ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 503/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1425/ C din
23 iunie 2004, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ a respins excepția privind autoritatea de lucru judecat ridicată
de pârâta SC L. SRL Brașov.
A admis acțiunea formulată de
reclamanta U.T. Brașov, împotriva pârâtei SC L. SRL Brașov și, în consecință a
dispus obligarea pârâtei:
să demonteze și să ridice
construcția amplasată provizoriu pe terenul proprietatea reclamantei, înscris
în C.F. a localității Brașov;
să predea în posesia reclamantei
suprafața de teren pe care a ocupat-o cu construcția specificată la pct. 1;
să plătească reclamantei daune
cominatorii în valoare de câte 5.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere a
executării obligațiilor prevăzute la punctele 1 și 2, începând de la data
comunicării sentinței;
să plătească reclamantei
cheltuielile de judecată în sumă de 67.000 lei.
În considerentele sentinței,
tribunalul a reținut că pârâta nu a justificat prin nici un mijloc de probă că
ar avea un drept de folosință asupra terenului sau că ar fi îndreptățită să
refuze dezafectarea magazinului în 72 de ore, așa cum s-a prevăzut în
autorizația de construcție.
Prin decizia nr. 234/ Ap din 25
noiembrie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ a respins apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus
menționate, pe care a păstrat-o.
În motivarea acestei soluții,
instanța de apel a reținut că reprezentanta intimatei reclamante a precizat că
spațiul în litigiu a fost dezafectat de către P.M.B., ulterior notificării
comunicate apelantei pârâte prin adresa din 29 septembrie 2004, astfel încât
litigiul a rămas fără obiect.
Împotriva deciziei curții de apel a
declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, prin
invocarea dispozițiilor art. 312, raportat la art. 304 C. proc. civ. și
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei
spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea.
Recurenta pârâtă susține astfel că în
mod greșit nu au fost examinate motivele formulate în apel, întrucât analiza
acestora și constatarea existenței lor, i-ar fi profitat într-o eventuală
acțiune în pretenții, împotriva celor care în mod abuziv au demolat
construcția, în condițiile în care ea a fost constructor de bună credință, iar
în speță aveau aplicabilitate prevederile art. 494 alin. (3) C. civ.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se
constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.
304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri, în recurs, se poate
cere numai pentru motive de nelegalitate, ce sunt expres și limitativ
prevăzute, ori, recurenta-pârâtă nu a precizat în acest mod temeiul de drept pe
care își întemeiază susținerile privind pretinsa nelegalitate a hotărârii pe
care o critică, ci a invocat generic prevederile art. 304 C. proc. civ.,
contrar manierei de abordare prevăzute în termeni imperativi de C. proc. civ.,
în textul menționat.
Drept urmare, se reține că
recurenta-pârâtă nu a formulat nici un motiv de nelegalitate în condițiile art.
304 C. proc. civ., care să poată fi examinat.
În ce privește susținerile de
netemeinicie a hotărârii pronunțate de curtea de apel, prin invocarea
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., se reține că nu sunt fondate, deoarece
s-a stabilit corect că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra
terenului pe care a fost amplasată construcția cu caracter provizoriu realizată
de pârâtă, iar aceasta nu a putut dovezi prin nici un mijloc de probă că ar
avea un drept de folosință asupra terenului, care s-o îndreptățească să refuze
dezafectarea magazinului în 72 de ore, astfel cum s-a prevăzut în autorizația
de construcție.
În aceste împrejurări, curtea de
apel luând act că terenul a fost dezafectat, în mod corect a apreciat că nu se
mai impune examinarea motivelor de apel, întrucât având în vedere că chiar
pârâta avea obligația de a dezafecta terenul, faptul că operațiunea de
dezafectare a fost efectuată de P.M.B. și nu de reclamantă, este lipsit de relevanță,
cu atât mai mult cu cât între P.M.B. și reclamantă a intervenit un protocol
prin care suprafața de teren în discuție a fost cedată primeia, fiindu-i
necesară unei lucrări de interes public.
Nici susținerile potrivit cărora
recurenta-pârâtă consideră că a fost un constructor de bună credință al
construcției demolate, în valoare de peste un miliard nu pot fi luate în
considerare în cadrul acestui proces, atât timp cât pârâta nu a formulat o
cerere reconvențională, pe care să o motiveze și să o timbreze corespunzător.
În consecință, față de cele mai sus
arătate, neexistând nici un motiv pentru desființarea deciziei curții de apel,
aceasta va fi menținută, ca fiind legală și temeinică și se va respinge
recursul declarat în cauză de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC L. SRL Brașov, împotriva deciziei nr. 234/ Ap din 25
noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 8 februarie 2006.