ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 236/CA/2005 - P.I.

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte, acțiunea reclamantei SC M. SA Oradea, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Direcția Controlului Fiscal Bihor și în consecință, s-a anulat în parte decizia nr. 1856 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor și pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, cu privire la obligația de a vira dividende, în sumă de 39.658.954 lei și majorări aferente calculate, în sumă de 81.358.872 lei și s-a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 39.658.954 lei, s-a respins capătul de cerere cu privire la impozitul pe profit și majorări instituite prin pct. I.1 și I.2 din procesul-verbal și s-a menținut suma de 174.828.610 lei impozit datorat și 233.674.021 lei majorări, și s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă, a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

În motivarea hotărârii s-a arătat, în ceea ce privește impozitul pe dividende, că acțiunile au fost vândute în baza Legii nr. 77/1994, la Asociația M. și că, potrivit art. 50 alin. (2) din actul normativ menționat, asociația era scutită de plata impozitului pe dividende, pe toată durata derulării contractului. În aceste condiții, chiar dacă Legea nr. 77/1994 a fost abrogată prin O.G. nr. 88/1997, actele juridice încheiate sub imperiul Legii nr. 77/1994, rămân guvernate sub aspectul condițiilor de fond și de formă, de legea sub care au fost încheiate, astfel că pentru anii 1997 și 1998, reclamanta nu datorează impozit pe dividende și nici majorări aferente. Împotriva sentinței nr. 236/CA/2005 - P.I.

a Curții de Apel Oradea, au formulat recurs, în termenul legal, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și reclamanta SC M. SA Oradea. S-a solicitat, de către recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei, pe motiv că în mod nelegal și netemeinic, instanța de fond a reținut că reclamanta beneficiază de scutire pe impozitul pe dividende pe anii 1997 și 1998, atâta vreme, cât prin dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 88/1997 s-a prevăzut o abrogare expresă și totală a prevederilor Legii nr. 77/1994, care acorda facilitatea constând în scutirea de la plata impozitului pe dividende pe o durată egală cu cea a achitării ratelor.

Prin urmare, s-a apreciat de către recurentă, că în lipsa unei prevederi exprese care să mențină facilitatea cu privire la scutire de la plata impozitului pe dividende, și pentru societățile privatizate în condițiile Legii nr. 77/1994, reclamanta nu se poate prevala de un act normativ abrogat în mod expres și că menținerea facilităților acordate de Legea nr. 77/1994 și după abrogarea ei reprezintă o excepție de la principiul aplicării imediate a legii noi ce trebuia prevăzută în mod expres de către legiuitor.

Cât privește recursul declarat de recurenta SC M. SA Oradea și prin care s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantei, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cu suma de 18,3 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar, deși a fost citată cu această mențiune, împrejurare față de care se va dispune, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, anularea căii de atac, ca netimbrată.

Recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, se apreciază ca fondat și va fi admis, cu consecința modificării sentinței atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, numai cu privire la obligația de a vira impozitul pe dividende calculat pentru anul 1997, precum și majorările de întârziere aferente și în sensul respingerii capătului de cerere din acțiunea reclamantei, privitor la anularea actelor administrative atacate în partea referitoare la impozitul pe dividende și majorările de întârziere pentru anul 1998, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 44 din O.U.G.

nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 privind privatizarea societăților comerciale, pe data intrării în vigoare a acesteia a fost abrogată, între alte acte normative, și Legea nr. 77/1994 care, prin art. 50 alin. (2), prevedea că dividendele aferente acțiunilor achiziționate de Asociația M. sunt neimpozabile, pe toată durata achitării ratelor sau a rambursării creditelor, în condițiile trecute în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni. Din momentul intrării în vigoare, legile sunt de imediată aplicare, ceea ce confirmă principiul neretroactivității, consfințit și în art. 15 alin. (2) din legea fundamentală. Supraviețuirea legii vechi constituie o derogare de la regula de drept comun a aplicării imediate a legii noi și, ca atare, ea trebuie prevăzută expres de către legiuitor.

În speță, abrogarea facilităților fiscale de care a beneficiat reclamanta-intimată, în temeiul art. 50 din Legea nr. 77/1994, a fost expresă și a privit în întregime prevederile acestei legi, exprimând, astfel, fără echivoc, voința legiuitorului de a înlătura beneficiul aplicării pentru viitor. În aceste condiții, a considera că pentru situațiile juridice născute sub imperiul legii abrogate se continuă aplicarea acestor facilități, echivalează cu o retroactivitate a unor norme abrogate, ceea ce nu poate fi admis. Facilitatea fiscală constituie un beneficiu al legii fiscale, iar menținerea sau abrogarea acesteia rămâne la aprecierea exclusivă a legiuitorului. Așa fiind, înseamnă că din momentul intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 88/1997, facilitatea fiscală prevăzută de art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994, privind asociațiile salariaților și membrilor conducerii societății comerciale care se privatizează, încetează a mai avea aplicabilitate, iar abrogarea acestei facilități nu încalcă principiul tempus regie actum , întrucât ea nu privește situațiile juridice subiective (al căror conținut este stabilit de voința părților și care rămân sub puterea legii vechi), ci situațiile juridice obiective (al căror conținut este stabilit de lege și asupra cărora legea nouă are un efect imediat). În cazul reclamantei-intimate SC M. SA Oradea, cum O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, a intrat în vigoare la 29 decembrie 1997, odată cu publicarea în M. Of.

nr. 381/29.12.1997, înseamnă că până la acest moment - practic pentru întreg anul fiscal 1997, facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994, era operantă. În schimb, pentru anul fiscal 1998, facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994 și constând în scutirea de impozit pe dividende aferente acțiunilor societății dobândite de către Asociația M. nu mai era aplicabilă, urmare a abrogării exprese a Legii nr. 77/1994, prin O.U.G. nr. 88/1997.

Văzând cele mai sus arătate, se impune admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor și modificarea sentinței atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, numai cu privire la obligația de a vira impozitul pe dividende pentru anul 1997, precum și majorările de întârziere aferente și în sensul respingerii capătului de cerere privitor la anularea actelor administrative atacate, referitoare la impozitul pe dividende și majorările de întârziere pentru anul 1999. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute, inclusiv cele care privesc restituirea către reclamantă, a sumei reprezentând impozitul pe dividende aferent anului 1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC M. SA Oradea împotriva sentinței nr. 236/C/2005 - P.I. din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Controlului Fiscal Bihor. Modifică sentința atacată, în sensul că anulează în parte decizia nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și pct. 4 din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, numai cu privire la obligația de a vira impozitul pe dividende calculat pentru anul 1997, precum și majorările de întârziere aferente.

Respinge capătul de cerere privitor la anularea actelor administrative atacate privind impozitul pe dividende și majorările de întârziere pentru anul 1998. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2006.