ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 decembrie 2002, reclamantul V.G. a formulat cererea principală prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a H.A.G.A. a asociaților SC P.A. SRL Oradea din 12 iulie 2000, constatarea nulității absolute a actului adițional autentificat sub nr. 2264 din 13 iulie 2000 și a rezoluției nr. 4904 din 25 august 2000 a O.R.C. Bihor, și restabilirea situației anterioare încheierii acestora, precum și cererea subsidiară având ca obiect restituirea drepturilor bănești cuvenite, respectiv cota parte din activul net, dividende, contravaloarea părților sociale, ș.a., în contradictoriu cu pârâții SC P.A.

SRL Oradea, L.F.M., S.I. și O.R.C. Bihor - Oradea. Tribunalul Bihor - Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din 23 noiembrie 2004, a disjuns cererea principală, care a format obiectul dosarului nr. 6584/COM/2004, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2459/COM/2004, de cererea subsidiară. Prin sentința civilă nr. 2459/ COM din 7 decembrie 2004, Tribunalul Bihor – Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului ca prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este prescrisă, în raport de dispozițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, că termenul de 15 zile curge de la data la care asociatul reclamant, care nu a luat parte la adunarea generală din 12 iulie 2000 a SC P.A.

SRL Oradea a luat cunoștință de hotărâre, respectiv de la data de 25 august 2000, data înregistrării mențiunilor în registrul comerțului, iar cererea în anulare a H.A.G.A. s-a înregistrat la instanță la data de 13 decembrie 2002, deci cu mult peste termenul legal. Prin decizia civilă nr. 18/ C din 10 mai 2005, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond, reținând că termenul de 15 zile curge de la data de 24 octombrie 2000, când hotărârea în litigiu a fost publicată în M. Of., astfel că acțiunea reclamantului a fost tardiv formulată. Împotriva menționatei decizii, reclamantul V.G.

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8, 9, 10 și 4 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Oradea, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea în tot sau în parte a acțiunii sale, cu restabilirea situației anterioare. În mod concret se invocă faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 130 alin. (1) și art. 131 alin. (2) și (4) din Legea nr. 31/1990, că pentru 12 iulie 2000 A.G.A.

nu a fost convocată, că nu a emis mandat pentru reprezentarea sa în A.G.A., că instanța de apel nu a judecat toate cererile cu care a fost investită pentru motivele din apel, instanța fiind într-o eroare cu privire la obiectul dedus judecății, că a fost în intenția legiuitorului limitarea la 15 zile doar a termenului pentru introducerea cererii în constatarea nulității relative, cererea de constatare a nulității absolute fiind, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, imprescriptibilă, art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Înalta Curte, examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, probelor administrate, dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, constată că acesta este întemeiat.

Instanța de fond a fost investită la 13 decembrie 2002 de reclamantul V.G. cu o cerere prin care a solicitat în principal să se constate nulitatea absolută a H.A.G.A. a SC P.A. SRL Oradea din 12 iulie 2000, nulitatea absolută a actului adițional autentificat sub nr. 2264 din 13 iulie 2000 și a rezoluției nr. 4904/2 din 25 august 2000 a O.R.C. Bihor și restabilirea situației anterioare încheierii acestor acte. Potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, „Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”. Cum art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prevede în mod expres imprescriptibilitatea dreptului la acțiune pentru motive de nulitate absolută a H.A.G.A.

se constată că ambele instanțe au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale menționate. Avându-se în vedere situația creată și că aspectele legate de fondul pricinii nu pot fi lămurite în recurs, întrucât potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului cauzei în scopul aplicării corecte a legii, la împrejurări de fapt care au fost deja stabilite, or, în cauza de față acestea nu au fost stabilite, instanțele pronunțându-se pe excepție, urmează a se admite recursul, a se modifica decizia și desființa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza criticile și apărările părților, va avea în vedere și susținerile pe care reclamantul le face în recurs, precum și mandatul avocatului care l-a reprezentat pe reclamant la fond, pentru stabilirea cadrului procesual real.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul V.G. împotriva deciziei nr. 18/ C din 10 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleeași părți. Desființează sentința civilă nr. 2459/ COM din 7 decembrie 2004 a Tribunalului Bihor Oradea și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bihor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2007.