ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 92/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 92/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Prezidențială,

reprezentantă prin președintele T.B., solicitând suspendarea executării Decretului

nr. 1358 publicat în M. Of. al României nr. 647 din data de 1 octombrie 2009,

până la data soluționării acțiunii ce are ca obiect anularea acestui decret.

și de drept care au stat la baza formulării cererii.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat plângere prealabilă împotriva Decretului

nr. 1358/2009, la care încă nu a primit răspuns.

A mai arătat că la

data de 1 octombrie 2009, prin Decretul nr. 1357/2009, Președintele României a

dispus, la propunerea primului - ministru, revocarea din funcția de viceprim - ministru

și din cea de ministrul administrației și internelor a reclamantului, iar prin

Decretul nr. 1358 emis la aceeași dată de 1 octombrie 2009 și publicat în

același M. Of. nr. 647/2009, s-a desemnat ca ministru interimar domnul V.B. -

ministrul dezvoltării regionale și locuinței, pentru a îndeplini funcțiile de

vice prim-ministru și ministru al administrației și internelor.

S-a mai susținut că

în preambulului Decretului nr. 1358/2009 s-a reținut în mod greșit că

reclamantul a fost demis din funcțiile deținute deși, în realitate acesta a

fost revocat, iar decretul este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor

constituționale și organice referitoare la desemnarea unui membru al

Guvernului, deoarece prin preluarea portofoliului de către un membru P.D.L. s-a

schimbat structura politică a Guvernului, astfel cum aceasta a fost validată de

Parlament în data de 22 decembrie 2008. A mai arătat că schimbarea compoziției politice a Guvernului este o atribuție care aparține exclusiv Parlamentului

României, potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (3) din Constituția României,

prin numirea unui ministru interimar fiind încălcate și prevederile art. 107 alin.

(3) și (4) din Constituția României.

Reclamantul a motivat

că în această situație este evident excesul de putere manifestat de Președinte

în emiterea Decretului nr. 1358/2009, ceea ce creează aparența de nelegalitate

a acestui act, iar paguba iminentă constă în faptul că se încalcă ordinea de

drept, stabilitatea sistemului social și politic fiind lezat în mod direct,

existând și un prejudiciu moral, de imagine și reputație pentru reclamant.

Cererea fost motivată

în drept pe dispozițiile art. 14 și următoarele din Legea nr. 554/2004.

formulate depărată Administrația Prezidențială.

Pârâta Administrația

Prezidențială a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei de

interes a cererii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

3.1. Referitor

la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâta a susținut că decretul a

cărui suspendare se solicită a fost emis de Președintele României, în calitate

de autoritate constituțională unipersonală și nu de către Administrația

Prezidențială, prin regulamentul de organizare și funcționare al acestei

autorități prevăzându-se că departamentul Constituțional - legislativ are atribuții

de reprezentare în instanță a Președintelui României și a Administrației

Prezidențiale.

Excepția

inadmisibilității acțiunii a fost motivată prin prisma dispozițiilor

constituționale ale art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1), art. 106 și art. 107 alin.

(4), precum și ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea

și funcționarea Guvernului României și a ministerelor. În acest sens s-a arătat

că decretele președintelui emise în contextul atribuției constituționale

prevăzute de art. 107 alin. (4) din Constituție nu sunt simple acte

administrative, susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ,

ci sunt acte juridice complexe, de drept public, care exprimă raporturi de

natură constituțională, exceptate controlului judecătoresc, fiind incidente

dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României.

Excepția lipsei de

interes invocată de pârâtă s-a raportat la faptul că atât Constituția României,

cât și Legea nr. 90/2001 prevăd un termen în care ministrul interimar își

exercită mandatul, iar la momentul soluționării cauzei efectele decretului s-au

epuizat.

Pe fond, solicită

respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.

4206 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive, a inadmisibilității cererii și a lipsei de interes ca

neîntemeiate. Totodată, a admis cererea formulată de reclamantul N.D. și a

dispus suspendarea executării Decretului nr. 1358 din 1 octombrie 2009 emis de

Președintele României, până la pronunțarea instanței de fond.

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale,

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele

ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1994, privind serviciile din subordinea

Președintelui României, modificată prin O.U.G. nr. 1/2001 pentru exercitarea

prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituția României și alte legi de

către Președintele României se înființează Administrația Prezidențială, iar

prin Regulamentul de organizare și funcționare a acestei instituții se prevede

că departamentul constituțional - legislativ are atribuții de reprezentare în

fața instanțelor judecătorești a Președintelui României, acest departament

neavând personalitate juridică proprie în cadrul Administrației Prezidențiale.

Cu privire la

excepția inadmisibilității, prima instanță a apreciat că Decretul nr. 1358/2009

nu privește raporturile președintelui cu parlamentul pentru a fi incidente

dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituția României și ale art. 5 din

Legea nr. 554/2004, ci vizează raporturile Președintelui cu Guvernul, ceea ce

presupune că nu este exceptat de la controlul instanțelor judecătorești. A mai

reținut că Decretul nr. 1358/2009 este un act administrativ unilateral, cu

caracter individual, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Referitor la excepția

lipsei de interes, Curtea de Apel București a reținut că decretul își produce

în continuare efectele, domnul V.B. exercitând în mod efectiv la data

soluționării cauzei, funcția de viceprim ministru și ministru al

administrației și internelor.

5.4. Pe fonul cererii

de suspendare a reținut prima instanță că sunt îndeplinite condițiile impuse de

art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că:

- a fost depusă

plângerea prealabilă la data de 19 octombrie 2009;

- există un caz bine

justificat, constând în existența unei îndoieli serioase asupra legalității

decretului în sensul că nu există concordanță între motivele menționate în Decretul

nr. 1357/2009 de revocare din funcție a reclamantului și cele menționate în Decretul

nr. 1358/2009 de numire ca ministru interimar a domnului V.B., primul fiind de

„revocare”, iar în al doilea se folosește termenul de „demitere”, care

presupune o altă situație juridică, neconformă cu realitatea;

- există o pagubă

iminentă, constând în aceea că prin emiterea Decretului nr. 1358/2009 s-a creat

reclamantului un prejudiciu previzibil, viitor, reputația sa fiind lezată în

mod grav prin menținerea valabilității unui decret președințial în care se face

vorbire despre demiterea din funcție, demitere care poate interveni doar în

cazul în care un membru al guvernului a fost condamnat penal printr-o hotărâre

judecătorească definitivă sau averea sa a fost declarată, în tot sau în parte

ca fiind dobândită în mod ilicit, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

de pârâta Administrația Prezidențială.

Motive de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

6.1. Cu privire la

soluționarea excepțiilor.

6.1.1. Excepția

lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale.

Instanța de fond a

respins în mod greșit excepția deoarece decretul atacat nu este emis de către

Administrația Prezidențială, ci de către Președintele României.

Administrația

Prezidențială este o persoană juridică distinctă de autoritatea constituțională

- Președintele României.

În motivarea soluției

de respingere a excepției, instanța de fond face o confuzie între calitatea

procesuală pasivă și reprezentare.

Calitatea procesuală

pasivă se justifică în raport de emitentul actului și nu de cel care are un

mandat de reprezentare judiciară.

6.1.2. Excepția

inadmisibilității acțiunii.

Decretele Președintelui

emise în contextul atribuției constituționale prevăzute de art. 107 alin. (4)

nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului

administrativ, ci sunt acte juridice complexe de drept public, ce exprimă

raporturi de natură constituțională între Președintele României și Primul - ministru

și, în consecință, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituție, nu sunt cenzurabile

de către instanțele judecătorești pe calea contenciosului administrativ.

Deși în motivarea

excepției, instanța de judecată reține că este vorba despre raporturi de natură

constituțională, în mod greșit a respins excepția inadmisibilității.

Prin Decizia nr. 1560

din 18 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins cererea de soluționare

a conflictului juridic de natură constituțională dintre Parlamentul României și

Președintele României, formulată de Președintele Senatului, referitoare la Decretul nr. 1358/2009.

6.1.3. Excepția

lipsei de interes.

Soluționând excepția,

instanța de fond nu s-a pronunțat în raport de temeiurile de drept invocate.

La data la care au

avut loc dezbaterile s-a împlinit termenul prevăzut de Constituție și au

încetat efectele actului.

Astfel, reclamantul

nu mai justifica, la momentul soluționării cauzei, un interes actual.

6.2. În ceea ce

privește cererea de suspendare a efectelor decretului atacat, instanța de fond

a dat o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente.

În speță nu sunt

îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Interpretarea făcută

de instanța de fond asupra prevederilor art. 106 și art. 107 din Constituție

este greșită și nu răstoarnă prezumția de validitate a actului, iar motivarea

referitoare la condiția pagubei iminente se circumscrie acțiunii în anularea

actului și nu celei de suspendare.

II. Considerentele

instanței de recurs.

ce privește greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii este

fondat și va fi admis.

1.1. Decretul nr. 1358

din 1 octombrie 2009 a fost emis de Președintele României în temeiul art. 94 lit.

c), art. 100 alin. (1), art. 106 și art. 107 alin. (4) din Constituția României

republicată, precum și a art. 9 alin. (2) din Legea nr. 90/ 2001 privind

organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu

modificările și completările ulterioare.

Actul atacat a fost

emis ca urmare a unei atribuții constituționale a Președintelui României și nu

este un act administrativ în accepțiunea Legii nr. 554/2004 modificată și

completată.

Decretul

Președintelui României prin care se desemnează o persoană să îndeplinească

interimar funcția de viceprim - ministru, ministru al administrației și

internelor, este o decizie politică și nu administrativă.

1.2. Conflictul de

natură constituțională aparține unei alte jurisdicții și anume, Curții

Constituționale, conform art. 146 lit. e) din Constituție.

Curtea

Constituțională s-a pronunțat deja prin Decizia nr. 1560 din 18 noiembrie 2009,

publicată în M. Of. nr. 824 din 30 noiembrie 2009 asupra cererii de soluționare

a conflictului juridic de natură constituțională, referitor la Decretul nr. 1358 din 1 octombrie 2009.

1.3. Un argument în

plus în sprijinul teoriei naturii politice a acțiunii atacate îl reprezintă și

motivul acțiunii formulate, respectiv schimbarea compoziției politice a

Guvernului, aspect ce ține de raporturi juridice de drept public și nu de cele

de drept administrativ.

1.4. Soluția

judecătorului fondului de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii

este greșită, în lumina celor sus - menționate, astfel încât, se impunea

admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca

inadmisibilă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborată cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

Înalta Curte consideră

că nu mai este necesară pronunțarea și asupra celorlalte motive de recurs

formulate, față de soluția deja adoptată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Administrația Prezidențială, împotriva sentinței civile nr. 4206

din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și respinge cererea formulată de N.D., ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 ianuarie 2010.