ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1425/ C din 23 iunie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a respins excepția privind autoritatea de lucru judecat ridicată de pârâta SC L. SRL Brașov. A admis acțiunea formulată de reclamanta U.T. Brașov, împotriva pârâtei SC L. SRL Brașov și, în consecință a dispus obligarea pârâtei: 1. să demonteze și să ridice construcția amplasată provizoriu pe terenul proprietatea reclamantei, înscris în C.F. a localității Brașov; 2. să predea în posesia reclamantei suprafața de teren pe care a ocupat-o cu construcția specificată la pct. 1; 3. să plătească reclamantei daune cominatorii în valoare de câte 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a executării obligațiilor prevăzute la punctele 1 și 2, începând de la data comunicării sentinței; 4. să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 67.000 lei.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că pârâta nu a justificat prin nici un mijloc de probă că ar avea un drept de folosință asupra terenului sau că ar fi îndreptățită să refuze dezafectarea magazinului în 72 de ore, așa cum s-a prevăzut în autorizația de construcție. Prin decizia nr. 234/ Ap din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a păstrat-o. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că reprezentanta intimatei reclamante a precizat că spațiul în litigiu a fost dezafectat de către P.M.B., ulterior notificării comunicate apelantei pârâte prin adresa din 29 septembrie 2004, astfel încât litigiul a rămas fără obiect.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, prin invocarea dispozițiilor art. 312, raportat la art. 304 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea. Recurenta pârâtă susține astfel că în mod greșit nu au fost examinate motivele formulate în apel, întrucât analiza acestora și constatarea existenței lor, i-ar fi profitat într-o eventuală acțiune în pretenții, împotriva celor care în mod abuziv au demolat construcția, în condițiile în care ea a fost constructor de bună credință, iar în speță aveau aplicabilitate prevederile art. 494 alin. (3) C. civ.

Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri, în recurs, se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, ce sunt expres și limitativ prevăzute, ori, recurenta-pârâtă nu a precizat în acest mod temeiul de drept pe care își întemeiază susținerile privind pretinsa nelegalitate a hotărârii pe care o critică, ci a invocat generic prevederile art. 304 C. proc. civ., contrar manierei de abordare prevăzute în termeni imperativi de C. proc. civ., în textul menționat. Drept urmare, se reține că recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc.

civ., care să poată fi examinat. În ce privește susținerile de netemeinicie a hotărârii pronunțate de curtea de apel, prin invocarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se reține că nu sunt fondate, deoarece s-a stabilit corect că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care a fost amplasată construcția cu caracter provizoriu realizată de pârâtă, iar aceasta nu a putut dovezi prin nici un mijloc de probă că ar avea un drept de folosință asupra terenului, care s-o îndreptățească să refuze dezafectarea magazinului în 72 de ore, astfel cum s-a prevăzut în autorizația de construcție. În aceste împrejurări, curtea de apel luând act că terenul a fost dezafectat, în mod corect a apreciat că nu se mai impune examinarea motivelor de apel, întrucât având în vedere că chiar pârâta avea obligația de a dezafecta terenul, faptul că operațiunea de dezafectare a fost efectuată de P.M.B.

și nu de reclamantă, este lipsit de relevanță, cu atât mai mult cu cât între P.M.B. și reclamantă a intervenit un protocol prin care suprafața de teren în discuție a fost cedată primeia, fiindu-i necesară unei lucrări de interes public. Nici susținerile potrivit cărora recurenta-pârâtă consideră că a fost un constructor de bună credință al construcției demolate, în valoare de peste un miliard nu pot fi luate în considerare în cadrul acestui proces, atât timp cât pârâta nu a formulat o cerere reconvențională, pe care să o motiveze și să o timbreze corespunzător. În consecință, față de cele mai sus arătate, neexistând nici un motiv pentru desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și temeinică și se va respinge recursul declarat în cauză de pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 234/ Ap din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 februarie 2006.