ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 20/F din 4 februarie 2008,

pronunțată în Dosarul nr. 269/64/2006, Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.U.A.R.

împotriva pârâtului Guvernul României, a anulat în parte H.G. nr. 2060/2004 cu

privire la poziția din anexă- imobil situat în P., județul Brașov, înscris în C.F.

nr. 9741, nr. top 599, 600,601 compus din casă, curte și grădină, a respins

cererile de intervenție formulate de intervenienții Ministerul Internelor și

Reformei Administrativ și Ministerul Economiei și Finanțelor, în interesul

pârâtului, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 292,15 RON cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel Brașov, a reținut că imobilul a aparținut antecesorilor

reclamantei de la care au fost preluate de Statul Român, în baza Decretului nr.

187/1945.

H.G. nr. 2060/2004 a

fost adoptată cu nerespectarea prevederilor pct. 50 din Legea nr. 247/2005 de

modificare și completare a Legii nr. 10/2001, art. 20 alin. (4

1

),

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10 și art. 6 alin. (1) din Legea nr.

213/1998.

Împotriva acestei

sentințe au formulat recurs părțile.

Pârâtul-recurent,

Guvernul României a invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

arătând că:

dispus anularea unui act administrativ ale cărui efecte juridice încetaseră

anterior, prin abrogarea acestuia.

Actul administrativ

atacat a fost abrogat prin art. 9 din H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului

centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.

Efectele juridice ale

actului administrativ contestat au încetat, astfel încât nu mai sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Practica instanței

supreme este în acest sens.

nu s-a pronunțat cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile,

precum și cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a

intimatei-reclamante, deși face vorbire că acestea au fost invocate în cadrul

Dosarului nr. 227/F/CA/2005.

și soluția dată de instanță în soluționarea fondului cauzei.

H.G. nr. 2060/2004

este adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României,

republicată, art. 3 alin. (1), art. 6, art. 20 alin. (2) din Legea nr.

213/1998, Legii nr. 24/2000.

respins cererile de intervenție, deși cele două instituții publice îndeplinesc

condițiile legale pentru a participa în calitate de intervenienți.

Intervenientul-recurent

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin D.G.F.P. a județului Brașov a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

În mod eronat

instanța de fond a reținut faptul că H.G. nr. 2060/2004 este lovită de nulitate

absolută pe motiv că ar fi fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor legale,

respectiv a dispozițiilor art. 20 alin. (4) și art. 2 alin. (1) lit. h) din

Legea nr. 10/2001.

Bunurile au fost

preluate de Statul Român în baza unui titlu valabil, Decretul nr. 187/1945 și

au fost trecute în mod legal în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul

public al statului.

Cererea de

intervenție a fost respinsă în mod greșit, deoarece Ministerul Economiei și

Finanțelor are sarcina de a centraliza și supune spre aprobare Guvernului României

inventarele din domeniul public al statului.

Prin cererea

formulată la 13 februarie 2008 recurenta-reclamantă S.U.A.R. a renunțat la

recursul formulat, urmând ca în temeiul art. 246 C. proc. civ. să se ia act de

voința părții.

Prin decizia nr. 3394

din 9 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, a luat act de

cererea de renunțare la judecata recursului declarat de S.U.A.R., a respins

recursurile declarate de Guvernul României și D.G.F.P. Brașov în reprezentarea

Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceRONași sentințe ca nefondate

și a dispus obligarea recurenților Guvernul României și Ministerul Economiei și

Finanțelor la plata sumei de 41,75 RON către intimata-reclamantă S.A.

reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr.

18229/299/2009, reclamanta S.U. a solicitat în contradictoriu cu cu pârâtul

Guvernul României pronunțarea unei sentințe prin care acesta să fie obligat să

execute dispoziția cuprinsă în sentința civilă nr. 20/F din 4 februarie 2008

privind anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 privind imobilele înscrise în C.F.

nr. 9741 P. Județul Brașov.

Prin sentința civilă

nr. 10679 din 6 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București

în Dosarul nr. 18229/299/2009 s-a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Sector 1 București și s-a declinat competența materială de

soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același nr. 18229/299/2009.

Prin sentința civilă

nr. 3761 din 6 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub același număr.

Pârâtul Guvernul

României a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința nr. 42/F din 9 martie 2011

Curtea de Apel Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și a

respins acțiunea formulată de reclamanta S.U.

Cu privire la excepția invocată prin

întâmpinare, Curtea a constatat că această este neîntemeiată având în vedere

precizările formulate de această parte potrivit cărora a solicitat obligarea

Guvernului României la anularea H.G. nr. 2060/2004 demers ce se impune a fi

realizat prin intermediul Secretariatului General al Guvernului.

Pe fondul cauzei, având în vedere

dispozițiile cuprinse în hotărârea judecătorească invocată de reclamantă,

hotărâre prin care s-a dispus anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 cu privire

la poziția din anexă instanța a constatat că cererea reclamantei este

neîntemeiată. Singura obligație stabilită în sarcina pârâtului este aceea de a

achita cheltuielile de judecată. Anularea parțială a H.G. nr. 2060/2004 își

produce efectele în baza sentinței judecătorești, fără a mai fi necesară

efectuarea unei operațiuni de către pârât. Această anulare are ca și efect

potrivit principiului „quod nulum est nulum producit efectum” înlăturarea

bunului imobil de la poziția din domeniul public, Guvernul României neavând

nicio obligație în acest sens.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de

Apel București, a declarat recurs reclamanta S.U. criticând sentința atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este nefondat.

Reclamanta a solicitat instanței în temeiul

dispozițiilor art. 1075 și următoarele din C. civ. obligarea pârâtului Guvernul

României să facă activitatea dispusă de Curtea de Apel Brașov și cenzurată de

Înalta Curte de Casație și Justiție. În cuprinsul cererii chemare în judecată

reclamanta a mai menționat și faptul că instanța de contencios administrativ,

ca urmare a admiterii unei acțiuni, ar fi obligat Guvernul României să anuleze

parțial H.G. nr. 2060/2004 iar această autoritate publică nu și-ar fi

îndeplinit această obligație.

În sprijinul pretențiilor sale reclamanta a

depus la dosar Sentința civilă nr. 20/F/04.02.2008, pronunțată de Curtea de

Apel Brașov Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.

269/64/2006, precum și Decizia nr. 394 din 09 octombrie 2008, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și

fiscal în dosarul nr. 3714/1/2008.

După cum reiese din dispozitivele celor două

hotărâri, instanțele de contencios administrativ au admis cererea de chemare în

judecată formulată de S.U.A.R., anulând în parte Hotărârea de Guvern nr.

2060/2004 și obligând pârâtul Guvernul României la plata unei sume totale de

333,9 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Din cuprinsul celor două hotărâri depuse la

dosar nu reiese că instanțele de contencios au obligat Guvernul României la

ceea ce se pretinde de către reclamantă.

În sprijinul celor anterior menționate este

și mențiunea făcută de reclamantă prin cererea precizatoare a acțiunii,

potrivit căreia, adresându-se unui executor judecătoresc a primit răspunsul că

o hotărâre judecătorească irevocabilă de anulare a unui act administrativ nu

poate fi pusă în executare în sensul de a"obliga pârâta să facă"

formalitățile de anulare a acelui act administrativ.

În aceste condiții trebuie precizat faptul că

obiectul prezentei acțiuni nu se circumscrie dispozițiilor art. 18 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în speță, nu sunt aplicabile

nici dispozițiile art. 24 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

invocate de reclamantă.

Așadar, efectul pronunțării sentinței civile

nr. 20/F/04.02.2008, prin care s-a anulat parțial H.G. nr. 2060/2004, a constat

în desființarea, retroactivă, a actului administrativ, fără a mai fi necesară o

intervenție ulterioară a emitentului.

Mai mult decât atât obligația de a plăti

reclamantei –recurente cheltuielile de judecată acordate în litigiul de

contencios administrativ a fost stinsă anterior promovării prezentei acțiuni,

prin plata sumei de 333,9 RON către reclamantă la data de 12 mai 2009, aspect

care reiese din înscrisul existent la dosarul Curții de Apel Brașov.

În raport de toate cele mai sus arătate, constatând

că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și că este legală și

temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) din C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de S.U.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.U. împotriva sentinței

nr. 42/F din 9 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie

2012.