ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5666/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, reclamanta Federația C.E.R. a chemat în judecată pârâții

Ministerul Economiei și Comerțului și SC M.F. SA și a solicitat ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 6229

din 31 ianuarie 2001, emis de către pârâtul Ministerul Economiei și Comerțului,

în favoarea pârâtei SC M.F. SA, fostă I.F.O.R. SA Harghita, pentru o suprafață

de 7041 mp, din totalul de 47848 mp.

În motivare, reclamanta a arătat

că este proprietara terenului de 7041 mp, situat în localitatea Sînsimion,

județul Harghita, în mod nelegal fiind menționată această suprafață de teren și

în certificatul de atestare emis la data de 30 ianuarie 2001, în favoarea

fostei I.F.O.R. SA Harghita.

Reclamanta a arătat că la data de 27

noiembrie 2003, pârâta SC M.F. SA i-a comunicat certificatul contestat care îi

încalcă dreptul de proprietate, iar reclamanta a formulat plângere prealabilă

administrativă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

În ședința publică din data de 11

martie 2004, instanța, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat

și a pus în discuția părților, excepția de tardivitate a formulării acțiunii,

în raport cu dispozițiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

Prin sentința civilă nr. 494 din 11 martie 2003, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția

tardivității formulării acțiunii și a respins, ca tardiv formulată, acțiunea

formulată de reclamanta Federația C.E.R.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamanta

a solicitat la data de 29 ianuarie 2004, în condițiile art. 1 din Legea nr.

29/1990 și cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art. 5 alin. (1)

din Legea nr. 29/1990, anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria MO3 nr. 6229 din 30 ianuarie

din 25 aprilie 2001, conform încheierii de la acea dată. Instanța a apreciat că

de la acea dată, respectiv 25 aprilie 2001, a început să curgă față de

reclamantă, termenul de decădere de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din

Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Federația

C.E.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare, recurenta a arătat că excepția de tardivitate a

fost reținută eronat de instanța de fond, în ceea ce privește natura actului

dedus judecății, arătând că, deși Legea nr. 29/1990 se aplică actelor

administrative prin care se vatămă drepturile recunoscute de lege, ale

persoanelor fizice sau juridice, instanța a avut în vedere o hotărâre civilă,

respectiv încheierea de intabulare din 21 aprilie 2001, pentru calcularea

termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.

A mai arătat că au fost aplicate greșit, atât prevederile

art. 1, cât și cele ale art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, termenele de

prescripție prevăzute de actul normativ special aplicându-se numai în ceea ce

privește comunicarea actelor administrative.

Recursul este fondat.

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria

M03 nr. 6229 a fost emis în data de 30 ianuarie 2001 și a fost comunicat

recurentei, de către SC M.F. SA Sînsimion, la data de 27 noiembrie 2002, sub

nr. 10927.

Răspunsul Ministerului Economiei și Comerțului la plângerea

formulată de către recurentă, a fost înregistrat sub nr. 189 din 19 ianuarie

2004, plângere care fusese adresată pârâtului, în data de 16 decembrie 2003,

sub nr. 284520.

Față de materialul probator și dispozițiile legale incidente

în cauză, Înalta Curte constată că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de

art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se

consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act

administrativ, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a

fost cauzată.

Or, potrivit textului indicat, persoana se poate considera

vătămată, dacă are cunoștință de existența unei asemenea vătămări.

Nu poate fi acceptată soluția instanței de fond, potrivit

căreia de la data transcrierii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate seria M03 nr. 6229 din 30 ianuarie 2001, emis pentru SC I.F.O.R.

SA, curge termenul de introducere a acțiunii, potrivit dispozițiilor prevăzute

de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât acea transcriere opozabilă

erga

omnes,

privește dreptul constituit, și anume, dreptul de proprietate. Data

transcrierii acestui drept real are importanță, pentru că efectele juridice cu

privire la dreptul de proprietate curg din acel moment.

Termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea

nr. 29/1990, pentru introducerea plângerii persoanei vătămate, este un termen

de decădere care se calculează numai de la data la care partea interesată a

luat efectiv cunoștință de actul care a produs vătămarea.

Față de aceste motive, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor

art. 312 alin. (2) și ale art. 313 C. proc. civ., va admite recursul și va casa

sentința atacată, urmând ca instanța de trimitere să se pronunțe pe fondul

cauzei, având în vedere considerentele expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Federația C.E.R., împotriva sentinței civile nr. 494 din 11 martie 2004 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare,

la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2005.