ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2246/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Municipiul Brașov, prin Primar, a solicitat ca în contradictoriu cu SC I.U.S. SA Brașov și Ministerul Industriilor și Resurselor, să se dispună anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, seria M.03 nr. 0685/1993, emis în favoarea primei pârâte, de către fostul Minister al Industriilor. Grădinița nr. 60 Brașov a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei și a solicitat admiterea acțiunii, arătând că ea este beneficiara spațiului în litigiu, revendicat de reclamantă.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 71/F din 27 aprilie 2004, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâte și a respins acțiunea, ca tardivă și cererea de intervenție în interesul reclamantei, reținând că nu s-au respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, acțiunea fiind introdusă peste un an de la data luării la cunoștință a actului. Considerând hotărârea nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui și casarea sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Susține că acțiunea este făcută în termen, dacă se are în vedere faptul că de-abia la 15 octombrie 2003, când tribunalul s-a dezînvestit în favoarea instanței de contencios, s-a determinat caracterul acțiunii, ori reclamația administrativă s-a realizat la 2 iulie 2003. În mod greșit s-a respins o acțiune ce tinde la apărarea unui bun proprietate publică a municipiului Brașov, bun asupra căruia un terț și-a constituit, în mod ilegal, un titlu de proprietate privată. S-a produs o încălcare flagrantă a Constituției României, în ce privește inalienabilitatea bunurilor proprietate publică. Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În cauză, se solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată, seria M.03 nr. 0685/1993, emis în favoarea SC I.U.S. SA Brașov, de către fostul Minister al Industriilor. Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi.

Împrejurarea că din acel act se nasc și efecte juridice subsecvente de drept civil nu-i modifică natura juridică, deoarece nu schimbă structura raporturilor care au prezidat emiterea lui și nici caracterul de autoritate al actului respectiv. Calea urmată - Legea nr. 29/1990, presupune respectarea tuturor cerințelor impuse în art. 5 din lege, care stabilesc drept o condiție de admisibilitate a acțiunii, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente și termenele în care se poate face sesizarea instanței. Verificând această condiție, în mod justificat instanța a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins acțiunea și cererea de intervenție în interesul reclamantei.

Prin acțiune se solicită anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis în 1993, certificat înscris în Cartea funciară, în condițiile Decretului - lege nr. 115/1938, iar la data de 17 octombrie 1994, data intabulării, a devenit opozabil față de terți, inclusiv față de reclamantă, de la această dată curge termenul limită pentru formularea plângerii prealabile de un an, care este un termen de decădere. Este real că reclamantei terț nu i s-a comunicat actul contestat, dar comunicarea se consideră îndeplinită pe data intabulării dreptului. Susținerea că s-ar fi întrerupt cursul prescripției, nu poate fi reținută, neexistând dovedită forța majoră și nici că plângerea prealabilă realizării la 2 iulie 2003, este în termen, calculul făcându-se de la data intabulării.

Aspectul de apartenență sau nu la proprietatea publică, a imobilului cuprins în actul contestat, excede soluției verificate, care s-a dat pe o excepție. În consecință, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 35.700.000 lei, reprezentând onorar de avocat dovedit cu actele existente la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de municipiul Brașov, prin Primarul I.G., împotriva sentinței civile nr. 71/F din data de 27 aprilie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească intimatei-pârâte SC I.U.S. SA Brașov, 35.700.000 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.