ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 21/COM din data de 6 februarie 2007,
Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de
reclamanta SIF T. SA în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA și în consecință a
constatat nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale extraordinare a
acționarilor din cadrul societății pârâte nr. 1286 din 20 aprilie 2006,
publicată în M. Of. nr. 1037/22.06.2006.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut
din verificarea convocatorului publicat în M. Of. nr. 967/24.03.2006 și a procesului
- verbal întocmit cu ocazia adunării generale din data de 20 aprilie 2004, ca aprobarea
deschiderii unui punct de lucru în Olimp, Hotel B., Județ Constanța, nu a fost înscrisă
pe ordinea de zi, astfel că adoptarea hotărârii fără respectarea normelor privitoare
la convocare încalcă voința majoritară, fiind lovită de nulitate.
II. Apelul declarat de pârâta împotriva sentinței
fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,
prin Decizia civilă nr. 182/COM din 6 septembrie 2007.
Răspunzând motivelor de netemeinicie și
nelegalitate invocate de pârâta prin cererea de apel, instanța de control
judiciar constată că susținerile pârâtei sunt nefondate, convocarea A.G.E.A.
din data de 20 aprilie 2006 încalcă dispozițiile cuprinse în art. 117 din Legea
nr. 31/1990, republicată, care impun obligația menționării explicite a tuturor problemelor
ce vor fi supuse dezbaterii adunării acționarilor.
Totodată instanța apreciază că urgența
invocată de pârâtă în adoptarea hotărârii de deschidere a punctului de lucru,
nu constituie un motiv legal de natură să justifice încălcarea dispozițiilor
legale cu privire la convocare.
III. Împotriva acestei decizii, pârâta SC
N.O. SA a declarat recurs la data de 1 noiembrie 2007, solicitând modificarea în
tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii în anulare promovată de reclamanta.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în argumentarea criticii de
nelegalitate invocate că prin hotărârile pronunțate au fost încălcate dispozițiile
legale, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Potrivit susținerilor recurentei,
convocatorul pentru adunarea din 20 aprilie 2006 a fost întocmit cu respectarea
întocmai a dispozițiilor art. 117 din Legea societăților comerciale, hotărârea
de deschidere a punctului de lucru fiind adoptată în cadrul pct. 5 din
convocator, care poartă mențiunea „Diverse”, supunerea la vot în condițiile în care
dezbaterile pentru pct. 1 - 4 au fost amânate, fiind determinată de urgența
deschiderii unui punct de lucru la Hotel B.
IV. Examinând decizia atacată în contextul
criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele
ce urmează:
Dispozițiile legale a căror încălcare sunt
invocate în prezentul recurs, art. 117 din Legea societăților comerciale și
care reglementează modalitatea de convocare a adunărilor generale sub aspectul
termenului de întrunite, conținutul convocatorului, aducerea la cunoștință a
acționarilor a convocatorului, au un caracter imperativ, având rolul de a asigura
informarea acționarilor despre ținerea adunării și problemele supuse
dezbaterii, astfel încât exprimarea voinței sociale să se realizeze în deplină
cunoștință.
Menționarea explicită în convocator a tuturor
problemelor care vor face obiectul dezbaterii permite identificarea scopului convocării
organului deliberativ – adunarea generală a acționarilor – și totodată
împiedică formarea unor majorități neașteptate și interesate, punând pe
acționari în situația de a cunoaște și a se documenta asupra problemelor ce
urmează a fi supuse votului.
În cauză, aceste exigențe impuse de
dispozițiile art. 117 nu au fost respectate, deschiderea punctului de lucru în
Olimp, Hotel B., nefigurând în convocatorul publicat pentru adunarea generală
din 20 aprilie 2006.
Discutarea acestei chestiuni în cadrul pct. 5
din convocator, intitulat „Diverse”, nu corespunde cerințelor legale, ci
reprezintă un mod evident de eludare a obligației de informare a acționarilor asupra
acestei probleme supuse aprobării, voința socială exprimată în aceste condiții,
fiind afectată.
Așa fiind, Curtea constată că motivul de încălcare
a legii invocat de recurentă nu subzistă, soluția adoptată în cauză de prima instanță
și menținută în apel fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale care
reglementează obligația de informare a acționarilor în vederea exercitării
votului în adunările generale în deplină cunoștință de cauză.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta
Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei nr. 182 din 6 septembrie 2007 a
Curții de Apel Constanța.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11
iunie 2008.