ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 373/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2607

din 23 iunie 2006 a Tribunalului Iași, secția comercială, s-a admis în parte

acțiunea formulată de către reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala P.

Iași, în contradictoriu cu pârâta SC T.I. SRL Botoșani.

S-a respins excepția

invocată de pârâtă.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 328.857,8 lei.

A fost obligată pârâta să-i

plătească reclamantei suma de 17.290 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a reținut că prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6722 din 18 iulie 2005

reclamanta S.N.P. P. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC T.I. SRL

Botoșani, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 388.385 lei cu titlu

de daune ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor

contractuale și cheltuieli de judecată.

În fapt, susține reclamanta

că potrivit contractelor de execuție nr. 317/ T din 23 octombrie 2002 și nr. 279

din 17 septembrie 2003 pârâta a executat pentru reclamant două stații de

distribuire produse petroliere în Iași.

Prin actul de control

încheiat de către D.A.I.P. SA București s-a constatat că s-au efectuat plăți

nedatorate în valoare de 1.627.912.353 lei Rol pentru obiectivul de investiții

S.D. nr. 9 Sf. Andrei și de 2.255.926.807 lei Rol pentru obiectivul S.D.C. Sf.

Lazăr.

Tribunalul Iași a

administrat probe, inclusiv expertiza tehnică și expertiză contabilă, după care

a pronunțat soluția arătată, pentru următoarele considerente:

Plățile au încheiat

contractele de execuție nr. 317/ T din 23 octombrie 2002 și nr. 279 din 17

septembrie 2003 în baza cărora pârâta s-a obligat să efectueze două obiective

de investiție în municipiul Iași în folosul reclamantei: S.D.P.P. nr. 9 și

S.D.P. Sf. Lazăr nr. 64 - 66 Iași.

Examinarea pretențiilor

reclamantei va avea prin urmare ca reper de temeinicie și legalitate exclusiv

contractul părților, legea părților conform art. 969 C. civ. Astfel, prin

ambele contracte, similare sub aspectul conținutului, se precizează că

modificările proiectului tehnic reprezentând mărirea sau micșorarea cantității

oricărei lucrări incluse în contract, renunțarea la o lucrare sau o parte din

lucrare, schimbarea caracterului sau calității, executarea de lucrări

suplimentare de orice fel poate fi făcută doar după consultarea contractorului general

(pârât) iar dacă prin aceasta se aduc modificări contractului încheiat între

părți se vor aplica regulile privind modificarea unui contract (art. 7.1 din

ambele contracte).

Ori, nu s-a constatat

existența acordului părților pentru costurile suplimentare privind transportul

rezervoarelor de combustibil, adoptarea unei alte soluții pentru manoperă

montaj pavele, pentru costul lucrărilor de foraj, pentru cheltuieli pentru

masă, transport, cazare muncitori. În privința acestora din urmă Cap. 5 din H.G.

nr. 1179/2002 prevede care sunt eventualele alte cheltuieli care ar putea fi

incluse în contravaloarea organizării de șantier, respectiv:

„1. Se cuprind cheltuielile estimate

ca fiind necesare contractantului în vederea creării condițiilor de desfășurare

a activității de construcții - montaj;

estimează de către proiectant, în baza unui deviz ce ține seama de tehnologia

și graficul de lucru aferente lucrărilor de bază, de amplasamentul

obiectivului, posibilitățile de branșare la utilități – apă, canal, energie

electrică, termoficare, telefon etc., traseele acestora, căile de acces auto și

căi ferate, existența construcțiilor, spațiilor, terenurilor sau amenajărilor

ce pot fi utilizate de constructor.

5.1.1 Lucrări de construcții

și instalații aferente organizării de șantier:

Se cuprind cheltuielile

legate de lucrări de nivelări ale terenurilor naturale, dezafectări locale de

căi de comunicație sau construcții, branșarea la utilități, realizarea de căi

de acces, construcții sau amenajări la construcții existente.

5.1.2. Cheltuieli conexe

organizării de șantier:

Se cuprind cheltuielile

pentru: obținerea autorizației de execuție a lucrărilor de organizare de

șantier, taxe de amplasament, închirieri semne de circulație, întreruperea

temporară a rețelelor de transport sau distribuție de apă, canalizare, agent

termic, energie electrică, gaze naturale, a circulației rutiere, căi ferate,

navale sau aeriene, contractele de asistență cu poliția rutieră, contracte

temporare cu furnizorii de utilități, cu unități de salubrizare”.

Enumerarea pe care o

folosește textul hotărârii ca și criteriile de determinare (după destinația

lor) exclude reținerea, în această categorie, a cheltuielilor de tipul celor

încasate de către pârâtă (masă, cazare, hotel) prin urmare acestea nu sunt

cuvenite pârâtei. Vor fi înlăturate în consecință concluziile expertului S..

Penalitățile sunt prevăzute

în contractul părților la art. 15.1 în procent de 0,15 % pentru fiecare zi de

întârziere a pârâtei în executarea contractului.

Asupra condițiilor în care

poate fi angajată răspunderea pârâtei este cert că acțiunea are ca temei

răspunderea contractuală a acesteia care autorizează pe reclamantă să pretindă

pârâtei restituirea sumelor plătite peste ceea ce ar fi datorat conform contractului

sau pentru lucrări executate în alte condiții decât cele convenite.

Împrejurarea că a avut loc recepția lucrării nu stinge acest drept ci face doar

să curgă termenul de prescripție general în interiorul căruia reclamanta poate

cere restituirea sumelor astfel plătite.

În fine, nu poate fi

reținută nici excepția de inadmisibilitate invocată de către pârâtă pentru că

eventualele lacune ale cererii de chemare în judecată nu se sancționează cu

respingerea cererii ca inadmisibilă ci, în ipoteca în care nu s-ar conforma

dispoziției instanței de completare a acesteia, cu suspendarea judecății sale

conform art. 155

1

C. proc. civ. O atare sancțiune nu s-a impus însă

pentru că cererea reclamantei întrunește condițiile de formă și conținut impuse

de art. 112 alin. (4) și (5) C. proc. civ., chiar dacă expunerea motivelor de

fapt și de drept a fost inițial succintă, cu atât mai mult după precizările

aduse acesteia.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 969 C. civ., instanța a admis în parte acțiunea în limita sumei

de 329.857,8 respectiv atât cât a stabilit expertul contabil.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel atât reclamanta cât și pârâta.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia nr. 58 din 21 mai 2007, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei SC P.

SA, sucursala P. Iași și a admis apelul pârâtei SC T.I. SRL Botoșani schimbând

în tot sentința, în sensul că a respins în totalitate acțiunea reclamantei și a

obligat-o pe aceasta la 47.051 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs, în termen reclamanta SC P. SA, sucursala P. Iași solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei, respingerea apelului pârâtei și

admiterea apelului reclamantei și schimbarea în parte a sentinței în sensul

obligării pârâtei la plata sumei de 58.527,2 lei și la cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat

în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta invocă

următoarele motive calificate ca fiind de nelegalitate:

prin actul de control încheiat de D.A.I.C.P. SA sunt consecințe ale încălcării

obligațiilor contractuale de către pârâtă, încălcări probate cu acte contabile

și prin expertiza contabilă efectuată la instanța de fond.

Concluzia instanței de apel

că există concordanță între valoarea facturilor emise de pârâtă în baza celor

două contracte de execuție și a actelor adiționale care corespund cu lucrările

efectiv executate pe teren, este lipsită de temei legal și nedovedită cu probe.

Expertiza contabilă efectuată în apel nu a reușit să răstoarne temeinicia și

legalitatea concluziilor raportului de expertiză contabilă efectuată de

expertul P.V.

apel privind neconcordanța dintre expertiza tehnică și cea contabilă efectuată

în fața instanței de fond sunt lipsite de temei întrucât „concluziile susținute

de actele contabile anexate ori expertiza contabilă dispusă în apel nu a reușit

să răstoarne temeinicia și legalitatea concluziilor raportului de expertiză

contabilă efectuată de expertul contabil, P.V., respectiv, ale hotărârii

instanței de fond”.

formulate de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond „au fost respinse

fără o motivare a hotărârii luate cu privire la aspectele invocate”.

este nelegală și sub aspectul soluționării cererii reclamantei privind

cuantumul onorariului și cheltuielilor solicitate de către expertul contabil G.A.R.

întrucât onorariul achitat expertului de către pârâtă în baza contractului de

consultanță fără aprobarea instanței de judecată nu poate fi apreciat ca fiind

cheltuieli de judecată deoarece temeiul plății nu este dispoziția instanței de

judecată. Determinarea valorii onorariului și a valorii cheltuielilor s-a făcut

cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 3, 12 și 13 din Regulamentul C.E.C.C.A.R.

și de aceea se cere cenzurarea cuantumului onorariului și a cheltuielilor

efectuate de către expertul contabil G.A.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din examinarea primelor două

motive de recurs rezultă, cu evidență, că nu se invocă, în realitate, motive de

nelegalitate ale deciziei atacate, care să poată fi încadrate în pct. 9 al art.

304 C. proc. civ., ci motive de netemeinicie ce vizează stabilirea stării de

fapt și mai ales aprecierea probelor administrate de către instanțe, în

principal expertizele tehnică și contabilă, motive, care nu pot fi analizate în

calea de atac extraordinară a recursului. Trimiterile la clauzele contractuale

și la respectarea lor se fac tot prin prisma aprecierii probelor administrate

și a actului de control încheiat de D.A.I. al reclamantei, fără a se trimite la

eventuale texte legale interpretate s-au aplicate greșit de către instanța de

apel. Mai mult, neconcordanța dintre expertizele tehnică și contabilă de la

fond, invocată de recurentă, a fost eliminată de expertiza contabilă dispusă de

instanța de apel.

Cel de al treilea motiv de

recurs, ce nu poate fi încadrat la pct. 9 ci, eventual, la pct. 7 al art. 304 C.

proc. civ., nu este nici el întemeiat întrucât examinarea deciziei relevă că

aceasta analizează împreună toate motivele de apel invocate de reclamantă și le

înlătură motivat, argumentând respingerea apelului acesteia.

Nici cel de al patrulea

motiv invocat prin recurs nu este întemeiat, pe de o parte pentru că vizează

aspecte ținând de calculul matematic al onorariului de expert (calcul făcut și

de reclamantă în recursul său) iar pe de alta pentru că instanța de apel în

speța de față a examinat acest onorariu și din perspectiva prevederilor

Regulamentului C.E.C.C.A.R. și l-a aprobat, apreciind că expertul l-a

justificat pe deplin. Este atributul instanței de a aprecia, apreciere de fapt,

pe baza probelor existente și a ansamblului cauzei, munca expertului și de a aproba

onorariul acestuia, incluzându-l în cheltuielile de judecată.

Față de cele de mai sus,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă

recursul, ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., să o oblige pe

recurentă să-i plătească intimatei cheltuielile de judecată în recurs,

reprezentate de onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC P. SA, sucursala P. Iași – București, împotriva deciziei nr. 58

din 21 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca nefondat.

Obligă recurenta să

plătească intimatei - pârâte SC T.I. SRL Botoșani suma de 10.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi

6

februarie 2008.