ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 1997)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 384/

COM din 22 iunie 2005, Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei R.A. A.C. Oradea prin

care a solicitat instanței repunerea pe rol și continuarea judecății pe fond a

litigiului având ca obiect contestația în anulare.

A obligat reclamanta să

plătească pârâtei A.C. suma de 103.872.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 3445/1997

Judecătoria Oradea a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea

SC P. SA Oradea în contradictoriu cu intimata R. Bihor și cu intervenienta A.C.U.S.L.C.B.L.P.P.

Oradea, a desființat sentința civilă nr. 5464 din 3 iunie 1992 a Judecătoriei

Oradea, declinând competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bihor, având

în vedere caracterul comercial al litigiului.

Sentința civilă nr. 3445/1997

a Judecătoriei Oradea a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea

apelului și recursului, prin decizia civilă nr. 53/A/1998 a Tribunalului Bihor

și decizia civilă nr. 741/R/1998 a Curții de Apel Oradea.

La Tribunalul Bihor s-a

format dosarul nr. 3404/1997 având ca obiect contestația în anulare având ca

părți contestatoarea SC P. SA, intimatele R.A.G.C.L. Bihor și A.C.

În ședința publică din 10

decembrie 1997, în prezența părților instanța a consemnat că dosarul are ca

obiect soluționarea pe fond a cauzei și a dispus suspendarea acesteia în

condițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea recursului declarat

împotriva deciziei civile nr. 53/A/1998 a Tribunalului Bihor, iar prin sentința

civilă nr. 497/P/14 septembrie 2000 s-a constatat perimarea litigiului.

Prin urmare, cum părțile au

cunoscut că litigiul se poartă pe fond, cererea de repunere pe rol și

continuarea judecății litigiului formulată de reclamantă este lipsită de obiect

și inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 255 și 258 alin. (3) C. proc.

civ.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 143/ A-C din 6

decembrie 2005, a admis apelul declarat de reclamanta R.A. A.C. Oradea

împotriva sentinței civile nr. 384/ COM din 22 iunie 2005, a Tribunalului Bihor

Oradea pe care a modificat-o în parte, în sensul că a redus cheltuielile de

judecată acordate pârâtei A.C. la suma de 53.872.000 ROL, menținând restul

dispozițiilor sentinței.

A compensat în parte

cheltuielile de judecată și a obligat reclamanta R.A. A.C. Oradea la plata

sumei de 2.104.000 ROL cheltuieli de judecată în apel în favoarea pârâtei A.C.

Instanța de control judiciar

a reținut în privința apelului formulat de reclamantă că există suficiente

indicii din care rezultă faptul că în dosarul nr. 3404/1997 al Tribunalului

Bihor din eroare a fost calificată greșit calitatea părților și obiectul cauzei

ca fiind soluționarea contestației în anulare.

Sub aspectul obligării

reclamantei la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., instanța de apel a reținut că față de complexitatea și obiectul cauzei,

nu se justifică obligarea acesteia la plata sumei de 100.000.000 lei onorariu

de avocat, reducând suma la 50.000.000 lei, deoarece apelul a fost admis numai

cu privire la cheltuielile de judecată, sentința apelată rămânând nemodificată

sub aspectul soluționării cererii principale.

Nemulțumite de această

decizie reclamanta și intervenienta A.C. au declarat recursuri solicitând

modificarea ei pentru netemeinicie și nelegalitate.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., recurenta reclamantă SC

C.A.C. Oradea SA Oradea critică decizia din apel, susținând că în mod eronat

instanța de apel a reținut că prin formarea dosarului nr. 3404/1997 Tribunalul

Bihor a avut în vedere soluționarea acțiunii principale, când din toate actele

și încheierile rezultă că obiectul dosarului l-a constituit contestația în

anulare.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată, apreciază că reducerea acestora numai cu 50 % este

netemeinică și nelegală, în raport de calitatea Asociației de intervenientă și nu

de pârâtă, că suma cerută ca onorariu de avocat este exagerat de mare, și că nu

se impunea obligarea sa la cheltuieli de judecată.

Recurenta intervenientă A.C.U.S.L.C.B.L.P.

Oradea, în recursul său, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază

că în mod greșit instanța de apel i-a redus cheltuielile de judecată, aspect ce

echivalează în opinia sa cu modificarea clauzelor contractului de asistență

juridică, nesocotindu-se dispozițiile Legii 51/1995 și art. 274 și 276 C. proc.

civ., compensând cheltuielile de judecată efectuate la fond și în apel.

La dosar au depus

întâmpinări recurenta intervenientă și intimata pârâtă SC P. SA Oradea,

solicitând respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Recursul reclamantei este

nefondat.

Prima critică a recurentei

reclamante prin care susține că obiectul dosarului nr. 3404/1997 al

Tribunalului Bihor l-a constituit o contestație în anulare nu poate fi

reținută, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3445/1997 a

Judecătoriei Oradea, definitivă și irevocabilă a fost soluționată contestația

în anulare și declinată competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bihor,

avându-se în vedere caracterul comercial al litigiului.

Prin urmare dosarul nr. 3404/1997

al Tribunalului Bihor format după admiterea contestației în anulare nu putea să

aibă ca obiect decât soluționarea acțiunii principale formulată de reclamanta R.A.G.C.L.,

chiar dacă din eroare a fost calificată greșit calitatea părților și obiectul

cauzei ca fiind soluționarea unei contestații în anulare.

Mai mult decât atât,

sentința civilă nr. 497 din 14 septembrie 2000, prin care Tribunalul Bihor a

constatat perimarea acțiunii, nu a fost atacată de nici una din părți, rămânând

irevocabilă.

Or, cererea de repunere pe

rol a reclamantei a fost înregistrată la instanța de fond la 15 martie 2005,

după aproximativ 8 ani de la restituirea de către Curtea de Apel Oradea la

Tribunalul Bihor a dosarelor în vederea continuării judecății prin adresa nr. 2131

din 5 noiembrie 1998.

În privința motivului de

recurs referitor la analiza probelor depuse la dosar, întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea constată că această critică formulată

prin recursul înregistrat de reclamantă la 12 ianuarie 2006 este ulterioară

modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, astfel

încât acesta nu mai poate fi analizat.

Potrivit art. 274 C. proc.

civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească

cheltuieli de judecată.

Or, în raport de dispozițiile

legale menționate critica recurentei reclamante ce vizează greșita obligare a

societății sale la plata cheltuielilor de judecată către intervenienta

Asociația de Cooperare în raport de calitatea procesuală a acesteia și de

obiectul cererii sale de chemare în judecată va fi înlăturată.

Recursul intervenientei A.C.U.S.E.L.C.B.L.

Oradea este fondat.

Astfel critica formulată de

intervenientă și încadrată de aceasta în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., prin care susține că în mod greșit instanța de apel a aplicat

dispozițiile art. 274 și 275 C. proc. civ., privind reducerea cheltuielilor de

judecată acordate societății sale de instanța de fond, care a hotărât și

compensarea lor, este întemeiată.

Din examinarea hotărârii

recurate prin prisma criticilor formulate de recurenta intervenientă, rezultă

că în mod greșit instanța de apel, în raport de prevederile art. 274 C. proc.

civ., i-a redus cheltuielile de judecată acordate de instanța de fond în sumă

de 103.872.000 lei reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport,

în raport de soluția pronunțată.

Prin urmare, în temeiul art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul

reclamantei, să admită recursul intervenientei, să modifice decizia din apel în

sensul respingerii apelului reclamantei, înlăturării compensării cheltuielilor

de judecată și obligării reclamantei la 2.710,4 lei cheltuieli de judecată în

apel către intervenientă.

În temeiul art. 274 C. proc.

civ., recurenta reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 555,28 lei către intimata pârâtă SC P. SA Oradea și va lua act că

recurenta intervenientă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC C.A.C. Oradea SA Oradea împotriva deciziei nr.

143/ A-C din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de

intervenienta A.C.U.S.E.L.C.B.L. Oradea împotriva aceleeași decizii pe care o

modifică în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC C.A.C. Oradea

împotriva sentinței civile nr. 384 din 22 iunie 2005 a Tribunalului Bihor

Oradea.

Înlătură compensarea

cheltuielilor de judecată dispusă de instanța de apel și obligă apelanta

reclamantă SC C.A.C. Oradea la 2.710,4 lei cheltuieli de judecată către

intervenienta A.C.U.S.E.L.C.B.L. Oradea.

Obligă recurenta reclamantă

SC C.A.C. Oradea la 555,28 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC

P. SA Oradea.

Ia act că intervenienta nu

solicită cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2007.