ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta SC E.T.I. SA a solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.G.A.M.C., anularea raportului de inspecție fiscală nr. 860219 din 11 decembrie 2007, a deciziei de impunere a 312 din 12 decembrie 2007 și a deciziei nr. 373 din 5 noiembrie 2008, prin care s-a respins contestația formulată împotriva primelor două acte fiscale. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr. 312 din 12 decembrie 2007, încheiată în baza raportului de inspecție fiscală din 11 decembrie 2007, s-au reținut în sarcina sa obligații fiscale reprezentând TVA fără drept de rambursare, precum și penalități și majorări de întârziere, pentru livrări de bunuri în perioada ianuarie 2005 - iunie 2005 în zona Constanța Sud, care nu a avut natura unei zone libere sau a unui port supus facilităților reglementate de O.G.

nr. 131/2000, privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor. Prin sentința civilă nr. 2835 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și pe cale de consecință, a anulat actele administrative atacate. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în perioada ianuarie 2005 – iunie 2005, operațiunile menționate în raportul de inspecție fiscală s-au desfășurat în Portul Maritim Constanța, port care beneficia de facilitățile prevăzute de O.G. nr. 131/2000, conform prevederilor exprese ale H.G. nr. 547/2002, privind instituirea în portul Constanța, aflat în administrarea Companiei Naționale „A.P.M.

Constanța” SA, a măsurilor pentru facilitarea exploatării porturilor. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut în raportul de inspecție fiscală că reclamanta nu beneficiază de facilitățile prevăzute de art. 144 din C. fisc., coroborate cu dispozițiile O.G. nr. 131/2000. Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.N.A.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. În cauza de față se contestă decizia nr. 312 din 12 decembrie 2007 emisă de A.N.A.F.-D.G.A.M.C. prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 489.807 RON din care 335.714 RON reprezintă TVA și suma de 154.093 RON reprezentând majorări de întârziere aferente. Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și pe cale de consecință va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.A.F., împotriva sentinței civile nr. 2835 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2010.