ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2738/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată, la data de

18 iulie 2007, reclamanta SC N.O. SA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta

SC T.N. SA Neptun să se constate nulitatea actului constitutiv al SC T. NEPTUN

SA ca o consecință a anulării hotărârii A.G.A. a SC N.O. SA de înființare a

societății și să se constate nulitatea SC T.N. SA.

Tribunalul Constanța, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3698 din 26

iunie 2007, a admis acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea actului

constitutiv al SC T.N. SA ca efect al anulării A.G.E.A. a SC N.O. SA de

înființare a acestei societăți, a constatat nulitatea SC T.N. SA.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei hotărâri a fost respins prin decizia nr. 226 din 17 octombrie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal.

S-a reținut în considerentele deciziei

că prin decizia civilă nr. 18/ COM din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Constanța s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 24 aprilie 2003

referitoare la constituirea societății mixte SC T.N. SA Neptun și astfel s-a apreciat

ca nulitatea actului constitutiv este supusă regimului de drept comun al

nulității actelor juridice.

Anularea hotărârii A.G.E.A. SC T.N. SA

care este actul principal, are ca efect anularea actului constitutiv al SC T.N.

SA, care este actul accesoriu și în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 56

din Legea nr. 31/1990.

Împotriva acestei decizii pârâta SC T.N.

SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia modificarea hotărârii instanței de apel

în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

A susținut recurenta că instanța de

apel a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale de drept comun

privind nulitatea actului constitutiv al acesteia atunci când a apreciat că SC

T.N. SA a fost înființată în baza hotărârii A.G.E.A. a SC N.O. SA din 24

aprilie 2003 și care ulterior a fost anulată.

Această hotărâre reprezintă acordul SC

N.O. SA de a deveni acționară a SC T.N. SA, iar singurul efect pe care anularea

hotărârii l-ar putea avea, ar fi lipsa consimțământului SC N.O. SA la

încheierea actului constitutiv, dar care nu poate atrage nulitatea actului

constitutiv al recurentei.

Hotărârea A.G.E.A. nu are calitatea de

act principal la constituirea SC T.N. SA, iar actul constitutiv al acesteia nu

este unul accesoriu.

Recurenta a depus la data de 9 mai

2008 o cerere de precizare a motivelor de recurs și a invocat ca motiv de

ordine publică potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., încălcarea principiului

disponibilității și al caracterului devolutiv al apelului.

S-a susținut că instanța de apel a

analizat nulitatea actului constitutiv și al societății nu în raport de

dispozițiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 temei de drept invocat de reclamantă

în acțiune și examinat de instanța de fond și de normele care reglementează

regimul de drept comun al nulităților actelor civile.

Prin întâmpinare, intimata SC N.O. SA

a solicitat în principal pe cale de excepție nulitatea recursului în temeiul

dispozițiilor art. 302

1

lit. a) și c) C. proc. civ., întrucât

cererea nu cuprinde datele de identificare ale părților și motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat

respingerea recursului, deoarece actul constitutiv al SC T.N. SA s-a încheiat

în baza hotărârii A.G.A. din 24 aprilie 2003 și anularea acesteia atrage și

nulitatea actului constitutiv al societății recurente.

Excepția nulității recursului în

temeiul dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

invocată de intimată nu poate fi reținută deoarece acest text de lege a fost

declarat neconstituțional prin decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a Curții

Constituționale.

Referitor la prevederile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepția nu este întemeiată, deoarece

recurenta a invocat în drept în cererea sa dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., iar dezvoltarea criticilor privesc modul de interpretare și

aplicare greșită a dispozițiilor legale ce reglementează nulitatea actului constitutiv

[(art. 56 lit. a) din legea nr. 31/1990)] și a societăților comerciale.

Recursul pârâtei este fondat pentru

următoarele considerente:

Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 2271 din

24 aprilie 2003 acționarii SC N.O. SA au aprobat înființarea societății mixte

SC T.N. SA, având ca principali acționari SC N.O. SA, SC E.D. SA, SC C. SA, SC B.

SA și SC T.C. SRL, pe structura activelor C.T. Miorița și C.T. Covasna și

terenurile aferente.

Inițial, cererea de anulare a acestei

hotărâri formulată de S.I.F. T. a fost respinsă prin sentința civilă nr. 7676/ COM

din 21 octombrie 2003 a Tribunalului Constanța, dar ulterior prin decizia nr. 18/

COM din 26 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost

admisă și s-a dispus anularea hotărârii conform tranzacției încheiată între

reclamanta S.I.F. T. SA și pârâta SC N.O. SA.

În speță, instanța de apel a aplicat

în mod greșit regimul de drept comun al nulității actelor juridice și a reținut

că anularea hotărârii A.G.E.A. din 24 aprilie 2004 cu efect retroactiv, care

este actul principal, atrage și anularea actului subsecvent, respectiv actul

constitutiv al SC T.N. SA.

Hotărârea A.G.E.A. a SC N.O. SA

reprezintă o modalitate internă de realizare a voinței acționarilor și care în

raport de dispozițiile art. 55 din Legea nr. 31/1990 nu are relevanță în ceea

ce privește consimțământul valabil al societății față de terți la încheierea

actului constitutiv al SC T.N. SA.

Potrivit art. 55 alin. (1) din actul

normativ menționat „în raporturile cu terții, societatea pe acțiuni, în

comandită pe acțiuni sau cu răspundere limitată este angajată prin actele

organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate”, iar

alin. (2) prevede „clauzele actului constitutiv ori hotărârea organelor

statutare ale societăților prevăzute în alineatul precedentul, care limitează

puterile conferite de lege acestor organe, sunt inopozabile terților, chiar

dacă au fost publicate”.

În raport de aceste prevederi legale

rezultă că prin semnarea actului constitutiv al SC T.N. SA de către

administratorul SC N.O., societatea a fost angajată față de ceilalți acționari

ai societății înființată, cărora nu le este opozabilă hotărârea A.G.E.A. din 24

aprilie 2003 prin care reprezentantul SC N.O. SA a fost autorizat să semneze

actul constitutiv.

Așa fiind, în speță, nu este aplicabil

principiul nulității actelor juridice din drept comun al anulării actului

subsecvent ca urmare a anulării actului principal, transpus în adagiul

„rezoluto jure dantis, „rezoltivur jus accipientis”.

Intimata-reclamantă deși a solicitat

în acțiune constatarea nulității societății - recurente-pârâte pentru lipsa

actului constitutiv și a invocat dispozițiile art. 56 lit. a) din Legea nr. 31/1990,

în raport de considerentele reținute, în prezenta decizie, aceasta nu a dovedit

existența cauzei de nulitate a societății.

Trebuie precizat că nulitatea societăților

comerciale are un regim juridic diferit față de domeniul de aplicare a

nulității de drept comun, în sensul că în situația în care s-ar constata

existența unei cauze de nulitate, aceasta nu are efect retroactiv, ea producând

efecte numai pentru viitor.

Aceasta pentru că nulitatea societății

comerciale este o instituție specială care are un regim juridic mai restrictiv,

pentru a proteja interesele asociaților, precum și a terților care au

contractat cu bună credință cu o societate comercială.

Nu trebuie ignorat faptul că prin

decizia nr. 18 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. a SC N.O. SA din 24 aprilie

2003, dar aceasta numai în urma unei tranzacții încheiate între reclamanta S.I.F.

T. SA și pârâta SC N.O. SA, înțelegere care nu poate avea nici un efect asupra

recurentei, societate mixtă constituită din mai mulți acționari, și care de

altfel nu a fost parte în acest litigiu.

Pentru considerentele reținute, urmează

ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită

recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel ce se va

modifica în sensul că se va admite apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului pe care o va schimba în tot, în sensul că va respinge

acțiunea reclamantei.

Se va respinge cererea recurentei de

acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece nu s-au făcut dovezi în acest

sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

T.N. SA NEPTUN, împotriva deciziei nr. 226/ COM din 17 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia recurată, în sensul

că admite apelul declarat de pârâta SC T.N. SA NEPTUN, împotriva sentinței nr. 3698/

COM din 26 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția

comercială, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată

de reclamanta SC N.O. SA NEPTUN.

Respinge cererea recurentei privind

plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 octombrie 2008.