ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2927/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1946/C din 15

septembrie 2008 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC L.S. SRL

Brașov, obligând pârâta M.V. să își dea acordul notarial în vederea obținerii

autorizației de construire și schimbare a destinației imobilului și a admis

cererea reconvențională, obligând reclamanta să înceteze activitatea comercială

până la obținerea autorizației.

În motivarea hotărârii se arată, în

esență, că pârâta refuză în mod abuziv să-și dea acordul la obținerea

autorizațiilor necesare desfășurării activității comerciale de către

reclamantă. S-a reținut că, activitatea comercială desfășurată de reclamantă nu

reprezintă o exercitare abuzivă a dreptului său de proprietate. Cu referire la

cererea reconvențională, se menționează că obținerea prealabilă a autorizației

de construire obliga reclamanta să nu desfășoare în mod ilegal activitatea

comercială.

Împotriva hotărârii au declarat apel atât

reclamanta cât și pârâta, iar prin decizia nr. 3/Ap din 22 ianuarie 2009 Curtea

de Apel Brașov, secția comercială, a respins apelul declarat de reclamanta SC L.S.

SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 1946/C din 15 septembrie 2008

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și contencios administrativ;

a admis apelul declarat de pârâta M.V. împotriva aceleiași sentințe pe care o

schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta SC L.S.

SRL Brașov; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a obligat apelanta-reclamantă

să plătească apelantei-pârâte 1004,15 cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că probatoriul administrat a relevat faptul că prin activitatea desfășurată de

către reclamantă s-au produs prejudicii pârâtei prin poluarea cu deșeuri,

poluarea fonică, nerespectarea programului de activitate în limite rezonabile,

prin stricăciunile produse la imobil ca urmare a amenajărilor impuse de

specificul activități desfășurate. Acest prejudiciu a fost reținut și de

instanța de fond care a apreciat însă că aceste incidente s-au înscris în

limitele normale de exercitare a dreptului de proprietate. Aprecierile

instanței de fond sunt greșite, având în vedere că nu s-a luat în considerare

faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea fără a solicita autorizațiile

legale necesare schimbării destinației imobilului potrivit Legii nr. 50/1991 și

nici nu s-a avut în vedere amplasamentul celor două imobile caracterizat prin

ziduri comune, spații mici și înguste între vecinătăți și nici destinația pe

care o are imobilul, acela de locuință. În consecință, refuzul pârâtei de a-și

da acordul în vederea obținerii autorizației este întemeiat și nu abuziv cum a

apreciat instanța de fond. În apel reclamanta a depus buletinul de analiză a

noxelor emise ca urmare a activității comerciale desfășurate, din care rezultă

că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă, însă nu a justificat

rezolvarea poluării fonice pentru care a fost sancționată contravențional

potrivit Legii nr. 12/1990, astfel cum rezultă din adresa I.P.J. Brașov nr. 360537

din 17 noiembrie 2008. Argumentele apelantei reclamante legate de situația

angajaților societății ca efect al încetării activității, nu pot justifica

continuarea unei activități desfășurate cu nerespectarea prevederilor legale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC L.S. SRL, invocând motivul de nelegalitate întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul căruia a solicitat

admiterea recursului, desființarea în totalitate a hotărârii atacate, cu

consecința obligării intimatei de a-și da acordul notarial în vederea obținerii

autorizației de construire și schimbare a destinației imobilului, respingerea

cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă M.V. prin care s-a

solicitat obligarea recurentei să înceteze activitatea comercială desfășurată

la adresa din Brașov, până la obținerea autorizație de construcție și de

schimbare a destinației imobilului, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului

recurenta a susținut, în esență, că motivele reținute de instanța de apel sunt

contrazise de înscrisurile depuse în probațiune; că s-a depus buletinul de

analiză a noxelor emise ca urmare a activității comerciale desfășurate din care

rezultă că monoxidul de carbon se situa sub limita maximă admisă; că sub aspectul

poluării fonice a fost efectuat un buletin de analiză din care rezultă că

nivelul zgomotului înregistrat la sediul societății este sub limita admisibilă

conform Raportului de încercare nr. 1 din 16 noiembrie 2009 emis de Agenția

pentru Protecția Mediului Brașov; că a dovedit prin materialul probatoriu

administrat în cauză că imobilul a fost izolat fonic pentru ca vecinii să nu

fie deranjați, a fost montat și un horn de aerisire și o hotă profesională

pentru mirosurile care emană din restaurant, iar programul a fost redus până la

ora 22

00

; că prin încetarea activității se creează societății un

important prejudiciu de ordin material și moral; că s-au obținut toate

celelalte avize și documentația tehnică aferentă; că intimata nu a demonstrat

prin probe că prin activitatea desfășurată de societate i se creează în prezent

un prejudiciu direct.

Intimata M.V. a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Verificând regularitatea cererii de

recurs, în raport de prevederile art. 302

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din analiza criticilor rezultă că

raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează

interpretarea, încălcarea sau aplicarea greșită a legii la care se referă art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În realitate recurenta solicită instanței

de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a

concludenței acestora.

Vizând temeinicia deciziei atacate

și nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în

vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Așa fiind, în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) care stipulează expres că

cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta Curte urmează a constata

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii privind

recursul declarat de reclamanta SC L.S. SRL BRAȘOV împotriva deciziei nr.3/Ap

din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 noiembrie 2009.