ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3816/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 10307/197/2006 a fost suspendată acțiunea în constatare formulată de reclamanta Comuna Prejmer și SC G.B. SRL în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 și a fost trimisă cauza la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a deciziilor nr. 463 și nr. 465 din 14 martie 2005 emise de Comisia specială de retrocedare. În motivarea încheierii s-a reținut faptul că de valabilitatea actelor a căror nelegalitate este invocată depinde soluția ce se va pronunța și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 1503/64/2007 la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea excepției pentru că nu au fost precizate actele normative ce au fost nerespectate prin emiterea celor două decizii. Prin sentința civilă nr. 37/F/CA din 3 martie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată. În motivarea sentinței s-a reținut că cele două decizii, a căror nelegalitate se invocă, au fost comunicate și Primăriei comunei Prejmer iar în baza lor s-a întabulat dreptul de proprietate al Bisericii E. Ca motiv de nelegalitate au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 94/2000, dispoziții care, în forma în vigoare la data emiterii deciziilor, defineau „centrul de cult”, în art. 1 alin. (3) și art. 1 alin. (4) era abrogat, iar prevederile art. 1 după modificarea adusă în 2005 nu pot fi reținute pentru că nu pot fi aplicate retroactiv. S-a reținut și faptul că reclamanta nu a comunicat Comisiei date despre o construcție nouă edificată pe terenul revendicat și deci nu se pot reține nici susținerile privind încălcarea prevederilor art. 480 C. civ. de către Comisia specială, iar în cazurile cărților funciare nu apare întabulată nicio construcție nouă după anul 1950 când a fost întabulat dreptul de proprietate al statului român cu titlu de expropriere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comuna Prejmer solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea acțiunii.

Se arată în motivele de recurs că instanța de fond a respins cererea cu motivarea că, la data emiterii celor două acte administrative atacate, dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr. 94/2000 nu aveau conținutul invocat, dar acest motiv nu a fost pus în discuția părților și reclamanta nu s-a putut apăra. Se invocă și faptul că instanța nu a solicitat documentația care a stat la baza emiterii actelor normative atacate conform art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar „grădinița” nu a aparținut niciodată Bisericii E. Prejmer și nu putea fi retrocedată. Comisia specială de retrocedare a formulat Întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată în cadrul unui proces, pe cale excepție din oficiu sau la cererea părții intimate. Fiind în prezența unui asemenea act, instanța de fond a analizat excepția de nelegalitate invocată în raport de dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ atacat. Faptul că, în analiza motivelor de nelegalitate, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale în vigoare la data emiterii actului administrativ nu dovedesc nelegalitatea acestuia pentru că se referă la alte aspecte sau sunt abrogate nu înseamnă o încălcare a dreptului la apărare al reclamantei. Această problemă ține de motivarea soluției și nu reprezintă o excepție sau o împrejurare care trebuia pusă în discuția părților în condițiile în care excepția de nelegalitate viza tocmai nerespectarea acestor texte și au fost prezentate de reclamantă iar pârâta avea cunoștință de ele.

În privința documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate se poate observa că au fost depuse înscrisurile avute în vedere, iar în cadrul excepției de nelegalitate se verifică legalitatea actelor administrative în raport de dispozițiile legale și nu temeinicia acestora care poate fi analizată în cadrul acțiunii în anulare. Nici susținerile referitoare la faptul că deciziile trebuiau să vizeze imobilele care au aparținut Bisericii E. Prejmer și se află în domeniul public, nu pot fi reținute. Cele două decizii au fost emise plecând de la datele comunicate de Primăria comunei Prejmer privind situația juridică a imobilelor preluate din patrimoniul cultului religios, dar nu s-a făcut nicio referire la existența unei construcții noi, edificate pe terenul aferent celor preluate.

Nici extrasele de carte funciară nu dovedesc întabularea unei construcții noi pe terenul preluat de stat. Practic, reclamanta prin invocarea excepției de nelegalitate își recunoaște vina de a nu fi comunicat Comisiei speciale de retrocedare situația juridică exactă a imobilelor ce au fost restituite și de a nu ataca, potrivit legii speciale, deciziile emise de Comisia specială de retrocedare. Oricum nu s-a făcut dovada încălcării vreunui text de lege prin emiterea celor două decizii de către Comisia specială de retrocedare pentru a se putea constata nelegalitatea lor pe calea excepției. De aceea, va fi respins recursul declarat, în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna Prejmer, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 37/F/CA din 3 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.