ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 374/F/CA din 29 martie 2004, reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Brașov, a chemat în judecată pe pârâta SC P.H. S.A, județul Harghita, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea pârâtei, arătând că, prin emiterea acestui certificat i se încalcă o parte din proprietate, solicitând repunerea în situația anterioară emiterii certificatului contestat. În cauză, a fost introdus ulterior, în calitate de pârât, și Ministerul Economiei și Comerțului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost notificată de pârâta SC P.H. S.A să elibereze terenul înscris în certificatul contestat, iar din raportul de expertiză extrajudiciară anexat la certificat a constatat că în fapt i-a fost încălcat dreptul său de proprietate. Reclamanta a mai precizat că a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 102/F din 19 iulie 2004, în baza art. 5 din Legea nr. 29/1990, a admis excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ, invocată de pârâte și în consecință, a respins ca tardivă, acțiunea reclamantei C.N.C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F.

Brașov, în contradictoriu cu pârâtele SC P.H. SA și cu Ministerul Economiei și Comerțului (fost Ministerul Industriilor), având ca obiect anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor, în favoarea SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 și repunerea în situația dinaintea eliberării acestui certificat. A obligat reclamanta să plătească pârâtei SC P.H. SA, suma de 20.000.000 cheltuieli de judecată (onorariu de avocat). În motivarea soluției s-a reținut că, deși actul contestat nu i-a fost comunicat direct reclamantei, de către organul emitent, acest lucru nu poate înfrânge principiul opozabilității înscrierii în Cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei față de toți terții.

Ca atare, s-a apreciat că data luării la cunoștință de către reclamantă, despre certificatul de atestare contestat curge de la data de 19 decembrie 1996. Față de aceasta, termenul de 30 zile pentru a contesta actul la organul emitent curge de la data de 19 decembrie 1996, plângerea prealabilă fiind formulată la data de 1 martie 2004, înregistrată la Ministerul Economiei și Comerțului, la 19 martie 2004, iar acțiunea în contencios administrativ fiind înregistrată la instanță, la 29 martie 2004. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Brașov, criticând-o pentru netemeinicie, pe aspecte care țin de fondul pricinii, solicitând în final, respingerea excepției tardivității, susținând că a luat cunoștință de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, la data de 23 februarie 2004, când acesta i-a fost comunicat de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Recursul este nefondat. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 3269/1996, emis de Ministerul Industriilor,în prezent Ministerul Economiei și Comerțului, în favoarea pârâtei SC P.H. SA, la data de 12 noiembrie 1996 a fost trecut în registrul de Carte Funciară - Judecătoria Miercurea Ciuc, județul Harghita, cu nr. 8725 din 19 decembrie 1996. Este adevărat că, actul administrativ respectiv nu a fost comunicat recurentei-reclamante, dar ministerul emitent nu avea astfel de obligație, aceasta având calitatea de terț în raport cu actul în cauză.

Principiul siguranței și stabilității raporturilor juridice, inclusiv a raporturilor de drept administrativ, impune ca prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, să fie interpretate în sensul că, în cazul terților, termenele instituite de aceste reglementări curg de la data când terții au luat cunoștință de actul administrativ sau de la data la care actul administrativ le-a devenit opozabil. O astfel de dată este în cazul terților, data când certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost înscris în registrul de Carte Funciară, care constituie formă de publicitate, prin care actul devine opozabil și terților. Așa fiind, în mod judicios a reținut instanța de fond că acțiunea a fost formulată cu încălcarea termenului de un an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/990, fiind, astfel, tardivă.

În concluzie, recursul este nefondat și va fi respins ca atare, hotărârea atacată fiind temeinică și legală. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretențiuni, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, instanța putând să aprecieze asupra onorariilor avocaților, urmează a se obliga recurenta, la plata sumei de 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată, către intimata SC P.H. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. C.F. C.F.R. SA, sucursala regională C.F. Brașov, împotriva sentinței nr. 102/F din 19 iulie 2004, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 25.520.000 lei, cheltuieli de judecată către intimata SC P.H. SA Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.