ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 432/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introductivă

înregistrată la data de 27 septembrie 2004 la Tribunalul Bihor, reclamantul B.D.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC S. SA Oradea să se constate

nulitatea absolută a art. 11 alin. (5) lit. a) din statutul societății pârâte

și pe cale de consecință a punctului 5 al hotărârii A.G.A. din data de 30

noiembrie 1995, prin care s-a aprobat de către societate acordarea de avansuri

din dividende către A.S., pentru achitarea obligațiilor contractate de aceasta

în numele membrilor săi.

Prin sentința comercială nr. 2492

din data de 16 decembrie 2004 Tribunalul a respins acțiunea ca nefondată

reținând în considerentele hotărârii că prin hotărârea adunării generale a

acționarilor SC S. SA din data de 30 noiembrie 1995 s-a adoptat contractul și

statutul societății ca urmare a privatizării conform Legii nr. 77/1994, iar

potrivit art. 11 alin. (5) lit. a) din actul constitutiv adoptat, s-a hotărât

acordarea de către societate A.S. a unor avansuri din dividende pentru achitarea

ratelor stabilite în urma privatizării societății.

Referitor la facilitatea acordată A.S.

în scopul explicit de a achita obligațiile contractate în numele membrilor săi,

prima instanță reține că aceasta nu contravine dispozițiilor art. 94 din Legea nr.

31/1990 invocate de reclamantă iar pe de altă parte, au fost respectate și

dispozițiile art. 34 din Legea nr. 77/1994 privind asociațiile salariaților și

membrilor conducerii societăților comerciale care se privatizează.

Apelul declarat de reclamant împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 13 pronunțată la

data de 19 aprilie 2005.

Confirmând ca legală și temeinică

hotărârea primei instanțe, curtea de apel constată că dispozițiile art. 94 din

Legea nr. 31/1990 care consacră principiul egalității valorii acțiunilor nu au

fost încălcate prin hotărârea adoptată care viza numai plata în avans a

dividendelor către A.S.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

a declarat, în termen legal, recurs, solicitând modificarea deciziei și pe fond

admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a art. 11 din statutul SC

S. SA și a pct. 5 al hotărârii A.G.A. adoptate la 30 noiembrie 1995.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul reiterează argumentele invocate prin acțiunea introductivă și prin

cererea de apel, susținând următoarele:

- pct. 5 al hotărârii A.G.A. de la

SC S. SA din data de 30 noiembrie 1995 și art. 11 alin. (5) lit. a) din

statutul societății conform cărora A.S. are dreptul să beneficieze de avansuri

din dividende în cursul anului pentru achitarea obligațiilor contractuale în

numele membrilor săi, sunt de natură să împartă acționarii SC S. SA în două

categorii, respectiv acționari care fac parte din asociație și pot primi avans

din dividende și acționari care nu pot primi avans din dividende;

- potrivit art. 94 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990 acțiunile trebuie să fie egale ca valoare și să acorde

posesorilor drepturi egale, dispoziții cu caracter imperativ care au fost

încălcate prin hotărârea adoptată;

- decizia instanței de apel este

motivată superficial și neprofesionist, neputându-se deduce argumentele ce au

stat la baza soluției adoptate;

- potrivit doctrinei încălcarea unor

dispoziții imperative conduce la nulitatea absolută a contractului.

Deși recurentul nu a indicat în

drept motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, din argumentarea

criticilor formulate, Înalta Curte va reține, potrivit art. 306 C. proc. civ.,

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive străine de natura

pricinii (304 pct. 7) și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea legii (304 pct. 9).

Recursul nu este fondat pentru

considerentele ce urmează:

dispozițiile legale pretins încălcate, invocate de reclamant, respectiv art. 94

din Legea nr. 31/1990, considerentele hotărârii cuprind motivele de fapt și de

drept care au stat la baza soluției adoptate, motivarea fiind clară, precisă și

pertinentă cu referire expresă la susținerile invocate de reclamant.

Așa fiind, motivul de casare

întemeiat pe inexistența sau insuficiența motivării apare, ca nefondat.

Legea nr. 31/1990 republicată acțiunile trebuie să fie de o valoare nominală

egală, în principiu ele conferind acționarilor drepturi egale, ca o consecință

logică a egalității de aport necesar pentru dobândirea fiecărei acțiuni,

existând și derogări de la regulă că acțiunile acordă posesorilor drepturi

egale, reglementate de art. 94 alin. (2) din lege, ipoteză care însă nu face

obiectul cauzei.

generală a acționarilor de la SC S. SA Oradea la data de 30 noiembrie 1995

referitoare la acordarea de avansuri din dividende A.S. Oradea constituită în

temeiul Legii nr. 77/1994 și care urmare privatizării deținea un număr de

6.642.359 acțiuni, devenind acționar majoritar, nu încalcă dispozițiile art. 94

alin. (1) evocate nici sub aspectul cotei dividendelor ce se cuvin titularilor

de acțiuni și nici în ceea ce privesc celelalte drepturi extrapecuniare

conferite deținătorului de acțiuni din aceeași categorie.

Legea nr. 31/1990 reglementând aspectele generale comune tuturor formelor de

societate, ale împărțirii între asociați /acționari a beneficiilor prevede în alin.

II (în forma în vigoare la data adoptării hotărârii A.G.A.) că dividendele se

vor plăti proporțional cu cota de participare la capitalul social, dacă prin

actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel.

Prin urmare, legiuitorul a lăsat la

latitudinea adunării generale modul și momentul împărțirii beneficiilor.

Soluția distribuirii în avans a

dividendelor deși nu este consacrată de lege poate fi acceptată în măsura în

care societatea realizează beneficii care potrivit legii sunt distribuibile.

acționarilor din data de 30 noiembrie 1995, privind plata de avansuri la

dividende către A.S., în scopul explicit de achitare a acțiunilor cumpărate în

procesul de privatizare, nu este nulă absolut deoarece conform textelor mai sus

evocate adunarea generală hotărăște asupra împărțirii beneficiilor, legea

consacrând libertatea acționarilor /asociați de a decide.

Cum hotărârea a fost adoptată cu

respectarea normelor privitoare la convocarea adunărilor cu cvorumul și

majoritatea prevăzută de lege, nu poate fi caracterizată ca fiind contrară

legii, atât sub aspectul conținutului cât și sub cel al procedurii de adoptare.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.D., împotriva deciziei nr. 13/ C din 19 aprilie 2005

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2006.