ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2927/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1946/C din 15 septembrie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL Brașov, obligând pârâta M.V. să își dea acordul notarial în vederea obținerii autorizației de construire și schimbare a destinației imobilului și a admis cererea reconvențională, obligând reclamanta să înceteze activitatea comercială până la obținerea autorizației. În motivarea hotărârii se arată, în esență, că pârâta refuză în mod abuziv să-și dea acordul la obținerea autorizațiilor necesare desfășurării activității comerciale de către reclamantă.

S-a reținut că, activitatea comercială desfășurată de reclamantă nu reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului său de proprietate. Cu referire la cererea reconvențională, se menționează că obținerea prealabilă a autorizației de construire obliga reclamanta să nu desfășoare în mod ilegal activitatea comercială. Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta, iar prin decizia nr. 3/Ap din 22 ianuarie 2009 Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC L.S. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 1946/C din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ; a admis apelul declarat de pârâta M.V.

împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC L.S. SRL Brașov; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat apelanta-reclamantă să plătească apelantei-pârâte 1004,15 cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că probatoriul administrat a relevat faptul că prin activitatea desfășurată de către reclamantă s-au produs prejudicii pârâtei prin poluarea cu deșeuri, poluarea fonică, nerespectarea programului de activitate în limite rezonabile, prin stricăciunile produse la imobil ca urmare a amenajărilor impuse de specificul activități desfășurate. Acest prejudiciu a fost reținut și de instanța de fond care a apreciat însă că aceste incidente s-au înscris în limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate.

Aprecierile instanței de fond sunt greșite, având în vedere că nu s-a luat în considerare faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea fără a solicita autorizațiile legale necesare schimbării destinației imobilului potrivit Legii nr. 50/1991 și nici nu s-a avut în vedere amplasamentul celor două imobile caracterizat prin ziduri comune, spații mici și înguste între vecinătăți și nici destinația pe care o are imobilul, acela de locuință. În consecință, refuzul pârâtei de a-și da acordul în vederea obținerii autorizației este întemeiat și nu abuziv cum a apreciat instanța de fond. În apel reclamanta a depus buletinul de analiză a noxelor emise ca urmare a activității comerciale desfășurate, din care rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă, însă nu a justificat rezolvarea poluării fonice pentru care a fost sancționată contravențional potrivit Legii nr. 12/1990, astfel cum rezultă din adresa I.P.J.

Brașov nr. 360537 din 17 noiembrie 2008. Argumentele apelantei reclamante legate de situația angajaților societății ca efect al încetării activității, nu pot justifica continuarea unei activități desfășurate cu nerespectarea prevederilor legale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.S. SRL, invocând motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate, cu consecința obligării intimatei de a-și da acordul notarial în vederea obținerii autorizației de construire și schimbare a destinației imobilului, respingerea cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă M.V.

prin care s-a solicitat obligarea recurentei să înceteze activitatea comercială desfășurată la adresa din Brașov, până la obținerea autorizație de construcție și de schimbare a destinației imobilului, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului recurenta a susținut, în esență, că motivele reținute de instanța de apel sunt contrazise de înscrisurile depuse în probațiune; că s-a depus buletinul de analiză a noxelor emise ca urmare a activității comerciale desfășurate din care rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă; că sub aspectul poluării fonice a fost efectuat un buletin de analiză din care rezultă că nivelul zgomotului înregistrat la sediul societății este sub limita admisibilă conform Raportului de încercare nr. 1 din 16 noiembrie 2009 emis de Agenția pentru Protecția Mediului Brașov; că a dovedit prin materialul probatoriu administrat în cauză că imobilul a fost izolat fonic pentru ca vecinii să nu fie deranjați, a fost montat și un horn de aerisire și o hotă profesională pentru mirosurile care emană din restaurant, iar programul a fost redus până la ora 22 00 ; că prin încetarea activității se creează societății un important prejudiciu de ordin material și moral; că s-au obținut toate celelalte avize și documentația tehnică aferentă; că intimata nu a demonstrat prin probe că prin activitatea desfășurată de societate i se creează în prezent un prejudiciu direct.

Intimata M.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Verificând regularitatea cererii de recurs, în raport de prevederile art. 302 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din analiza criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea, încălcarea sau aplicarea greșită a legii la care se referă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În realitate recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora.

Vizând temeinicia deciziei atacate și nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Așa fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) care stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de reclamanta SC L.S. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr.3/Ap din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.