ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2758/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1581/2002, așa cum a fost precizată, reclamanta SC C. SRL Brașov, a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Brașov ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 242.010.000 lei echivalentul în lei al sumei de 6.500 euro îmbunătățiri efectuate la imobilul hală de producție situat în str. Plevnei, municipiul Brașov și să se instituie un drept de retenție în favoarea reclamantei până la data plății, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 4729/ C din 28 noiembrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă.

În motivarea acestei sentințe, prima instanță a reținut că respectiva construcție, asupra căreia s-au efectuat pretinsele îmbunătățiri nu este înscrisă în cartea funciară, de pârâtă, care este un detentor precar, ci conform înscrierii din C.F., dreptul de administrare aparține A.C.R.M. Brașov. În acest context, SC R. SRL Brașov, nu poate să răspundă în numele statului român pentru prejudiciul suferit de reclamantă, deoarece îmbunătățirile efectuate profită proprietarului, iar SC R. SRL Brașov nu și-a dovedit calitatea de reprezentant al acestuia. Prin decizia nr. 206/ Ap din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate, ca neîntemeiat, reținând, în concluzie, că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, apelul reclamantei fiind neîntemeiat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele. Recurenta reclamantă critică soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și, în consecință, respingerea acțiunii și a apelului, pe care le-a promovat, susținând, în esență, că intimata pârâtă are în obiectul de activitate și posibilitatea efectuării unor acte de dispoziție, nu numai de administrare a imobilelor, fapt ce dovedește calitatea de proprietar a acesteia și asupra spațiului care face obiectul cauzei de față. De asemenea, susține că din extrasul C.F.

desfășurat pentru C.F., rezultă care este situația reală a imobilului H.P., având în vedere faptul că în sentința civilă nr. 7010/2002 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul civil nr. 8722/2002 apare ca fiind înscris în C.F. Recursul nu este fondat. Astfel, față de temeiul de drept invocat, respectiv dispozițiile art. 494 alin. (3) C. civ., reclamanta, pentru a solicita contravaloarea pretinselor îmbunătățiri aduse imobilului situat în Brașov, str. Plevnei, în calitate de terță persoană, trebuia să se îndrepte împotriva proprietarului terenului, a cărui identificare se impunea, întrucât, în speță, acesta nu este identic cu locatorul din contractul de închiriere, contract ce a existat între părți, dar a expirat anterior formulării acțiunii de către reclamantă.

Din actele dosarului se constată că în C.F. este înscris un teren al cărui proprietar este Municipiul Brașov, iar dreptul de administrare operativă aparține I.C.R.M. Brașov și nu SC R. SRL Brașov. De asemenea, nici din sentința civilă nr. 7010/2002, pronunțată de Judecătoria Brașov, invocată de recurenta reclamantă, nu rezultă că s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra calității de proprietar a pârâtei SC R. SRL Brașov. Totodată, nu există nici un mandat de reprezentare valabil exprimat, în baza căruia pârâta să poată sta legal în instanță și care să-i confere calitate procesuală pasivă.

În această împrejurare, se reține că în mod corect instanțele au reținut că pârâta are calitate de detentor precar și au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, respingând în consecință acțiunea și, apoi, apelul promovat de reclamantă, întrucât pârâta nu administrează terenuri, ci numai clădiri, al căror proprietar este statul român, reprezentat de Municipiul Brașov și, prin urmare, cum pretinsele îmbunătățiri profită adevăratului proprietar al terenului, pretențiile reclamantei trebuia să fie îndreptate împotriva acestuia și nu a pârâtei, lipsită de calitate procesuală pasivă. Ca atare, având în vedere că recurenta reclamantă nu a formulat nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile art. 304 C. proc.

civ., să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate, acestea vor fi menținute și se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 206/ Ap din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 mai 2005.