ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3040/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 55 din 13 martie 2007 a

Tribunalului Constanța, secția comercială, a fost respinsă cererea reclamantei

pentru anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 1 din 18 aprilie 2006 a acționarilor SC

C.T. SA Neptun.

Instanța de fond a

reținut că au fost respectate prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990

republicată, hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 18 aprilie 2006 este legală,

acționarii întruniți în ședință extraordinară pot hotărî și cu privire la

chestiuni ce sunt în sfera de atribuții a adunării generale ordinare.

Din înscrisurile

depuse la dosar, s-a constatat că „aprobarea utilizării camerelor din unitățile

SC C.T. SA în limita a 398 nopți cazare/persoană pentru anul 2005 și 1.000

nopți cazare/persoană pentru anul 2006” nu afectează interesul societății și nu

favorizează o anumită categorie de acționari, scopul fiind acela al evitării

unor cheltuieli cu cazarea personalului aflat în relații de colaborare ori

subordonare cu societatea pârâtă.

Reclamanta a declarat

apel împotriva sentinței tribunalului susținând că eronat a reținut tribunalul

că au fost respectate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, că instanța

nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate derivat din nerespectarea

dispozițiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, hotărârea este nelegală

fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale referitoare la limitele

competenței adunării generale extraordinare și la interesul societar.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial declarat de reclamantă

pronunțând Decizia nr. 238 din 14 noiembrie 2007.

În motivarea

hotărârii instanța de apel a reținut că împrejurarea că pct. 1 al ordinii de zi

a fost discutat într-o ședință A.G.A. extraordinară nu este de natură să atragă

nulitatea hotărârii în condițiile în care această competență nu a fost dată în

atributul exclusiv al A.G.A. ordinară iar restricțiile de competență sunt

reglementate sub sancțiunea nulității doar pentru adunarea extraordinară.

În atare situație a

avut loc o prorogare a competențelor în favoarea A.G.E.A. potrivit principiului

reținut corect de tribunal, nefiind în prezența unui motiv de ordine publică

care să interzică o astfel de prorogare.

În ceea ce privește

incidența dispozițiilor art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004, prin

hotărârea adoptată nu s-au adus modificări ale prețului acțiunilor datorită

efectului lor asupra situației patrimoniale și financiare asupra activității

emitentului în ansamblu pentru a se susține că există un motiv de nulitate a

hotărârii din 18 aprilie 2006.

În raport de probele

administrate, s-a reținut că nu există nici un motiv de nelegalitate în

adoptarea hotărârii care să atragă nulitatea ei, interesul societar nefiind

afectat atunci când sunt evitate cheltuielile cu cazarea personalului aflat în

relații de colaborare sau subordonare cu societatea.

Reclamanta a declarat

recurs împotriva Deciziei nr. 238 din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, susținând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele:

În mod nelegal

instanța de apel a reținut că în speță ar fi fost respectate dispozițiile art. 117

alin. (1) al Legii nr. 31/1990 republicată și al art. 224 alin. (5) al Legii nr.

297/2004.

Textul convocatorului

este lapidar, neoferind informațiile minime necesare acționarilor pentru a-și

fundamenta votul în adunarea generală.

Art. 224 alin. (5)

din Legea nr. 297/2004 nu a fost respectat deoarece intimata nu a adus la

cunoștința acționarilor și publicului investitor, în maximum 48 de ore, orice

eveniment care poate conduce la modificări ale prețului acțiunilor. Unitățile

de cazare menționate în hotărâre fac parte din fondul de comerț și au ca scop

obținerea de către societate a unui profit.

A admite un punct de

vedere contrar ar însemna să se recunoască desfășurarea de către societate a

unor activități contrare scopului pentru care a fost înființată, ceea ce ar fi

o încălcare a art. 8 din Legea nr. 31/1990 care arată cuprinsul actului

constitutiv al unei societăți comerciale.

Recursul este

nefondat.

Curtea de apel a

reținut corect că au fost respectate prevederile art. 117 alin. (6) din Legea nr.

31/1990, care prevede: „Convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării,

precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care

vor face obiectul dezbaterilor adunării”.

În M. Of. nr. 832 din

14 martie 2006 a fost publicat convocatorul care cuprinde propunerile pentru

ordinea de zi, recurenta a intrat în posesia materialului informativ și a votat

în cunoștință de cauză.

Prin adoptarea pct. 1

al ordinii de zi „aprobarea folosirii unor camere din unitățile hoteliere ale

societății în interes de serviciu” nu se încalcă vreo dispoziție legală

imperativă, nu este afectat interesul societar, astfel că hotărârea A.G.E.A. nu

este lovită de nulitate.

Față de cele de mai

sus, constatându-se legalitatea deciziei recurate, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SIF T. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 238 din 14 noiembrie 2007 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.