ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3285/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 decembrie

2006 și precizată la data de 25 iunie 2007 reclamanta SC R. SRL

Brașov cheamă în judecată pe pârâta SC T.T.T. SRL Râșnov

solicitând instanței să se constate inexistența titlului locativ

al pârâtei cu privire la spațiul situat în Brașov, evacuarea pârâtei

din spațiul menționat și obligarea acesteia la plata sumei de

49.776,41 lei reprezentând folos nerealizat aferent perioadei 1 septembrie 2005

– 30 septembrie 2006, cu cheltuieli de judecată, invocând ca temei de drept

art. 1410-1411 și următoarele C. civ. coroborat cu art. 998 și

999 C. civ. și art. 111 C. proc. civ.

Pârâta formulează

cerere reconvențională solicitând instanței să se constate

că a realizat investiții la imobilul în litigiu în valoare de

aproximativ 40.000 euro și, ca urmare, să fie obligată

reclamanta la plata acestora și să se instituie un drept de

retenție în favoarea sa până la achitarea integrală a sumei

menționate.

Prin sentința

civilă nr. 3077/C din 26 septembrie 2007 Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, admite excepția

inadmisibilității petitului privind evacuarea pârâtei și

excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei

pârâtă reconvențională invocate din oficiu, respinge

acțiunea formulată și precizată de reclamantă și

cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă

reconvențională.

Reține instanța –

pentru a decide astfel – că între reclamantă și pârâtă

neexistând raporturi obligaționale derivând din locațiune, nu sunt

incidente dispozițiile art. 1410, art. 1411 și următoarele C.

civ., astfel că, reclamanta înțelegând să utilizeze calea

acțiunii în evacuare și nu pe aceea a acțiunii în revendicare,

este întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii

față de care nu se mai impune cercetarea fondului cauzei. Cu privire

la cererea reconvențională instanța reține că

reclamanta pârâtă reconvențională având numai un drept de

administrare asupra imobilului în litigiu, proprietate a Statului Român,

acesteia nu-i poate fi opusă obligația de restituire a contravalorii

îmbunătățirilor, necesare și utile, aduse imobilului în

litigiu și dreptul de retenție, ea neavând – astfel – calitate procesuală

pasivă.

Prin decizia nr. 10/Ap din

29 ianuarie 2008 Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței primei

instanțe, cu 1.190 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina

apelantei, reținând că întrucât pârâta ocupă spațiul în

litigiu în baza contractului de asociere în participațiune încheiat cu SC G.B.

SRL, reclamanta apelantă nu poate formula o acțiune cu caracter

locativ în condițiile inexistenței unor relații contractuale

directe, judecătorii putând hotărî numai asupra obiectului cererii

deduse judecății, potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța competentă

să soluționeze fondul cauzei.

În susținerea

recursului său recurenta reclamantă critică instanța de

apel pentru a nu fi reținut corect, ca și instanța de fond,

că titlul pârâtei intimate cu privire la spațiul în litigiu a încetat

odată cu rezilierea contractului de închiriere dintre reclamanta

recurentă și SC G.B. SRL, întrucât contractul de asociere în

participațiune dintre pârâta intimată și menționatul

locatar este un accesoriu al contractului de locațiune reziliat, precum

și pentru a nu-și fi exercitat rolul activ în soluționarea

pricinii, instanța nefiind ținută de temeiul juridic indicat de

reclamantă privind petitele acțiunii introductive.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului

ca nefondat, susținând că motivele de recurs invocate nu sunt motive

de casare, că instanța de judecată nu putea extinde cadrul

procesual în baza rolului activ, precum și că nu ocupă abuziv

imobilul în litigiu, ci, în baza contractului de asociere în

participațiune încheiat cu SC G.B. SRL, care deține spațiul în

baza unui contract de locațiune încheiat cu recurenta și care s-a

obligat să contribuie cu folosința respectivului spațiu pentru o

perioadă de 8 ani cu posibilitate de prelungire.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurentă se

constată că acestea sunt fondate și urmează a fi admise.

Se constată, în acest

sens, că, deși în fața instanței de fond recurenta

reclamantă a probat că, prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă fusese dispusă rezilierea

contractului de închiriere dintre recurentă și locatarul SC G.B. SRL

și evacuarea locatarului din spațiul în litigiu pe care pârâta

intimată îl folosea în baza contractului de asociere în

participațiune încheiat cu menționata societate – locatar, conform

căruia aceasta aportase tocmai folosința spațiului în litigiu

–că pârâta solicitase, chiar, reclamantei încheierea unui nou contract de

închiriere pentru spațiul în cauză în care își

desfășura activitatea, recunoscând implicit prin aceasta că

utilizează menționatul spațiu fără titlu, prima

instanță, încălcând dispozițiile art. 129 alin. (4) și

(5), limitându-se la examinarea cererii reclamantei numai prin prisma unora

dintre temeiurile de drept menționate de aceasta, a invocat din oficiu

excepția inadmisibilității petitului privind evacuarea pârâtei,

excepție pe care a admis-o și a respins cererea fără a mai

examina și celelalte petite ale acțiunii – deși prin nota de

ședință din 19 septembrie 2007 reclamanta solicitase

instanței exercitarea rolului său activ.

Se constată, de

asemenea, că neîntemeiat instanța de control judiciar, judecând

apelul reclamantei și respingându-l, nu a cenzurat modul eronat în care

prima instanță a soluționat cauza, reducând rolul activ al judecătorului

numai la aspectul vizat de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

și ignorând că instanța de fond nu a examinat decât unul dintre

petitele acțiunii reclamantei recurente, sentința fiind deci

pronunțată cu greșita aplicare a legii.

Astfel fiind, cum prin

decizia recurată – constatată ca netemeinică și

nelegală – a fost menținută sentința primei instanțe,

pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi admis, iar

decizia recurată și sentința instanței de fond urmează

a fi casate și cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare în

primă instanță Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R. SRL Brașov împotriva deciziei nr. 10/Ap din 29 ianuarie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

comercială.

Casează decizia

recurată și sentința civilă nr. 3077/C din 26 septembrie

2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza spre

rejudecare în primă instanță Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.