ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 374/F/CA din 29

martie 2004, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Brașov, a

chemat în judecată pe pârâta SC P.H. S.A, județul Harghita, solicitând anularea

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea pârâtei,

arătând că, prin emiterea acestui certificat i se încalcă o parte din

proprietate, solicitând repunerea în situația anterioară emiterii

certificatului contestat.

În cauză, a fost introdus

ulterior, în calitate de pârât, și Ministerul Economiei și Comerțului.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că a fost notificată de pârâta SC P.H. S.A să elibereze

terenul înscris în certificatul contestat, iar din raportul de expertiză

extrajudiciară anexat la certificat a constatat că în fapt i-a fost încălcat

dreptul său de proprietate. Reclamanta a mai precizat că a efectuat procedura

prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 102/F din 19 iulie

2004, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, a admis excepția tardivității

acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâte și în consecință, a

respins ca tardivă, acțiunea reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională

C.F. Brașov, în contradictoriu cu pârâtele SC P.H. SA și cu Ministerul

Economiei și Comerțului (fost Ministerul Industriilor), având ca obiect

anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în

favoarea SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 și repunerea în situația

dinaintea eliberării acestui certificat. A obligat reclamanta să plătească

pârâtei SC P.H. SA, suma de 20.000.000 cheltuieli de judecată (onorariu de

avocat).

În motivarea soluției s-a

reținut că, deși actul contestat nu i-a fost comunicat direct reclamantei, de

către organul emitent, acest lucru nu poate înfrânge principiul opozabilității înscrierii

în Cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei față de toți terții.

Ca atare, s-a apreciat că data luării la cunoștință de către reclamantă, despre

certificatul de atestare contestat curge de la data de 19 decembrie 1996. Față

de aceasta, termenul de 30 zile pentru a contesta actul la organul emitent

curge de la data de 19 decembrie 1996, plângerea prealabilă fiind formulată la

data de 1 martie 2004, înregistrată la Ministerul Economiei și Comerțului, la 19 martie 2004, iar acțiunea în contencios

administrativ fiind înregistrată la instanță, la 29 martie 2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F.

Brașov, criticând-o pentru netemeinicie, pe aspecte care țin de fondul

pricinii, solicitând în final, respingerea excepției tardivității, susținând că

a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, la data de 23 februarie 2004, când acesta

i-a fost comunicat de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Recursul este nefondat.

Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de

Ministerul Industriilor,în prezent Ministerul Economiei și Comerțului, în

favoarea pârâtei SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 a fost trecut în

registrul de Carte Funciară - Judecătoria Miercurea Ciuc, județul Harghita, cu nr.

8725 din 19 decembrie 1996.

Este adevărat că, actul

administrativ respectiv nu a fost comunicat recurentei-reclamante, dar

ministerul emitent nu avea astfel de obligație, aceasta având calitatea de terț

în raport cu actul în cauză.

Principiul siguranței și

stabilității raporturilor juridice, inclusiv a raporturilor de drept

administrativ, impune ca prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind

contenciosul administrativ, să fie interpretate în sensul că, în cazul

terților, termenele instituite de aceste reglementări curg de la data când

terții au luat cunoștință de actul administrativ sau de la data la care actul

administrativ le-a devenit opozabil.

O astfel de dată este în

cazul terților, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor a fost înscris în registrul de Carte Funciară, care

constituie formă de publicitate, prin care actul devine opozabil și terților.

Așa fiind, în mod judicios a

reținut instanța de fond că acțiunea a fost formulată cu încălcarea termenului

de un an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/990, fiind, astfel, tardivă.

În concluzie, recursul este

nefondat și va fi respins ca atare, hotărârea atacată fiind temeinică și

legală.

Văzând și dispozițiile art. 274

alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretențiuni,

va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, instanța putând

să aprecieze asupra onorariilor avocaților, urmează a se obliga recurenta, la

plata sumei de 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC P.H. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Brașov, împotriva sentinței nr.

102/F din 19 iulie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de

25.520.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata SC P.H. SA

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.