ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 22 noiembrie 2007 petenta SC B.T.T. SA a solicitat Tribunalului București, secția a VI-a comercială, restituirea taxei de timbru achitată în plus în dosarul nr. 29893/2/2005 în cuantum de 46.336,7 lei. În susținerea cererii petenta a arătat că a promovat o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu SC V.U. SRL și SC E.L.P. SRL prin care s-a solicitat repunerea B.T.T. și a V.U. în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904 din 19 mai 1998 contract a cărui nulitate absolută a fost constatată prin sentința nr. 8195 din 26 octombrie 2001, evacuarea pârâtei SC V.U.

din spațiile dobândite care au făcut obiectul contractului și obligarea pârâtei E.L. la predarea în deplină proprietate și liniștită posesie a spațiului câștigat prin licitația nr. 82 din 17 februarie 2003. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a considerat cererea de chemare în judecată cu caracter patrimonial, fiind achitată taxă de timbru la valoare, fiind pronunțată sentința nr. 3019 din 23 iunie 2005. Instanța de apel a admis apelul, caracterizând ambele cereri ca având natura juridică de cereri în evacuare fără caracter patrimonial, soluție menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 septembrie 2007. În aceste condiții, petenta invocând dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 146/1997, solicită restituirea diferenței de taxă de timbru achitată în plus respectiv 46.346,7 lei.

Tribunalul București, secția comercială, prin încheierea Camerei de Consiliu de la data de 17 ianuarie 2008 a respins cererea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în speță se solicită și evacuarea dar și repunerea părților în situația anterioară. S-a apreciat că în speță se solicită evacuarea dar și repunerea în situația anterioară, în ceea ce privește timbrajul cererii de repunere în situația anterioară fiind aplicabile dispozițiile art. 3 lit. I) teza 2 din Legea nr. 146/1997. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, răspunzând criticilor petentei SC B.T.T. prin decizia nr. 373 din 30 septembrie 2008 a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că în speță, acțiunea principală a avut ca prim capăt de cerere să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904 din 19 mai 1998, ceea ce înseamnă restituirea prestațiilor reciproce de către ambele părți contractante cerere care are în mod neîndoielnic caracter patrimonial în speță nefiind întrunite cerințele art. 23 lit. a) din Legea taxelor judiciare de timbru. Cu petiția înregistrată la data de 3 noiembrie 2008 reclamanta SC B.T.T. SA a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Se susține că prin cererea introductivă s-a solicitat restituirea taxei de timbru achitată în plus în dosarul nr. 29893/2/2005 număr în format vechi 4959/2005. Aceasta, urmare soluției instanței de recurs care a considerat prin decizia din 18 septembrie 2007 că cererea formulată este neevaluabilă. Recursul este fondat. Prin cererea formulată reclamanta a solicitat restituirea taxei de timbru achitată în plus făcând referire la dosarul nr.29893/2/2005 (număr format vechi 4959/2005) (fila 244 dosar fond). Cererea a fost atașată dosarului nr. 12.099/2004 disjuns cu nr. 6645/2003 și s-a dat o altă calificare cererii făcându-se referire la alt obiect al altei cereri de chemare în judecată respectiv repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 1904/1998 și evacuarea pârâtei din spațiile pe care aceasta le deține fără titlu.

Această motivare a fost preluată și de instanța de apel, în mod eronat. Potrivit art. 23 alin. (1) lit. b), sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului cât s-a plătit mai mult decât cuantumul legal. Alineatul (4) al aceluiași text precizează expres că „ cererea de restituire se adresează instanței judecătorești sau, după caz, parchetului la care s-a introdus acțiunea sau cererea. De asemenea art. 30 alin. (4) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru „Instituțiile prevăzute la alin. (3) după avizarea cererii de restituire o vor transmite organului fiscal în contul căruia s-a virat taxa judiciară de timbru, însoțită de comunicare din care să rezulte identitatea documentului de plată, cuantumul sumei de restituit, condițiile de fapt și textul legal care îndreptățește restituirea sumei”.

Din economia textelor precitate rezultă, fără putință de tăgadă, că chestiunea restituirii taxei de timbru este o chestiune administrativă a instanței judecătorești la care s-a introdus cererea. Că este așa, rezultă și din rezoluția depusă pe data de 26 noiembrie 2007, prin care se dispune, „adresă de restituire”. Față de cele arătate, rezultă că instanțele anterioare au calificat greșit cererea formulată și au ignorat dispozițiile Legii nr. 146/1997 și au judecat cu lipsă de competență cererea formulată astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 373 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, casează decizia și sentința și trimite cererea spre rezolvare pe cale administrativă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 iunie 2010.