ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4738/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 541/ COM

din 24 februarie 2004 Tribunalul Bihor, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantei B.O.Z. domiciliată în Oradea în

contradictoriu cu pârâtul B.A.C.A. domiciliat în Oradea și SC W.R.P. SRL cu sediul

în Oradea, acțiune având ca obiect obligarea la plata de dividende.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul a pretins pârâtului plata dividendelor pentru

anii 1999-2000, însă dividendele se stabilesc în urma încheierii bilanțului

contabil la sfârșitul anului financiar, avându-se în vedere că părțile au fost

asociați ai SC W.R.P. SRL. La data de 21 mai 2001, în adunarea generală, s-a

hotărât ca pârâtul să preia cele nouă părți sociale cesionate de către

reclamantul B.O.Z., achitându-i contravaloarea acestora și preluând de asemenea

activul și pasivul. Cu această ocazie s-a stabilit că nici unul dintre asociați

nu mai are nici o pretenție, de nici o natură, unul față de celălalt ori față

de societatea comercială. Ca urmare a celor stabilite în adunarea generală

asociații au semnat actul adițional la actul constitutiv al societății

comerciale, în care s-a consemnat voința părților cu privire la cesiune și

retragerea din societate.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 134/ A din 19

octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul B.O.Z.,

împotriva sentinței nr. 541 din 24 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul

Bihor, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu

intimații B.A.C.A. și SC W.R.P. SRL.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că cesiunea părții de interes este guvernată de regulile

cesiunii de creanță prevăzută de art. 1391-1398 C. civ., iar aplicarea

regulilor cesiunii de creanță trebuie să aibă ca premisă existența

consimțământului asociaților, dat prin posibilitatea cesiunii părților de

interes, dispoziții ce în speță nu  s-au dovedit că au fost încălcate și nici

nu s-a contestat acest fapt. Cesiunea nu liberează pe cedent de ceea ce mai

datorează societății din aportul său la capitalul social, iar din probe nu

reiese că cedentul apelant ar datora ceva societății sau terților și nici că

societatea sau pârâtul intimat i-ar fi datorat ceva cedentului. Faptul că apelantul

a declarat expres cu ocazia adunării generale și a semnării actului adițional

de cesiune că nu mai are nici o pretenție față de cedent sau societate, iar

aceste nu au fost contestate de apelant, duc la concluzia că sunt opozabile

părților, conform art. 969 C. civ., convențiile legal făcute având putere de

lege între părțile contractante până la constatarea nulității acestora.

Împotriva deciziei nr. 134/ C din 19

octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a promovat recurs reclamantul B.O.Z., care a criticat

această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub

aspectele că în mod greșit nu s-a dispus obligarea pârâților la plata

dividendelor cuvenite în calitatea de asociat, precum și interpretarea greșită

a actului dedus judecății, respectiv hotărârea adunării generale prin care s-a

stabilit cesiunea părților sociale și declarația că nu mai sunt pretenții față

de pârât și societate, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Intimatul pârât B.A.C.A. a depus

întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive și pe fond respingerea recursului.

Intimata pârâtă SC W.R.P. SRL a

depus întâmpinare motivată în fapt și în drept, prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs și din întâmpinare, urmează a respinge excepția lipsei calității

procesuale pasive ridicate de pârâtul B.A.C.A. și recursul declarat de

reclamantul B.O.Z., pentru următoarele considerente.

Din verificarea întregii

documentații existente, este de necontestat că pârâtul B.A.C.A., atât în faza

procesuală a fondului cât și a apelului nu a ridicat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive, motiv pentru care nici instanțele nu s-au pronunțat

asupra acestui aspect. Este nejustificată critica invocată, deoarece pârâtul

are, nu numai calitatea de asociat, dar și pe aceea de administrator al SC W.R.P.

SRL, reprezentând-o legal cu toate prerogativele conferite de Legea nr. 31/1990

republicată, completată și modificată.

Obiectul cererii de chemare în

judecată îl reprezintă obligarea pârâților la plata către reclamant a

dividendelor cuvenite din activitatea societății comerciale pe anii 1999 și

2000, fără a fi precizat cuantumul lor, în cadrul obligației de a face.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești

anterioare, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu

întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc. De esența întregii

situații de fapt și de drept este libera exprimare a voinței reale manifestată

cu ocazia încheierii actelor care au produs efecte juridice, respectiv

hotărârea adunării generale a asociaților din 21 mai 2001 și actul adițional la

actul constitutiv al SC W.R.P. SRL autentificat la 22 mai 2001 la B.N.P. M.D.S.

Astfel, în termeni fără echivoc, s-a stipulat că asociatul B.A.C.A. preia de la

asociatul B.O.Z., care se retrage din societate, cele 9 părți sociale

cesionate, în valoare de 900.000 lei, achitându-i contravaloarea acestora,

activul și pasivul firmei așa cum se prezintă la data întocmirii procesului

verbal, părțile declarând expres că nu mai au nici o pretenție, de nici o

natură unul față de celălalt, ori față de SC W.R.P. SRL (dosar nr. 1179/COM/2003

al Tribunalului Bihor–Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ).

Aceste argumente juridice, fac ca

toate criticile formulate de recurentul B.O.Z. să fie nejustificate, urmând a respinge

ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei nr. 134/C/A din 19 octombrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, nefiind întrunite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. De asemenea urmează a respinge și excepția lipsei calității procesuale

pasive invocată de pârâtul B.A.C.A. în întâmpinarea depusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității

procesuale pasive ridicată de B.A.C.A.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.O.Z., împotriva deciziei nr. 134 din 19 octombrie

2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2005.