ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 759/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul I.P. a chemat în judecată C.J.P. Bistrița

– Năsăud, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună

anularea Hotărârii nr. 2785 din 19 martie 2008 emisă de aceasta din urmă și,

obligarea ei să-i recunoască, în temeiul Legii nr. 189/2000, calitatea de

persecutat din motive etnice.

În motivarea acțiunii

reclamantul a susținut că prin Certificatul nr. C/27 din 11 februarie 2008

eliberat de A.N. – Direcția Județeană Bistrița – Năsăud, a dovedit că tatăl

său, I.L., în prezent decedat, a prestat muncă forțată în Ungaria, în perioada

1 martie 1943 – 10 iunie 1944 datorită dominației maghiare, situație în care

este îndreptățit la beneficiile Legii nr. 189/2000, deoarece împreună cu mama

și frații săi au suferit consecințele persecuției tatălui lor, forțat să

muncească în Ungaria.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 590

din 11 septembrie 2008 a respins acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamant, reținând că situația acestuia de copil al unei persoane care s-ar

fi putut afla  într-una din situațiile reglementate de art. 1 alin. (1), nu

este reglementată, astfel încât acesta nu poate beneficia de dispozițiile Legii

nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut că în

mod greșit instanța a reținut că numai tatăl său a fost persecutat din motive

etnice, deoarece și el a fost persecutat din motive etnice, întrucât a suferit

toate consecințele acestei persecuții, astfel că el nu solicită drepturi

compensatorii în calitatea de moștenitor ci, de persoană persecutată din motive

etnice.

Recursul este nefondat,

urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:

a) a fost deportată în

ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;

b) a fost privată de

libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;

c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu;

d) a făcut parte din

detașamente de muncă forțată;

e) a fost supraviețuitoare a

trenului morții;

f) este soțul sau soția

persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

În cauză, recurentul –

reclamant a solicitat să i se recunoască și să-i fie acordare drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000 în baza certificatului nr. C/27/11 februarie

2008 emis de A.N. – Direcția Județeană Bistrița Năsăud.

Or, din cuprinsul acestui

certificat rezultă că cel care a prestat muncă în detașamentele de muncă

forțată în perioada dominației maghiare, este numitul I.L., tatăl

reclamantului, și nu reclamantul, care nu s-a aflat în niciuna din situațiile

prevăzute de legiuitor la art. 1 din lege.

Pe de altă parte, Legea nr. 189/2000,

nu prevede recunoașterea și stabilirea calității de persoană persecutată etnic,

prin succesiuni de drepturi, nici chiar în situația în care unuia dintre

părinți i-ar fi fost recunoscută calitatea de persoană persecutată etnic.

Singura excepție, consacrată

de legiuitor este aceia a soției supraviețuitoare reglementată de art. 3 din

lege, căreia i se recunoaște un astfel de drept, cu condiția de a nu se fi

recăsătorit, ulterior decesului soțului.

Așa fiind, în mod corect

instanța de fond a reținut că reclamantul nu poate beneficia de dispozițiile

Legii nr. 189/2000, întrucât situația acestuia nu este reglementată de acest

act normativ.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și

neconstatându-se existența motivelor de casare, recursul va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.P. împotriva sentinței civile nr. 590 din 11 septembrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 februarie 2009.