamanta a învederat instanței că

solicită obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, conform

contractului, începând cu data de 26 iunie 2002 și până la data plății

efective, înțelegând să renunțe la celelalte capete de cerere.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că prin decizia comercială nr. 588/2004 s-a stabilit că

pârâta datorează reclamantei suma de 288.101.312 lei, sumă ce a fost achitată,

reactualizată la data de 23 mai 2005.

Reclamanta consideră

că sunt aplicabile dispozițiile art. X alin. (2) din contractul încheiat între

părți, conform cărora pârâta s-a obligat să plătească penalități de 0,5 % pe zi

din valoarea facturii neachitate după expirarea a 15 zile de la data

înregistrării facturii.

Prin sentința

comercială nr. 4363 din 25 octombrie 2005 Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a respins cererea astfel cum a fost precizată formulată de reclamanta SC E.O. SA

NEGREȘTI OAȘ în contradictoriu cu pârâta SC C. SA cu motivarea că reclamanta nu

a emis factura fiscală cu privire la contravaloarea lucrărilor conform

dispozițiilor contractuale și ca atare nu își poate invoca propria culpă pentru

a solicita aplicarea cauzei penale pentru nerespectarea scadenței convenite.

Împotriva sentinței a

declarat apel reclamanta solicitând desființarea sentinței atacate și pe fond admiterea

acțiunii cum a fost formulată.

În motivarea apelului

reclamanta a susținut că soluția instanței este greșită atât în ceea ce

privește caracterul cert al creanței cât și exigibilitatea acesteia, deoarece

nu este necesară emiterea facturii pentru debite ce rezultă din hotărâre

judecătorească și a căror întindere poate fi stabilită prin expertiză

contabilă.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 134 din 8

martie 2007, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că suma de 288.101.312 lei acordată cu titlu

de despăgubiri reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate în afara contractului

nr. 100.222 din 17 septembrie 2001, dar în cadrul unei convenții încheiate în

condițiile art. 36 C. com., sub forma comenzii urmate de executare imediată.

S-a reținut că

această convenție, neconcretizată în scris, nu cuprinde clauza penală și nici

nu este subînțeleasă și ca atare nu există temei de acordare a penalităților

pentru suma de 288.101.312 lei.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 134 din 8 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC E.O. SA Negrești Oaș prin

care în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., a solicitat casarea

soluției din apel în sensul admiterii apelului, desființarea sentinței și

rejudecând cauza pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta prin recurs

a arătat că motivarea instanței de apel este contradictorie întrucât pe de o

parte instanța a interpretat convenția privind efectuarea lucrărilor

suplimentare ca reprezentând un act adițional la contractul dintre părți,

încheiat prin derogare de la dispozițiile pct. XI din contract care solicită

forma scrisă pentru încheierea actului adițional iar pe de altă parte a reținut

că această convenție neîncheiată în formă scrisă, nu poate cuprinde penalități.

Recurenta a arătat că

soluția instanței de apel este greșită și în contradicție cu argumentele

anterior prezentate deoarece convenția reprezintă un act adițional la contract

și i se aplică dispozițiile contractuale, implicit cele referitoare la

penalitățile de întârziere a plății.

Recursul nu este

fondat.

Analizând decizia

atacată în raport de motivele de recurs invocate cât și a actelor și

înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea este legală.

Astfel analizând

criticile formulate de reclamantă, rezultă că acestea nu sunt fondate, deoarece

penalitățile de întârziere solicitate sunt calculate asupra lucrărilor

suplimentare executate pe parcursul derulării contractului, fiind de fapt

lucrări extracontractuale cărora nu li se aplică dispozițiile din contract ce

privesc sancțiunile în concret penalitățile.

De asemeni, trebuie

menționat că potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea

unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, așa cum apar

reglementate la pct. 1-9 din articolul menționat.

Recursul fiind cale

de atac nedevolutivă, de reformare, regulile procedurale impuse sunt

obligatorii.

Având în vedere

dispozițiile legale anterior prezentate, rezultă că recurentei îi revenea

obligația să respecte dispozițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc.

civ., raportate la 304 pct. 1-9 C. proc. civ., care prevăd expres obligația de

a indica motivele de nelegalitate și de a le dezvolta.

Din analiza motivelor

invocate de reclamantă rezultă că au fost invocate motive de netemeinicie care

exced analizei recursului.

Așa fiind, potrivit art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC E.O. SA NEGREȘTI OAȘ împotriva deciziei comercială nr.

134 din 8 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.