ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 236/CA/2005 - P.I.

a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă în parte, acțiunea reclamantei SC M. SA Oradea, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor și Direcția

Controlului Fiscal Bihor și în consecință, s-a anulat în parte decizia nr. 1856

din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor și pct. IV din

procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bihor, cu privire la obligația de a vira dividende, în sumă

de 39.658.954 lei și majorări aferente calculate, în sumă de 81.358.872 lei și

s-a dispus restituirea către reclamantă, a sumei de 39.658.954 lei, s-a respins

capătul de cerere cu privire la impozitul pe profit și majorări instituite prin

pct. I.1 și I.2 din procesul-verbal și s-a menținut suma de 174.828.610 lei

impozit datorat și 233.674.021 lei majorări, și s-a dispus obligarea pârâților

la plata către reclamantă, a sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de

judecată parțiale.

În motivarea hotărârii s-a arătat,

în ceea ce privește impozitul pe dividende, că acțiunile au fost vândute în

baza Legii nr. 77/1994, la Asociația M. și că, potrivit art. 50 alin. (2) din

actul normativ menționat, asociația era scutită de plata impozitului pe

dividende, pe toată durata derulării contractului. În aceste condiții, chiar

dacă Legea nr. 77/1994 a fost abrogată prin O.G. nr. 88/1997, actele juridice

încheiate sub imperiul Legii nr. 77/1994, rămân guvernate sub aspectul

condițiilor de fond și de formă, de legea sub care au fost încheiate, astfel că

pentru anii 1997 și 1998, reclamanta nu datorează impozit pe dividende și nici

majorări aferente.

Împotriva sentinței nr. 236/CA/2005

- P.I. a Curții de Apel Oradea, au formulat recurs, în termenul legal, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bihor, în nume propriu și în reprezentarea

Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală,

precum și reclamanta SC M. SA Oradea.

S-a solicitat, de către recurenta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, admiterea recursului și

modificarea în parte a sentinței civile recurate, în sensul respingerii în totalitate

a acțiunii reclamantei, pe motiv că în mod nelegal și netemeinic, instanța de

fond a reținut că reclamanta beneficiază de scutire pe impozitul pe dividende

pe anii 1997 și 1998, atâta vreme, cât prin dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr.

88/1997 s-a prevăzut o abrogare expresă și totală a prevederilor Legii nr.

77/1994, care acorda facilitatea constând în scutirea de la plata impozitului

pe dividende pe o durată egală cu cea a achitării ratelor. Prin urmare, s-a

apreciat de către recurentă, că în lipsa unei prevederi exprese care să mențină

facilitatea cu privire la scutire de la plata impozitului pe dividende, și

pentru societățile privatizate în condițiile Legii nr. 77/1994, reclamanta nu

se poate prevala de un act normativ abrogat în mod expres și că menținerea

facilităților acordate de Legea nr. 77/1994 și după abrogarea ei reprezintă o

excepție de la principiul aplicării imediate a legii noi ce trebuia prevăzută

în mod expres de către legiuitor.

Cât privește recursul declarat de

recurenta SC M. SA Oradea și prin care s-a solicitat modificarea în parte a

hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii

reclamantei, se constată că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de a

timbra cu suma de 18,3 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru

judiciar, deși a fost citată cu această mențiune, împrejurare față de care se

va dispune, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

privind taxele judiciare de timbru, anularea căii de atac, ca netimbrată.

Recursul formulat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrare Fiscală, se apreciază ca fondat și va fi admis, cu consecința

modificării sentinței atacate, în sensul anulării în parte a deciziei nr. 1956

din 30 noiembrie 2001, a Ministerului Finanțelor Publice și a pct. IV din

procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Bihor, numai cu privire la obligația de a vira

impozitul pe dividende calculat pentru anul 1997, precum și majorările de

întârziere aferente și în sensul respingerii capătului de cerere din acțiunea

reclamantei, privitor la anularea actelor administrative atacate în partea

referitoare la impozitul pe dividende și majorările de întârziere pentru anul

1998, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate, pentru

considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art.

44 din O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998 privind privatizarea

societăților comerciale, pe data intrării în vigoare a acesteia a fost

abrogată, între alte acte normative, și Legea nr. 77/1994 care, prin art. 50

alin. (2), prevedea că dividendele aferente acțiunilor achiziționate de

Asociația M. sunt neimpozabile, pe toată durata achitării ratelor sau a

rambursării creditelor, în condițiile trecute în contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni.

Din momentul intrării în vigoare,

legile sunt de imediată aplicare, ceea ce confirmă principiul

neretroactivității, consfințit și în art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

Supraviețuirea legii vechi

constituie o derogare de la regula de drept comun a aplicării imediate a legii

noi și, ca atare, ea trebuie prevăzută expres de către legiuitor.

În speță, abrogarea facilităților

fiscale de care a beneficiat reclamanta-intimată, în temeiul art. 50 din Legea

nr. 77/1994, a fost expresă și a privit în întregime prevederile acestei legi,

exprimând, astfel, fără echivoc, voința legiuitorului de a înlătura beneficiul

aplicării pentru viitor.

În aceste condiții, a considera că

pentru situațiile juridice născute sub imperiul legii abrogate se continuă

aplicarea acestor facilități, echivalează cu o retroactivitate a unor norme

abrogate, ceea ce nu poate fi admis.

Facilitatea fiscală constituie un

beneficiu al legii fiscale, iar menținerea sau abrogarea acesteia rămâne la

aprecierea exclusivă a legiuitorului.

Așa fiind, înseamnă că din momentul

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, facilitatea fiscală prevăzută de art.

50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994, privind asociațiile salariaților și

membrilor conducerii societății comerciale care se privatizează, încetează a

mai avea aplicabilitate, iar abrogarea acestei facilități nu încalcă principiul

tempus regie actum

, întrucât ea nu privește situațiile juridice

subiective (al căror conținut este stabilit de voința părților și care rămân

sub puterea legii vechi), ci situațiile juridice obiective (al căror conținut

este stabilit de lege și asupra cărora legea nouă are un efect imediat).

În cazul reclamantei-intimate SC M.

SA Oradea, cum O.U.G. nr. 88/1997, privind privatizarea societăților

comerciale, a intrat în vigoare la 29 decembrie 1997, odată cu publicarea în M.

Of. nr. 381/29.12.1997, înseamnă că până la acest moment - practic pentru

întreg anul fiscal 1997, facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2)

din Legea nr. 77/1994, era operantă.

În schimb, pentru anul fiscal 1998,

facilitatea fiscală acordată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 77/1994 și

constând în scutirea de impozit pe dividende aferente acțiunilor societății

dobândite de către Asociația M. nu mai era aplicabilă, urmare a abrogării

exprese a Legii nr. 77/1994, prin O.U.G. nr. 88/1997.

Văzând cele mai sus arătate, se

impune admiterea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

a județului Bihor și modificarea sentinței atacate, în sensul anulării în parte

a deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor

Publice și a pct. IV din procesul-verbal încheiat la 12 septembrie 2001, de

Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, numai cu privire la

obligația de a vira impozitul pe dividende pentru anul 1997, precum și

majorările de întârziere aferente și în sensul respingerii capătului de cerere

privitor la anularea actelor administrative atacate, referitoare la impozitul

pe dividende și majorările de întârziere pentru anul 1999.

Celelalte dispoziții ale hotărârii

atacate vor fi menținute, inclusiv cele care privesc restituirea către reclamantă,

a sumei reprezentând impozitul pe dividende aferent anului 1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC M.

SA Oradea împotriva sentinței nr. 236/C/2005 - P.I. din 19 septembrie 2005 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, în nume propriu și în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Direcția Controlului Fiscal Bihor.

Modifică sentința atacată, în sensul

că anulează în parte decizia nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de

Ministerul Finanțelor Publice și pct. 4 din procesul-verbal încheiat la 12

septembrie 2001, de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor,

numai cu privire la obligația de a vira impozitul pe dividende calculat pentru

anul 1997, precum și majorările de întârziere aferente.

Respinge capătul de cerere privitor

la anularea actelor administrative atacate privind impozitul pe dividende și

majorările de întârziere pentru anul 1998.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2006.