ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1853/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 43 din 27 februarie

2007 pronunțată în Dosarul nr. 7970/2006 al Tribunalului Constanța, secția comercială,

s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SIF T. SA împotriva

pârâtei SC P.M. SA Mamaia.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut în esență că solicitarea reclamantei

de a se constata nulitatea absolută a Hotărârii nr. 5 din 7 octombrie 2006 a

Adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte și pe cale de

consecință a actului adițional nr. 5 la statutul societății este nefondată

deoarece convocarea a fost publicată în M. Of. al României în data de 19

septembrie 2006 și respectiv în ziar la data de 21 și 23 septembrie 2006,

astfel încât motivul de nelegalitate întemeiat pe prevederile art. 117 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990 nu este întemeiat și raportat la data la care a avut loc

adunarea generală a fost respectat și termenul prevăzut de alin. (2) al

aceluiași articol.

De asemenea, a mai

arătat tribunalul, în speță nu se poate reține că hotărârea ar fi nelegală

pentru nerespectarea termenului de publicare a convocatorului cu 25 de zile

anterior datei de întrunire a acționarilor în ședință întrucât art. 243 din

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital nu prevede un astfel de termen,

acesta fiind instituit prin art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006, însă

reclamanta nu a făcut dovada vreunei vătămări produse prin ținerea adunării

generale anterior împlinirii acestui termen. De altfel, convocatorul cuprinde

toate problemele ce urmau a fi discutate, motiv pentru care nu s-a putut

constata nici încălcarea art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990.

Totodată, hotărârea

atacată a fost adoptată în aplicarea art. 241 din Legea nr. 297/2004, respectiv

pentru încheierea de către Consiliul de administrație a actelor de dobândire,

înstrăinare, schimb sau constituire în garanție a activelor imobilizate, iar

referirea expresă la dispozițiile acestui text legal exclude interpretarea dată

de reclamantă în sensul că în acest mod Consiliul de administrație primește o împuternicire

perpetuă, și pe de altă parte prevederile art. 114 din Legea nr. 31/1990

privind delegarea exercițiului atribuțiilor adunării generale extraordinare

către consiliul de administrație sau administratorul unic nu sunt incidente în

speță.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 194 din 13 septembrie 2007

pronunțată în Dosar nr. 3949/118/2006 al Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că legal

și temeinic instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei referitoare la

nulitatea hotărârii adoptate ca urmare a nerespectării termenului de 25 de zile

anterior datei de întrunire a ședinței, deoarece prin art. 137 din Regulamentul

nr. 1/2006 au fost instituite măsuri suplimentare referitoare la publicarea

convocării, iar în lipsa dovezii unei vătămări produse în acest mod, nu se

impune aplicarea sancțiunii nulității. Totodată au fost respectate toate

condițiile legale în scopul corectei informări a acționarilor, astfel că și din

acest punct de vedere soluția tribunalului este corectă, ca și în privința

interpretării date dispozițiilor art. 114 din Legea nr. 31/1990 și respectiv art.

241 din Legea nr. 297/2004.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. derivate din aplicarea

greșită a prevederilor art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., art. 117

alin. (8) și art. 114 din Legea nr. 31/1990 și respectiv art. 241 din Legea nr.

297/2004.

recurenta invocă faptul că nerespectarea termenului de publicare a

convocatorului cu cel puțin 25 de zile anterior datei adunării generale are

drept efect nulitatea hotărârii adoptate în aceste condiții dat fiind

caracterul imperativ al normei legale prevăzute la art. 137 din regulament. În

acest sens sunt și dispozițiile art. 224 din Legea nr. 297/2004 care conferă

acționarilor dreptul de a beneficia de toate facilitățile și informațiile

necesare pentru exercitarea drepturilor, incluzându-l și pe acela de a fi

convocat în termenele prevăzute de legea specială.

Contrar celor

reținute de ambele instanțe, prin hotărârea a cărei nulitate s-a cerut a se

constata, au fost sporite puterile administratorilor, situație în care textul

convocatorului trebuia să cuprindă propunerile de modificare ale actelor

constitutive.

Dat fiind faptul că

nici această condiție prevăzută expres de art. 117 alin. (8) din Legea nr. 31/1990,

hotărârea este lovită de nulitate și sub acest aspect.

De asemenea, arată

recurenta au fost încălcate prevederile art. 114 din aceeași lege deoarece prin

hotărârea atacată au fost delegate consiliului de administrație atribuții care

sunt în mod exclusiv de competența adunării generale extraordinare, deși textul

legal anterior menționat precizează în mod expres atribuțiile ce pot fi

delegate, iar orice altă delegare, cum este cazul în speță este prohibită de

lege.

Ultima critică

vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 241 alin. (1) C. proc. civ. care

prevede necesitatea aprobării prealabile a fiecărui act de înstrăinare a

activelor a căror valoare depășește 20% din totalul activelor imobiliare,

nefiind prin urmare posibilă acordarea unei împuterniciri perpetue acordate

Consiliului de administrație, cum s-a procedat în speță.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile legale anterior

menționate și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. curtea constată că este nefondat.

În privința

termenului prevăzut de art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M.,

instanțele au apreciat în mod corect că simpla nerespectare a acestui termen în

lipsa dovezilor privind producerea vreunei vătămări nu este de natură a

determina nulitatea hotărârii adoptate în aceste condiții.

Astfel, scopul

publicării convocatorului este acela prevăzut de art. 224 din Legea nr. 297/2004

de a asigura acționarilor posibilitatea de a se informa cu privire la

problemele aflate pe ordinea de zi pentru exercitarea drepturilor conferite de

această calitate. Or, acest scop a fost atins, mai ales că în speță au fost

respectate și exigențele art. 117 din Legea nr. 31/1990 constând în publicarea

convocatorului în M. Of. al României și în ziarele R. și R.L.

În privința motivelor

de recurs referitoare la încălcarea prevederilor art. 117 alin. (8) și

respectiv art. 114 din Legea nr. 31/1990 - care vor fi examinate împreună - în

mod eronat recurenta apreciază că prin hotărârea adoptată au fost sporite

nelegal puterile administratorilor prin delegarea unor atribuții date în mod

expres în competența adunării generale extraordinare și că în realitate s-au

modificat actele constitutive ale societății, fără a fi menționat în convocator

textul propunerii, deoarece astfel cum corect au reținut și instanțele

anterioare, hotărârea atacată a fost adoptată pentru aplicarea art. 241 din

Legea 31/1990, respectiv încheierea de către Consiliul de administrație a

actelor de dobândire, înstrăinare, schimb sau constituire în garanție a

activelor imobilizate, în condițiile textului legal anterior menționat.

Indicarea expresă a

acestei dispoziții legale obligă societatea la respectarea întocmai a

condițiilor prevăzute, astfel încât este exclusă interpretarea dată de

reclamantă că în acest mod au fost sporite nelegal puterile consiliului de

administrație, textul art. 114 din Legea nr. 31/1990 nefiind prin urmare

incident în speță.

Pentru identitate de

rațiune, fiind corect interpretate și aplicate și prevederile art. 241 din

Legea nr. 297/2004, se va înlătura și această critică.

În consecință,

recursul este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., și de asemenea va fi respinsă cererea intimatei pentru obligarea

recurentei la plata cheltuielilor de judecată, acestea nefiind justificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta SIF T. SA Brașov împotriva Deciziei nr. 194 din 13 septembrie 2007 a

Curții de Apel Constanța-secția comercială, maritimă, fluvială, contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Respinge cererea

pentru obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, formulată de intimata

pârâtă SC P.M. SA Mamaia.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 29 mai 2008.