ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 mai 2005 pe rolul Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.U.A.R. a

chemat în judecată Guvernul României,

solicitând

Instanței să dispună anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 pentru

aprobarea

inventarelor bunurilor din domeniul public al statului

în ceea ce privește imobilele situate în

comuna Prejmer, care au

aparținut antecesorilor săi.

Prin sentința civilă nr. 132/ F/ CA din

8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ambele invocate de

pârâtul Guvernul României, a respins acțiunea formulată de S.U.A.

R. și a admis cererile de intervenție în

interesul pârâtului formulate de

M.A.I. și de M.F.P.

Recursul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 132/ F/ CA din 8 noiembrie 2005 a fost admis prin Decizia nr. 1734 din 16 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte a casat sentința atacată și

a trimis cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe, reținând, în esență, că în

mod greșit Curtea de Apel a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei, întrucât aceasta justifică, prin promovarea acțiunii, cel puțin un

interes legitim în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În rejudecare, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea din 15 ianuarie 2007, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținând că soluționarea cauzei depinde de modul de soluționare a apelului declarat

împotriva sentinței civile nr. 830 din 3 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 2499/2004.

Împotriva încheierii din 15 ianuarie 2007 pronunțate de

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat

recurs

reclamanta S.U.A.R., susținând că

soluționarea litigiului

de contencios administrativ nu depinde de

soluția ce va fi pronunțată în apelul declarat de reclamantă și de M.A.I.

împotriva sentinței civile nr. 830 din 3 iulie 2006 a Tribunalului București,

secția a V-a civilă, prin care s-a dispus obligarea Primăriei

Prejmer să

emită, în baza Legii nr.

10/2001, o nouă dispoziție de restituire a imobilului

în natură în

favoarea petentei din prezenta cauză.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, în

temeiul Legii contenciosului administrativ, reclamanta S.U.A.R. solicită

anularea parțială a unui act administrativ unilateral cu caracter

individual, H.G. nr. 2060/2004 pentru aprobarea

inventarelor bunurilor din

domeniul public al statului.

Prin acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 2499/2004

al Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta S.U.A.R., în temeiul

Legii nr. 10/2001, a solicitat anularea Deciziei nr. 266 din 10 iunie 2004 a M.A.I. și a dispus obligarea ministerului să emită o nouă decizie privind restituirea în

natură a imobilului situat în comuna Prejmer, Județul Brașov.

Este adevărat că, în esență, cele două litigii

au legătură cu dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în

litigiu.

Însă, Înalta Curte constată că cele două litigii privesc

acte juridice diferite, H.G. nr. 2060/2004, respectiv Decizia nr. 266 din 10

iunie 2004 a

M.A.I. și sunt întemeiate pe

reglementări diferite Legea nr. 554/2004, respectiv Legea nr. 10/2001.

Dacă în litigiul de drept comun Instanța trebuie să se

pronunțe cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului,

în litigiul de contencios administrativ Instanța trebuie să se pronunțe cu

privire la legalitatea emiterii H.G. nr. 2060/2004 (act administrativ

unilateral cu caracter individual care, de altfel, a fost abrogat prin H.G. nr.

1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul

public al statului).

Pentru același raționament cu cel al Curții de

Apel Brașov ar însemna că și Curtea de Apel București ar putea să suspende

judecata cauzei privind restituirea în natură a imobilului motivând că această

soluție depinde de legalitatea H.G. nr. 2060/2004.

Or, legalitatea H.G. nr. 2060/2004 se apreciază

la momentul emiterii sale în funcție de dreptul sau interesul legitim invocat

de persoana vătămată, iar nu în raport cu o realitate juridică ulterioară, cum

este cea reprezentată de pronunțarea soluției în litigiul având ca obiect

restituirea imobilului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată că Instanța de Fond - Curtea de Apel Brașov în mod greșit a considerat

că sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pronunțând o încheiere nelegală și netemeinică, în sensul art. 304 pct. 9 din

același Cod, astfel că recursul va fi admis și va fi modificată încheierea în

sensul respingerii cererii de suspendare formulate de intimatul - intervenient

M.A.I.

Este neîntemeiată cererea recurentei - reclamante

de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, constând în

contravaloarea biletelor de tren pentru deplasarea mandatarului S.A. din

localitatea de domiciliu Brașov în București și retur,

întrucât obligarea la plata cheltuielilor de judecată este condiționată

în mod

necesar de culpa procesuală a uneia dintre părți, ceea ce

presupune tranșarea problemei de drept deduse judecății. Astfel fiind, atâta

timp cât

Instanța nu a decis care parte a

câștigat, nu sunt îndeplinite cerințele art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

referitoare la „căderea în pretențiuni".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.U.A.R. împotriva încheierii

din 15 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 369/64/2006.

Modifică încheierea atacată în sensul că

respinge cererea de suspendare a judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2007.