ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5302/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

M.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea

executării Deciziei nr. 758 din 16 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 759 din 16

noiembrie 2009 emise de Primul Ministru.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 295 din 6 martie 2009 a fost

numit în funcția de Vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat al A.N.R.P.

A mai arătat

reclamantul, că la data de 16 noiembrie 2009, deși se afla în concediu medical,

prin Decizia nr. 790/2009 a fost eliberat din funcția de vicepreședinte, iar

prin Decizia nr. 759/2009 a fost numit în această funcție numitul D.R.S.I.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes cu

privire la cererea de suspendare ce vizează decizia de numire în funcție a unei

terțe persoane, motivat de faptul că reclamantul nu face dovada interesului

legitim.

Prin Sentința nr. 470

din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes în promovarea

cererii de suspendare cu privire la Decizia nr. 759/2009 a Primului Ministru,

invocată de pârât și a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată

de reclamantul M.A.R.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul Guvernul României, s-a reținut

că este evident interesul reclamantului cu privire la suspendarea deciziei de

numire în calitate de vicepreședinte a unei alte persoane, în condițiile în

care litigiul referitor la eliberarea sa din funcție nu este soluționat.

În ceea ce privește

fondul cererii de suspendare, Curtea nu a putut reține elemente de vădită

nelegalitate ale actului administrativ atacat, motivele invocate de contestator

fiind susțineri de temeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată decât

prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond.

Totodată Curtea a

reținut că reclamantul nu a făcut vorbire în cererea de suspendare de existența

unei pagube iminente, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. ș) în sensul de

prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unui serviciu public sau a unei autorități publice.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul M.A.R.

În conformitate cu

dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen.

Din actele dosarului

rezultă că recursul a fost motivat peste termenul de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la

art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea

motivelor de recurs se socotește de la comunicarea (pronunțarea) hotărârii,

chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Având în vedere că

dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit

motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților din oficiu,

conform art. 306 C. proc. civ., instanța urmează a constata nulitatea

recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de M.A.R. împotriva Sentinței nr. 470 din 26 ianuarie 2010 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 noiembrie 2010.