ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7976/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial la 28 noiembrie 2001, pe rolul Tribunalului Bihor, ulterior declinată, spre competentă soluționare, Curții de Apel Oradea, conform sentinței nr. 373 din 28 noiembrie 2002, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, solicitând anularea în parte a procesului-verbal nr. 270, încheiat de pârâtă, la 12 septembrie 2001. Prin precizări și completări ulterioare ale acțiunii sale, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți, a Direcției de Control Fiscal Bihor și, respectiv, a Ministerului Finanțelor Publice, indicând faptul că înțelege să solicite și anularea deciziei nr. 1956 din 30 noiembrie 2001, emisă de acest minister, ca și, în parte a procesului-verbal din 12 septembrie 2001, prin care a fost obligată să înregistreze în contabilitate și să plătească suma de 421.917.960 lei, reprezentând impozit pe profit, impozit pe dividende și majorări de întârziere aferente.

Reclamanta a mai solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea către ea, a sumei de 319.080.220 lei reținută în urma controlului efectuat în cursul anului 2001, pe motiv că ar fi datorată cu titlu de impozit pe profit și majorări pentru provizioanele în valută constituite pentru trei societăți cu care a avut relații comerciale. În ceea ce privește obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei, cu titlu de impozit pe dividende și majorări de întârziere, reclamanta a arătat că această obligație este aferentă unui contract de cumpărare acțiuni încheiat cu P.A.S. M., care a achiziționat acțiuni de la reclamantă, în baza Legii nr. 77/1994, potrivit cu care, dividendele aferente acțiunilor deținute în condițiile acestei legi, sunt, însă, neimpozabile pe perioada achitării ratelor.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 136 din 27 martie 2003, a respins excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii invocate de pârâți și a admis în parte, acțiunea precizată a reclamantei. A fost parțial anulată decizia nr. 1956 din 30 noiembrie 2001 a Ministerului de Finanțe, ca și procesul-verbal de control din 12 septembrie 2001, până la concurența sumelor de 97.847.506 lei, impozit pe profit și 397.946.531 lei, majorări de întârziere calculate la 30 septembrie 1999. În fine, prin aceeași sentință s-a dispus restituirea în favoarea reclamantei, a sumelor de 100.563.980 lei, impozit pe profit aferent provizioanelor și majorări de întârziere aferente, 80.482.910 lei, majorări de întârziere și 39.658.954 lei, impozit pe dividende, sume achitate de reclamantă, deși nedatorat.

În termen legal a declarat recurs împotriva acestei sentințe, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în nume propriu, ca și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, criticând sentința pronunțată, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie conform art. 304 pct. 5, 6 și 9 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia și trimiterea spre rejudecare, instanței de fond. Astfel, printr-un prim motiv de recurs, recurenta a invocat nulitatea absolută a expertizei dispuse în cauză, conform art. 208 C. proc. civ., arătând că aceasta a fost efectuată în fața unei instanțe necompetente, respectiv Tribunalul Bihor, într-o fază a procesului când nu era încă definitivat cadrul procesual, în sensul că nu erau formulate de către reclamantă, toate cererile completatoare și precizatoare ale acțiunii sale inițiale.

În plus, după cum a mai arătat recurenta, nu toate părțile în cauză, în contradictoriu cu care s-a pronunțat sentința curții de apel, au fost citate în vederea efectuării expertizei, astfel că nici Direcția Controlului Fiscal Bihor și nici Ministerul Finanțelor Publice București, care ambele au emis actele fiscale contestate, nu au avut posibilitatea de a participa la expertiză și de a-și expune punctele de vedere față de constatările expertului. Printr-un motiv subsidiar de recurs, recurenta a criticat soluția instanței, și pentru a fi exonerat pe reclamantă, de plata sumei totale de 616.811.963 lei, fără, însă, a indica și motiva pentru care rațiuni de ordin legal a dispus o astfel de măsură.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Din cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului rezultă că expertiza contabilă întocmită de expertul contabil B.L. a fost dispusă de către Tribunalul Bihor, la data de 7 martie 2002, dată la care, părți în cauză figurau reclamanta și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Ulterior efectuării și depunerii acestui raport de expertiză, reclamanta a formulat cereri precizatoare ale acțiunii inițiale, solicitând citarea în cauză în calitate de pârâți, și a Direcției Controlului Fiscal Bihor și a Ministerului Finanțelor Publice București, în raport cu faptul că și obiectul cererii a fost extins asupra unor documente emise de aceste autorități.

Curtea de apel care a soluționat cauza pe fond, urmare a declinării de competență de la Tribunalul Bihor, a pronunțat o hotărâre nelegală, prin faptul că și-a fundamentat și motivat concluziile pe un raport de expertiză întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 201 - 208 C. proc. civ. și în special în ceea ce privește participarea părților la efectuarea acesteia. În raport cu obiectul cererii precizate a reclamantei, de părțile din cauză, rezultă că raportul de expertiză efectuat numai în prezența și cu citarea reclamantei și a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, fără citarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Controlului Fiscal Bihor a fost îndeplinit conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., cu nerespectarea formelor și prevederilor legale sus menționate și a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lui. Față de cele sus-menționate, rezultă că sunt fondate criticile recurentei vizând nulitatea raportului de expertiză, astfel că recursul de față se va admite și se va dispune casarea, cu trimitere spre rejudecare, a cauzei la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării în fața instanței de fond urmează a se reface raportul de expertiză contabilă, cu citarea și în prezența tuturor părților din cauza de față, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează această materie, acordându-se în acest fel, în mod efectiv, posibilitatea ca toate părțile implicate să își exercite dreptul la apărare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să analizeze și celelalte critici formulate de recurentă, referitoare la sumele de bani cu privire la care instanța a reținut inițial că nu sunt datorate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 136/CA - P din 27 martie 2003 a Curții de Apel Oradea. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2004.