ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2607 din 23 iunie 2006 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P. Iași, în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL Botoșani. S-a respins excepția invocată de pârâtă. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 328.857,8 lei. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 17.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6722 din 18 iulie 2005 reclamanta S.N.P. P. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC T.I.

SRL Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 388.385 lei cu titlu de daune ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor contractuale și cheltuieli de judecată. În fapt, susține reclamanta că potrivit contractelor de execuție nr. 317/ T din 23 octombrie 2002 și nr. 279 din 17 septembrie 2003 pârâta a executat pentru reclamant două stații de distribuire produse petroliere în Iași. Prin actul de control încheiat de către D.A.I.P. SA București s-a constatat că s-au efectuat plăți nedatorate în valoare de 1.627.912.353 lei Rol pentru obiectivul de investiții S.D. nr. 9 Sf. Andrei și de 2.255.926.807 lei Rol pentru obiectivul S.D.C. Sf. Lazăr.

Tribunalul Iași a administrat probe, inclusiv expertiza tehnică și expertiză contabilă, după care a pronunțat soluția arătată, pentru următoarele considerente: Plățile au încheiat contractele de execuție nr. 317/ T din 23 octombrie 2002 și nr. 279 din 17 septembrie 2003 în baza cărora pârâta s-a obligat să efectueze două obiective de investiție în municipiul Iași în folosul reclamantei: S.D.P.P. nr. 9 și S.D.P. Sf. Lazăr nr. 64 - 66 Iași. Examinarea pretențiilor reclamantei va avea prin urmare ca reper de temeinicie și legalitate exclusiv contractul părților, legea părților conform art. 969 C. civ.

Astfel, prin ambele contracte, similare sub aspectul conținutului, se precizează că modificările proiectului tehnic reprezentând mărirea sau micșorarea cantității oricărei lucrări incluse în contract, renunțarea la o lucrare sau o parte din lucrare, schimbarea caracterului sau calității, executarea de lucrări suplimentare de orice fel poate fi făcută doar după consultarea contractorului general (pârât) iar dacă prin aceasta se aduc modificări contractului încheiat între părți se vor aplica regulile privind modificarea unui contract (art. 7.1 din ambele contracte). Ori, nu s-a constatat existența acordului părților pentru costurile suplimentare privind transportul rezervoarelor de combustibil, adoptarea unei alte soluții pentru manoperă montaj pavele, pentru costul lucrărilor de foraj, pentru cheltuieli pentru masă, transport, cazare muncitori.

În privința acestora din urmă Cap. 5 din H.G. nr. 1179/2002 prevede care sunt eventualele alte cheltuieli care ar putea fi incluse în contravaloarea organizării de șantier, respectiv: „1. Se cuprind cheltuielile estimate ca fiind necesare contractantului în vederea creării condițiilor de desfășurare a activității de construcții - montaj; 2. Aceste cheltuieli se estimează de către proiectant, în baza unui deviz ce ține seama de tehnologia și graficul de lucru aferente lucrărilor de bază, de amplasamentul obiectivului, posibilitățile de branșare la utilități – apă, canal, energie electrică, termoficare, telefon etc., traseele acestora, căile de acces auto și căi ferate, existența construcțiilor, spațiilor, terenurilor sau amenajărilor ce pot fi utilizate de constructor.

5.1.1 Lucrări de construcții și instalații aferente organizării de șantier: Se cuprind cheltuielile legate de lucrări de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de căi de comunicație sau construcții, branșarea la utilități, realizarea de căi de acces, construcții sau amenajări la construcții existente. 5.1.2. Cheltuieli conexe organizării de șantier: Se cuprind cheltuielile pentru: obținerea autorizației de execuție a lucrărilor de organizare de șantier, taxe de amplasament, închirieri semne de circulație, întreruperea temporară a rețelelor de transport sau distribuție de apă, canalizare, agent termic, energie electrică, gaze naturale, a circulației rutiere, căi ferate, navale sau aeriene, contractele de asistență cu poliția rutieră, contracte temporare cu furnizorii de utilități, cu unități de salubrizare”.

Enumerarea pe care o folosește textul hotărârii ca și criteriile de determinare (după destinația lor) exclude reținerea, în această categorie, a cheltuielilor de tipul celor încasate de către pârâtă (masă, cazare, hotel) prin urmare acestea nu sunt cuvenite pârâtei. Vor fi înlăturate în consecință concluziile expertului S.. Penalitățile sunt prevăzute în contractul părților la art. 15.1 în procent de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere a pârâtei în executarea contractului. Asupra condițiilor în care poate fi angajată răspunderea pârâtei este cert că acțiunea are ca temei răspunderea contractuală a acesteia care autorizează pe reclamantă să pretindă pârâtei restituirea sumelor plătite peste ceea ce ar fi datorat conform contractului sau pentru lucrări executate în alte condiții decât cele convenite.

Împrejurarea că a avut loc recepția lucrării nu stinge acest drept ci face doar să curgă termenul de prescripție general în interiorul căruia reclamanta poate cere restituirea sumelor astfel plătite. În fine, nu poate fi reținută nici excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtă pentru că eventualele lacune ale cererii de chemare în judecată nu se sancționează cu respingerea cererii ca inadmisibilă ci, în ipoteca în care nu s-ar conforma dispoziției instanței de completare a acesteia, cu suspendarea judecății sale conform art. 155 1 C. proc. civ. O atare sancțiune nu s-a impus însă pentru că cererea reclamantei întrunește condițiile de formă și conținut impuse de art. 112 alin. (4) și (5) C. proc.

civ., chiar dacă expunerea motivelor de fapt și de drept a fost inițial succintă, cu atât mai mult după precizările aduse acesteia. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 969 C. civ., instanța a admis în parte acțiunea în limita sumei de 329.857,8 respectiv atât cât a stabilit expertul contabil. Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 58 din 21 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC P. SA, sucursala P. Iași și a admis apelul pârâtei SC T.I. SRL Botoșani schimbând în tot sentința, în sensul că a respins în totalitate acțiunea reclamantei și a obligat-o pe aceasta la 47.051 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen reclamanta SC P. SA, sucursala P. Iași solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea apelului pârâtei și admiterea apelului reclamantei și schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 58.527,2 lei și la cheltuieli de judecată. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta invocă următoarele motive calificate ca fiind de nelegalitate: 1. Neregulile consemnate prin actul de control încheiat de D.A.I.C.P. SA sunt consecințe ale încălcării obligațiilor contractuale de către pârâtă, încălcări probate cu acte contabile și prin expertiza contabilă efectuată la instanța de fond.

Concluzia instanței de apel că există concordanță între valoarea facturilor emise de pârâtă în baza celor două contracte de execuție și a actelor adiționale care corespund cu lucrările efectiv executate pe teren, este lipsită de temei legal și nedovedită cu probe. Expertiza contabilă efectuată în apel nu a reușit să răstoarne temeinicia și legalitatea concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată de expertul P.V. 2. Concluziile instanței de apel privind neconcordanța dintre expertiza tehnică și cea contabilă efectuată în fața instanței de fond sunt lipsite de temei întrucât „concluziile susținute de actele contabile anexate ori expertiza contabilă dispusă în apel nu a reușit să răstoarne temeinicia și legalitatea concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată de expertul contabil, P.V., respectiv, ale hotărârii instanței de fond”.

3. Motivele de apel formulate de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond „au fost respinse fără o motivare a hotărârii luate cu privire la aspectele invocate”. 4. Decizia instanței de apel este nelegală și sub aspectul soluționării cererii reclamantei privind cuantumul onorariului și cheltuielilor solicitate de către expertul contabil G.A.R. întrucât onorariul achitat expertului de către pârâtă în baza contractului de consultanță fără aprobarea instanței de judecată nu poate fi apreciat ca fiind cheltuieli de judecată deoarece temeiul plății nu este dispoziția instanței de judecată. Determinarea valorii onorariului și a valorii cheltuielilor s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 3, 12 și 13 din Regulamentul C.E.C.C.A.R.

și de aceea se cere cenzurarea cuantumului onorariului și a cheltuielilor efectuate de către expertul contabil G.A. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Din examinarea primelor două motive de recurs rezultă, cu evidență, că nu se invocă, în realitate, motive de nelegalitate ale deciziei atacate, care să poată fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., ci motive de netemeinicie ce vizează stabilirea stării de fapt și mai ales aprecierea probelor administrate de către instanțe, în principal expertizele tehnică și contabilă, motive, care nu pot fi analizate în calea de atac extraordinară a recursului. Trimiterile la clauzele contractuale și la respectarea lor se fac tot prin prisma aprecierii probelor administrate și a actului de control încheiat de D.A.I.

al reclamantei, fără a se trimite la eventuale texte legale interpretate s-au aplicate greșit de către instanța de apel. Mai mult, neconcordanța dintre expertizele tehnică și contabilă de la fond, invocată de recurentă, a fost eliminată de expertiza contabilă dispusă de instanța de apel. Cel de al treilea motiv de recurs, ce nu poate fi încadrat la pct. 9 ci, eventual, la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu este nici el întemeiat întrucât examinarea deciziei relevă că aceasta analizează împreună toate motivele de apel invocate de reclamantă și le înlătură motivat, argumentând respingerea apelului acesteia. Nici cel de al patrulea motiv invocat prin recurs nu este întemeiat, pe de o parte pentru că vizează aspecte ținând de calculul matematic al onorariului de expert (calcul făcut și de reclamantă în recursul său) iar pe de alta pentru că instanța de apel în speța de față a examinat acest onorariu și din perspectiva prevederilor Regulamentului C.E.C.C.A.R.

și l-a aprobat, apreciind că expertul l-a justificat pe deplin. Este atributul instanței de a aprecia, apreciere de fapt, pe baza probelor existente și a ansamblului cauzei, munca expertului și de a aproba onorariul acestuia, incluzându-l în cheltuielile de judecată. Față de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să o oblige pe recurentă să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată în recurs, reprezentate de onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P. SA, sucursala P. Iași – București, împotriva deciziei nr. 58 din 21 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei - pârâte SC T.I. SRL Botoșani suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 6 februarie 2008.