ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5024/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC E. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 500.702 RON reprezentând dobânda la T.V.A. rambursat, în valoare de 687.777 RON și despăgubiri în procent de 0,1% pe zi, pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data la care ar fi trebuit soluționată cererea și până la data plății efective a dobânzii solicitate. În motivarea cererii, a arătat reclamanta că a solicitat rambursarea soldului sumei negative a T.V.A.

în cuantum de 687.777 RON, înregistrat la data de 31 mai 2006, ulterior fiind supusă unui control pe latura T.V.A. pentru perioada mai 2003 - mai 2006, întocmindu-se un raport de inspecție fiscală, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 553/2007. S-a mai arătat că împotriva acestei decizii societatea a formulat contestație la A.N.A.F., care a fost admisă dispunându-se anularea raportului de inspecție fiscală și efectuarea unui nou control, în urma căruia s-a decis că societatea este îndreptățită la rambursarea soldului sumei negative a T.V.A.

Ulterior, reclamanta a solicitat organului fiscal și acordarea dobânzilor aferente sumei restituite prin raportul de inspecție fiscală din 4 august 2008, cererea fiind depusă și înregistrată la pârâtă la data de 05 septembrie 2008. Prin sentința civilă nr. 126/CA din 16 martie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL și a obligat pârâta D.G.F.P. Constanța - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanța la plata către reclamantă a sumei de 500.702 RON, reprezentând dobândă la T.V.A.-ui rambursat și în continuare, la plata dobânzii în procent de 0,1% pe zi pentru fiecare zi de întârziere de la data formulării cererii - 5 septembrie 2008, până la data plăți efective.

Pentru a hotărî astfel, a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 120 din O.G. nr. 92/2003 (varianta modificată la 22 mai 2006), pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare a expirării termenului prevăzut la art. 113 sau la art. 199, după caz. A apreciat că termenul de la care reclamanta era îndreptățită a solicita plata dobânzii de 0,1% din valoarea sumei a cărei restituire s-a solicitat era cel calculat în raport de data formulării cererii de rambursare, respectiv 31 mai 2006, iar refuzul organului fiscal de a răspunde reclamantei SC E. SRL deschide calea acțiunii în contencios administrativ, fiind îndeplinite cerințele art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În final, a reținut prima instanță că având în vedere că suma pretinsă a fost cuantificată doar până la data sesizării organului fiscal cu cererea de solicitare a dobânzilor prevăzute de art. 120 din O.G. nr. 92/2003, respectiv, 5 septembrie 2008, se impune repararea integrală a prejudiciului cauzat prin întârzierea în restituirea sumelor cuvenite contribuabilului, astfel încât organul fiscal va fi obligat la plata și a dobânzii de 0,1% pe zi de întârziere din suma rambursată, conform prevederilor art. 116 alin. (5) C. proc. fisc., până la data plății efective a sumei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

Constanța în numele Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanța susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: - instanța de fond a admis acțiunea în baza unui probatoriu extrem de sumar, respectiv înscrisuri depuse de reclamantă și care nici nu i-au fost comunicate pârâtei, cauza fiind soluționată la primul termen de judecată. În speță calculele prezentate de reclamantă se impuneau a fi verificate de către un expert contabil pentru a se stabili în mod fundamentat eventualele perioade și sume pentru care s-ar fi datorat majorări de întârziere; - pe fondul cauzei soluția instanței de fond este nelegală, deoarece au fost ignorate dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în cazul în care compensarea este făcută la cererea contribuabilului data plății obligațiilor sale este considerată data depunerii cererii. Acest fapt conduce la concluzia că, prin ipoteză, nu poate exista prejudiciu pentru contribuabil, dacă cererea sa este soluționată la o dată ulterioară. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, soluționând cauza în exclusivitate pe baza punctului de vedere al reclamantei și fără administrarea unor probe în condiții de contradictorialitate, instanța de fond nu a clarificat pe deplin situația de fapt, în sensul că nu a stabilit perioada în care reclamanta ar fi fost lipsită de folosința unei sume de bani și cuantumul acesteia, în condițiile în care potrivit Notei de compensare din 22 august 2008, TVA de rambursat s-a compensat cu datoriile reclamantei, la data de 22 iunie 2006. Pentru lămurirea acestui aspect și pentru verificarea calculelor prezentate de reclamantă se impunea administrarea unei expertize contabile, cu obiective prezentate de ambele părți.

Față de împrejurarea că administrarea unei astfel de probe nu este posibilă în recurs, precum și față de dispozițiile art. 304 1 , art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, casând sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru administrarea probei cu expertiză contabilă. Totodată, vor fi analizate și celelalte susțineri ale recurentei, care privesc fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Constanța, împotriva sentinței civile nr. 126/CA din 16 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.