ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința civilă nr. 21/COM din data de 6 februarie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SIF T. SA în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA și în consecință a constatat nulitatea absolută a Hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor din cadrul societății pârâte nr. 1286 din 20 aprilie 2006, publicată în M. Of. nr. 1037/22.06.2006. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut din verificarea convocatorului publicat în M. Of. nr. 967/24.03.2006 și a procesului - verbal întocmit cu ocazia adunării generale din data de 20 aprilie 2004, ca aprobarea deschiderii unui punct de lucru în Olimp, Hotel B., Județ Constanța, nu a fost înscrisă pe ordinea de zi, astfel că adoptarea hotărârii fără respectarea normelor privitoare la convocare încalcă voința majoritară, fiind lovită de nulitate.

II. Apelul declarat de pârâta împotriva sentinței fondului a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 182/COM din 6 septembrie 2007. Răspunzând motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate de pârâta prin cererea de apel, instanța de control judiciar constată că susținerile pârâtei sunt nefondate, convocarea A.G.E.A. din data de 20 aprilie 2006 încalcă dispozițiile cuprinse în art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, care impun obligația menționării explicite a tuturor problemelor ce vor fi supuse dezbaterii adunării acționarilor. Totodată instanța apreciază că urgența invocată de pârâtă în adoptarea hotărârii de deschidere a punctului de lucru, nu constituie un motiv legal de natură să justifice încălcarea dispozițiilor legale cu privire la convocare.

III. Împotriva acestei decizii, pârâta SC N.O. SA a declarat recurs la data de 1 noiembrie 2007, solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii în anulare promovată de reclamanta. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând în argumentarea criticii de nelegalitate invocate că prin hotărârile pronunțate au fost încălcate dispozițiile legale, respectiv art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată. Potrivit susținerilor recurentei, convocatorul pentru adunarea din 20 aprilie 2006 a fost întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 117 din Legea societăților comerciale, hotărârea de deschidere a punctului de lucru fiind adoptată în cadrul pct. 5 din convocator, care poartă mențiunea „Diverse”, supunerea la vot în condițiile în care dezbaterile pentru pct. 1 - 4 au fost amânate, fiind determinată de urgența deschiderii unui punct de lucru la Hotel B. IV.

Examinând decizia atacată în contextul criticilor invocate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: 1. Dispozițiile legale a căror încălcare sunt invocate în prezentul recurs, art. 117 din Legea societăților comerciale și care reglementează modalitatea de convocare a adunărilor generale sub aspectul termenului de întrunite, conținutul convocatorului, aducerea la cunoștință a acționarilor a convocatorului, au un caracter imperativ, având rolul de a asigura informarea acționarilor despre ținerea adunării și problemele supuse dezbaterii, astfel încât exprimarea voinței sociale să se realizeze în deplină cunoștință.

2. Menționarea explicită în convocator a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterii permite identificarea scopului convocării organului deliberativ – adunarea generală a acționarilor – și totodată împiedică formarea unor majorități neașteptate și interesate, punând pe acționari în situația de a cunoaște și a se documenta asupra problemelor ce urmează a fi supuse votului. 3. În cauză, aceste exigențe impuse de dispozițiile art. 117 nu au fost respectate, deschiderea punctului de lucru în Olimp, Hotel B., nefigurând în convocatorul publicat pentru adunarea generală din 20 aprilie 2006. Discutarea acestei chestiuni în cadrul pct. 5 din convocator, intitulat „Diverse”, nu corespunde cerințelor legale, ci reprezintă un mod evident de eludare a obligației de informare a acționarilor asupra acestei probleme supuse aprobării, voința socială exprimată în aceste condiții, fiind afectată.

Așa fiind, Curtea constată că motivul de încălcare a legii invocat de recurentă nu subzistă, soluția adoptată în cauză de prima instanță și menținută în apel fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale care reglementează obligația de informare a acționarilor în vederea exercitării votului în adunările generale în deplină cunoștință de cauză. Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun împotriva Deciziei nr. 182 din 6 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.