ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5302/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.A.R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării Deciziei nr. 758 din 16 noiembrie 2009 și a Deciziei nr. 759 din 16 noiembrie 2009 emise de Primul Ministru. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 295 din 6 martie 2009 a fost numit în funcția de Vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat al A.N.R.P. A mai arătat reclamantul, că la data de 16 noiembrie 2009, deși se afla în concediu medical, prin Decizia nr. 790/2009 a fost eliberat din funcția de vicepreședinte, iar prin Decizia nr. 759/2009 a fost numit în această funcție numitul D.R.S.I.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare ce vizează decizia de numire în funcție a unei terțe persoane, motivat de faptul că reclamantul nu face dovada interesului legitim. Prin Sentința nr. 470 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes în promovarea cererii de suspendare cu privire la Decizia nr. 759/2009 a Primului Ministru, invocată de pârât și a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamantul M.A.R. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarele.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de pârâtul Guvernul României, s-a reținut că este evident interesul reclamantului cu privire la suspendarea deciziei de numire în calitate de vicepreședinte a unei alte persoane, în condițiile în care litigiul referitor la eliberarea sa din funcție nu este soluționat. În ceea ce privește fondul cererii de suspendare, Curtea nu a putut reține elemente de vădită nelegalitate ale actului administrativ atacat, motivele invocate de contestator fiind susțineri de temeinicie a căror veridicitate nu poate fi verificată decât prin administrarea probatoriului complex specific acțiunii de fond. Totodată Curtea a reținut că reclamantul nu a făcut vorbire în cererea de suspendare de existența unei pagube iminente, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. ș) în sensul de prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unui serviciu public sau a unei autorități publice.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul M.A.R. În conformitate cu dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul acestui termen. Din actele dosarului rezultă că recursul a fost motivat peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 303 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea (pronunțarea) hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Având în vedere că dispoziția imperativă a legii nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 C. proc.

civ., instanța urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de M.A.R. împotriva Sentinței nr. 470 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 noiembrie 2010.